ICCJ. Decizia nr. 2488/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2488/2010
Dosar nr.1361/35/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. 1. Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 1361/35/2009 din 27 noiembrie 2009, petentul S.F. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei nr. 532/P/2009 din 29 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluţia dată este netemeinică şi nelegală, solicitând instanţei casarea în întregime a măsurii de neîncepere a urmăririi penale, "născocită potrivit principiului familiarismului, facilitismului, nepotismului şi al solidarităţii profesionale" şi retrimiterea cauzei către organul legal competent, nerecuzat, în scopul continuării cercetării penale, identificării practice a personalităţilor vinovate pentru săvârşirea faptelor sesizate, legal probate. Ca persoană vătămată a solicitat o despăgubire pecuniară şi nepatrimonială totală netă de 100.000 RON.
2. Prin Sentinţa penală nr. 36/PI din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea petentului S.F. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 29 octombrie 2009 şi 23 noiembrie 2009, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea depusă la data de 26 martie 2008, partea vătămată S.F. a formulat plângere penală faţă de A.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sustragere de înscrisuri, prev. şi ped. de art. 242 C. pen. şi neglijenţă în serviciu, prev. şi ped. de art. 249 alin. (1) C. pen., constând în aceea că s-ar fi sustras o cerere de recuzare anexată plângerii penale pe care a depus-o la 20 februarie 2008 la Curtea de Apel Oradea.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 29 octombrie 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe A.N., faţă de care s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sustragere de înscrisuri, prev. şi ped. de art. 242 C. pen. şi neglijenţă în serviciu, prev. şi ped. de art. 249 alin. (1) C. pen., reţinându-se în esenţă că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la Dosarul nr. 3768/111/CA/2007 al Curţii de Apel Oradea, se află depusă ca anexă la plângerea penală cererea de recuzare despre care partea vătămată susţine că a fost sustrasă, astfel că faptele penale reclamate de către S.F. nu se confirmă, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin rezoluţia din 23 noiembrie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului S.F., împotriva soluţiei dată în Dosarul nr. 532/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Prin prisma proprie analize a actelor premergătoare efectuate în cauză, instanţa de fond a reţinut că la Dosarul nr. 3768/111/CA/2007 al Curţii de Apel Oradea se află depusă, ca anexă la plângerea penală, cererea de recuzare despre care partea vătămată susţine că a fost sustrasă, astfel că soluţia procurorului este legală şi, pe cale de consecinţă, plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., este nefondată.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea acesteia.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest acesta este întemeiat, dar pentru alte motive decât cele invocate.
Instanţa de fond, în baza actelor aflate la dosarul cauzei, a apreciat că plângerea adresată judecătorului este nefondată, fără a se preocupa de determinarea competenţei de soluţionare a plângerii întemeiate de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, "după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Examinând şi dispoziţiile art. 281 C. proc. pen., ÎNALTA CURTE constată, pe de o parte, că infracţiunile de sustragere de înscrisuri, prev. şi ped. de art. 242 C. pen. şi neglijenţă în serviciu, prev. şi ped. de art. 249 alin. (1) C. pen., descrise în plângerea penală formulată de petent, nu fac parte dintre cele limitativ date de lege în competenţa materială a curţilor de apel iar, pe de altă parte, nu s-a stabilit în cauză că autor al presupusei fapte este vreun magistrat al Curţii de Apel Oradea, pe rolul căreia s-a aflat Dosarul nr. 3768/111/CA/2007 - din care se reclamă sustragerea cererii de recuzare, ipoteză în care competenţa de soluţionare a cauzei ar fi aparţinut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ar fi fost atrasă de calitatea persoanei.
Cum nici infracţiunile reclamate a fi săvârşite şi nici calitatea persoanelor nu atrag o altă competenţă decât cea generală, Înalta Curte constată că, în mod greşit, Curtea de Apel Oradea a soluţionat în primă instanţă plângerea întemeiată de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel că, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) teza ultimă C. proc. pen., va admite recursul, va casa sentinţa penală recurată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Oradea.
În baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul S.F. împotriva Sentinţei penale nr. 36/PI din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Oradea.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4263/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2496/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
