ICCJ. Decizia nr. 2267/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2267/2010
Dosar nr. 3420/1/2010
Şedinţa publică din 09 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1516 din 20 aprilie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 9222/1/2009 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare formulată de C.V.
A obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, contestatorul C.V. a formulat, din nou, contestaţie în anulare, invocând lipsa de procedură.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V., prin prisma dispoziţiilor art. 386 şi urm. C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale de atac prin care cei care au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procedural nul sunt repuşi în aceste drepturi.
Dar, ţinând seama de caracterul ei de cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare trebuie folosită numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, aceasta contribuind la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Determinarea exactă a cazurilor în care poate fi exercitată contestaţia în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând pentru înlăturarea efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
În cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei în anulare, instanţa este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, dacă este întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar.
Prin urmare, în această fază prealabilă, instanţa se limitează doar la verificarea cererii de contestaţie în anulare sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare, judecata fiind doar una de admisibilitate în principiu.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că, deşi contestaţia în anulare a fost introdusă de contestator, în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., nu au fost depuse la dosar înscrisuri în sprijinul contestaţiei.
Rezultă, din actele dosarului, că decizia contestată a avut ca obiect tot o contestaţie în anulare, respinsă ca inadmisibilă, iar anterior, acelaşi contestator a formulat, în mod repetat, contestaţii în anulare, respinse de instanţele competente.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 1516 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 1516 din 20 aprilie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 9222/1/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2336/2010. Penal → |
|---|
