ICCJ. Decizia nr. 2459/2010. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2459/2010
Dosar nr.5384/1/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 51/P/2007 din 29 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul teritorial Braşov au fost trimişi în judecată inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj şi complicitate la şantaj prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în fapt că, la data de 12 martie 2007, inculpaţii D.R., F.A., A.M.A., D.G. şi A.G.D. la îndemnul inculpatului M.A. şi împreună cu acesta au exercitat violenţe asupra părţii vătămate B.H.I., după care au lipsit-o de libertate timp de aproximativ 2 ore, pentru a o determina să renunţe la manifestarea expresă de voinţă exprimată la 8 martie 2007 în faţa unui notar public, prin care a revocat în întregime un mandat dat anterior inculpatului M.A. printr-o procură autentică, cu scopul ca acesta din urmă să devină proprietarul unui teren şi să dobândească în mod injust un folos material, în valoare de minim 255.000 euro.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaţilor.
Curtea de Apel Braşov, a cărei competenţă a fost atrasă de calitatea de notar public a inculpatului T.V., prin Încheierea nr. 7/F din 19 iunie 2008 a respins propunerea de arestare preventivă şi a dispus faţă de inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D. măsura neprivativă de libertate a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
S-a apreciat că această măsură restrictivă de libertate este suficientă în scopul asigurării bunei derulări a procesului penal şi al împiedicării inculpaţilor de a întreprinde activităţi perturbatorii.
Ulterior, prin Încheierea din 14 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 602/64/2008, instanţa de fond a admis cererile inculpaţilor şi a dispus revocarea măsurii preventive de a nu părăsi ţara, cu motivarea că aceasta nu mai este necesară.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul teritorial Braşov care a susţinut că soluţia instanţei de fond este nejustificată, că probele administrate în cauză până în prezent nu au schimbat starea de fapt şi nici temeiurile reţinute în momentul luării acestei măsuri preventive.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi respingerea cererii de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara a inculpaţilor.
Recursul declarat este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre măsurile preventive prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) sau d), iar la alegerea măsurii se ţine seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen., când nu mai există temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Or, din examinarea actelor dosarului se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. c) raportat la art. 1451 C. proc. pen., nu au dispărut şi că pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal, se impune menţinerea acestei măsuri.
Astfel, există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit în concurs infracţiunile de şantaj şi lipsire de libertate prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 189 alin. (1) C. pen., constând în aceea că la 12 martie 2007, într-un loc public, la biroul unui notar, în plină zi, au exercitat acte de violenţă asupra victimei, pe care au lipsit-o de libertate aproximativ 2 ore, scopul urmărit fiind de a o determina pe partea vătămată să revină asupra revocării unui mandat şi astfel inculpatul M.A. să îşi asigure proprietatea unui teren în valoare de 225.000 euro.
Privitor la acest inculpat se constată că în cursul urmăririi penale a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea inculpaţilor B.A. şi T.V.
În cadrul cercetării judecătoreşti care este în curs de desfăşurare, au fost administrate probe din care însă nu a rezultat schimbarea stării de fapt ori a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.
Ca atare, restrângerea libertăţii de circulaţie în afara ţării apare ca o măsură necesară bunei derulări în continuare a procesului penal, în raport cu dispoziţiile legale evocate şi cu cele ale art. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa încheierea atacată şi a respinge cererea de revocare a măsurii obligării inculpaţilor M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D. de a nu părăsi ţara, măsură pe care o va menţine.
Se va stabili onorariile pentru apărătorii din oficiu să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov împotriva Încheierii din 14 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 602/64/2008 privind pe intimaţii inculpaţi M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D.
Casează încheierea atacată şi, rejudecând:
Respinge cererea de revocare a măsurii obligării inculpaţilor M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D. de a nu părăsi ţara, măsură pe care o menţine.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în sumă de câte 100 RON pentru intimaţii inculpaţi D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A. în sumă de 25 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerul Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4252/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 2466/2010. Penal → |
|---|
