ICCJ. Decizia nr. 2299/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2299/2010
Dosar nr. 2247/104/2008
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 17 din 9 februarie 2009, Tribunalul Olt, în baza art. 334 din C. proc. pen., a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului Ţ.L. din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen.
În baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ţ.L., la 3 ani închisoare pedeapsă principală şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cauza Sabău şi Pârcălab împotriva României, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen. a luat act că părţile vătămate Z.D. şi Spitalul Municipal Caracal nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul Ţ.L. şi partea vătămată Z.D., locuiesc pe raza comunei Cezieni judeţul Olt şi au în proprietate oi şi capre pe care ele pasc de regulă pe terenurile agricole ale satului Cezieni în apropierea zonei denumită „P.Ş”.
Între părţi există o relaţie tensionată determinată de faptul că în urmă cu mai mulţi ani, părinţii lui Ţ.L. i-au vândut lui Z.D. un autoturism D. pentru care acesta din urmă a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât nefiind radiat autoturismul, a rămas în sarcina părinţilor inculpatului obligaţia de plată a impozitului.
Inculpatul avea şi bănuiala că Z.D. i-ar fi sustras din cârdul de oi câteva animale în urmă cu câţiva ani.
În ziua de 26 decembrie 2007, partea vătămată Z.D. se afla cu turma de oi şi capre pe câmp, în satul Cezieni, în apropierea zonei denumită „P.Ş.” şi în apropierea acestui loc se aflau şi martorii D.M., C.C. şi V.C., fiecare cu turmele de oi şi capre la păscut, martorul V.C. fiind angajat fără contract de muncă la paza animalelor inculpatului Ţ.L.
În jurul orei 16,00, pe islazul respectiv a venit şi inculpatul care avea asupra sa o bâtă din lemn prevăzută cu o măciulie la capăt fiind însoţit de 6 câini şi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. Când inculpatul a observat că pe câmp se află şi partea vătămată Z.D., s-a deplasat la locul unde se afla aceasta şi au avut o discuţie contradictorie pe tema vânzării autoturismului menţionat anterior, după care a început să-i adreseze injurii şi, folosind bâta pe care o avea asupra sa, i-a aplicat părţii vătămate Z.D. o lovitură, provocându-i o leziune de 4 cm în zona parietal mediană aşa cum rezultă din certificatul medico-legal. Inculpatul a continuat să agreseze victima îndreptând a doua lovitură tot spre regiunea capului, însă partea vătămată s-a ferit şi lovitura a fost direcţionată în zona scapular stânga. Pentru că inculpatul viza în continuare tot regiunea capului, partea vătămată şi-a ridicat braţele pentru a-şi proteja capul de loviturile puternice aplicate de inculpat,astfel încât, cea de a treia lovitură a fracturat mâinile părţii vătămate care se aflau deasupra capului şi aceasta a căzut la pământ.
Conform declaraţiei martorului ocular V.C., inculpatul i-a cerut acestuia un cuţit pentru a-i aplica lovituri victimei însă martorul nu avea un astfel de obiect şi în cele din urmă inculpatul a renunţat să mai lovească partea vătămată şi a plecat spre domiciliul său, lăsând victima întinsă la sol.
Partea vătămată s-a ridicat şi s-a îndreptat către martorul D.M., care se afla în apropiere, spunându-i acestuia că a fost lovită de inculpat, iar martorul a constatat că aceasta avea capul spart, era plină de sânge pe faţă şi avea mâinile rupte, motivul agresiunii fiind acela că nu a radiat o maşină pe care a cumpărat-o cu ceva vreme în urmă de la inculpatul Ţ.L.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul.
În motivare, parchetul a arătat că în mod greşit s-au reţinut circumstanţe atenuante, iar pedeapsa aplicată este prea mică, având în vedere comportamentul anterior al inculpatului care a mai săvârşit fapte antisociale atât de natură penală cât şi contravenţională, fiind cunoscut ca un element violent în societate.
În motivele de apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. proc. pen., în ambele variante ale încadrării juridice, deoarece prin martorii propuşi în apărare a demonstrat că în data de 26 decembrie 2007, se afla în localitatea Deveselu, la aproximativ 20 de km de Cezieni.
Pe de altă parte, există contradicţii între declaraţiile martorilor D.M. şi V.C.
Totodată, a mai arătat că martorul V.C. are capacităţi intelectuale extrem de reduse, existând dubii cu privire la gradul de percepţie a realităţii obiective.
Martorul C.C. nu a fost de faţă la data de 26 decembrie 2007, iar martorii R.T. şi M.I., au infirmat susţinerile părţii vătămate că ar fi fost însoţit de martorul D.M. la poliţie.
În a doua teză a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 260 din 9 decembrie 2009, a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul Ţ.L. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 9 februarie 2009.
A obligat apelantul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul Ţ.L.
Motivul de recurs formulat de parchet vizează greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de fond şi apel şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul, reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel şi arătate în practicaua prezentei decizii, a pus concluzii de admitere a recursului.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect, stabilind instanţa de fond că, în cauză, sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere a inculpatului sub aspectul infracţiunii reţinută în sarcina sa.
Practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că lovirea cu un ciomag, fără a pune în primejdie viaţa victimei, în condiţiile în care aceasta apărându-se, a reuşit să atenueze forţa loviturilor şi consecinţele lor, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu violenţe ce au cauzat victimei vătămări prev. de art. 181 C. pen., deoarece inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, acesta prevăzând că se putea ajunge la moartea victimei şi acceptând un atare rezultat.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale şi contravenţionale.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere şi atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii, constând în prezentarea la toate termenele de judecată în faţa instanţei, starea psiho-fizică a inculpatului în momentul agresării părţii vătămate, existând în mod cert o stare de nemulţumire a acestuia pentru faptul că trebuia să plătească impozit pentru un autoturism vândut părţii vătămate în urmă cu 14 - 15 ani şi pentru care acesta a refuzat să încheie contract de vânzare-cumpărare în vederea radierii autoturismului de la inculpat şi familia sa, inculpatul având o bănuială mai veche că partea vătămată i-ar fi sustras în urmă cu mai mult timp câteva animale din cârdul de oi.
Toate acestea, pe fondul unei discuţii contradictorii cu partea vătămată şi a unui temperament vulcanic al inculpatului, precum şi al unei capacităţi mai reduse de intuire a consecinţelor faptei sale determinată de mediul rural din care provine şi de gradul redus de cultură al acestuia la care se adaugă starea de beţie voluntară produsă ocazional.
În cauză, instanţa de fond examinând proporţionalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., a reţinut că inculpatul a comis o infracţiune rămasă în fază de tentativă, însă gravitatea acesteia relevă faptul că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa, astfel că interzicerea drepturilor mai sus amintite cu titlu de pedeapsă accesorie, este proporţională şi justificată pe durata executării pedepsei principale.
Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează, ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate în cauză, ca nefondate.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul Ţ.L. împotriva Deciziei penale nr. 260 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2357/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2303/2010. Penal → |
|---|
