ICCJ. Decizia nr. 2262/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2262/2010
Dosar nr. 15411/57/2009
Şedinţa publică din 09 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 19 din 02 martie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.E. împotriva Rezoluţiei din 1 octombrie 2009 dispusă în Dosar penal nr. 702/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin Rezoluţia din 10 noiembrie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dispusă în Dosar nr. 795/P/2009.
A obligat petentul să plătească statului suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin plângerea formulată de petentul T.E. în baza disp. art. 2781 C. proc. pen. s-a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei nr. 702/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia precum şi a Rezoluţiei nr. 795/II/2/2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivarea plângerii petentul T.E. a invocat faptul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. f) C. proc. pen. Soluţia pronunţată de parchet este criticată pentru neadministrarea probelor solicitate de petent, şi anume: vizionarea CD-ului înregistrat cu ocazia evacuării şi evaluarea expertizei topografice efectuată de expert A.G. în Dosarul civil nr. 448/176/2008 al Judecătoriei Alba Iulia.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate şi conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa a constatat că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Rezoluţia din 1 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 702/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul B.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi 217 C. pen.
În considerentele rezoluţiei s-a reţinut că prin Rezoluţia nr. 1964/P/3 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B.A. şi M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate.
Împotriva soluţiei partea vătămată T.E. a formulat plângere, iar prin Rezoluţia nr. 985/11/2/4 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Având în vedere cele de mai sus, întrucât nicio persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru aceeaşi faptă, conform principiului „non bisim idem", în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin Rezoluţia din 10 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dispusă în Dosarul nr. 795/II/2/2009 s-a respins plângerea petentului T.E., formulată împotriva soluţiei emise în Dosarul nr. 702/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Rezoluţiile dispuse de procuror au fost considerate legale şi temeinice, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
S-a reţinut că în mod corect s-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., în conformitate cu care persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să, se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală. Aceasta deoarece, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că petentul T.E. a sesizat organele de urmărire penală şi în anul 2003, reclamând comiterea aceloraşi infracţiuni de către executorul judecătoresc B.A.
Prin Rezoluţia din 3 noiembrie 2007 emisă în Dosarul nr. 1964/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.A. pentru infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen. şi distrugere prev. de art. 217 C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 985/II/2/2003 s-a respins ca nefondată plângerea petentului T.E. Soluţiile de mai sus au fost menţinute prin Sentinţa penală nr. 581/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin respingerea recursului.
Atât prin rezoluţiile amintite, cât şi prin hotărârile judecătoreşti, s-a reţinut faptul că executarea silită şi punerea în posesie asupra imobilului adjudecat prin licitaţie publică de M.N., s-a efectuat potrivit dispoziţiilor legale şi a hotărârilor judecătoreşti pronunţate până la acel moment. Chiar din cuprinsul Sentinţei penale nr. 581/2004 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia s-a reţinut că la data executării celor două hotărâri nu exista dubiu asupra imobilului iar din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a reieşit că bunurile reclamate n-au fost distruse de făptuitor.Depunerea de către petent a unui raport de expertiză întocmit ulterior faptelor reclamate nu a putut dovedi cu caracter retroactiv vinovăţia intimatului executor judecătoresc atât timp cât acesta a procedat la executare conform hotărârilor judecătoreşti existente la acea dată.
Petentul a formulat recurs împotriva sentinţei sus arătată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recursul este tardiv.
Potrivit art. 3853 alin. (1) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., sentinţa de faţă este prevăzută cu termen de recurs în 10 zile de la data pronunţării, întrucât petiţionarul a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei.
Sentinţa recurată a fost pronunţată la data de 02 martie 2010 şi în raport de cele arătate, petiţionarul putea să declare recurs până în data de 12 martie 2010 inclusiv. Recursul petiţionarului T.E., poartă data de 22 martie 2010, dată situată în afara termenului de declarare a recursului.
Recursul fiind tardiv, nu poate să fie examinat sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei sentinţei recurate.
În raport de aceste considerente Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge ca tardiv recursul declarat de petiţionarul T.E. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din 02 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul T.E. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din 02 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4151/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2268/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
