ICCJ. Decizia nr. 256/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 256/2010
Dosar nr. 3513/2/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a trimis cauza având ca obiect plângerea formulată de petiţionarul H.C. împotriva ordonanţei din data de 7 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin ordonanţa nr. 761/P/2007 din 7 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici P.T.I. şi S.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi declinarea competenţei de soluţionare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în ce priveşte pe H.C., B.E. şi B.M. referitor la faptele imputate acestora.
Împotriva acestei ordonanţe petiţionarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar prin rezoluţia nr. 325/II/2/2009 din 25 martie 2009 s-a admis parţial plângerea formulată de H.C. şi s-a infirmat parţial soluţia în sensul de a se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.T.I., sub aspectul infracţiunii prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
S–a mai reţinut de instanţa de fond că la termenul din 29 septembrie 2009 parchetul a solicitat trimiterea cauzei la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în raport de Decizia nr. 1/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar din analiza actelor instanţa a apreciat că soluţia dispusă de procurorul general prin rezoluţia din 25 martie 2009 se încadrează celei avute în vedere de Decizia indicată.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi continuarea judecaţii, în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
A mai arătat că la data de 7 februarie 2007 a formulat plângere împotriva notarului public P.T.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu ref. la art. 2481 C. pen., iar ulterior s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată într-un dosar la care fuseseră conexate alte 2 dosare.
A mai susţinut că este o evidentă eroare faptul că procurorul a trecut în rezoluţie infracţiunea prev. de art. 289 în loc de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), procurorul general constatând că s-a strecurat o eroare în rezoluţie.
Instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor împrejurarea privind discordanţa dintre dispozitivul şi cuprinsul minutei sentinţei pronunţate.
Toate părţile, pe rând, au arătat că este o evidentă eroare materială, instanţa făcând referire la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Verificând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs invocat de petiţionar, Curtea constată că prin ordonanţa nr. 761/P/2007 din 7 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici P.T.I. şi S.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Însă, verificându-se considerentele ordonanţei, se constată că procurorul, pe tot cuprinsul acesteia a făcut referire la infracţiunea prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), fără ca nici un moment să facă vorbire despre infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Mai mult decât atât, în paragraful final de pe pagina 5 a ordonanţei se arată: „În concluzie, constatăm că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), fapte imputate notarilor publici (..)."
Se concluzionează astfel, fără putinţă de tăgadă că în cauză este vorba de o eroare materială, consemnându-se greşit în dispozitiv art. 289 în loc de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Cât priveşte susţinerea apărătorului intimatei privind aplicarea deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, se constată că aceasta nu este aplicabilă în cauză, întrucât vizează o altă situaţie.
Verificându-se, de asemenea, împrejurarea privind discordanţa dintre dispozitivul sentinţei şi minuta acesteia, Curtea constată că este o evidentă eroare materială.
Astfel, la fila 65 din dosarul instanţei de fond se afla minuta scrisă de preşedintele completului de judecată, în care se afla consemnat: „Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
În acelaşi sens este şi motivarea instanţei, iar concluziile, aflate la fila 68 verso dosar instanţă fond, arătând fără dubiu că soluţia instanţei a fost aceea de a trimite cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: „Aşa fiind, Curtea, faţă de aceste considerente, va trimite cauza la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În concluzie, aceasta fiind o evidentă eroare materială, urmează a fi îndreptată de instanţa de judecată care a întocmit actul în cuprinsul căruia s-a strecurat, potrivit disp. art. 195 C. proc. pen.
Faţă de cele arătate, se constată că petiţionarul a urmat toate căile şi etapele procedurale prevăzute de disp. art. 278 rap. la art. 2781 C. proc. pen., fără ca în cauză să fie aplicabilă Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, care vizează o altă situaţie, astfel încât, în prezent se impune ca judecata să fie continuată de către prima instanţă.
Ca atare, recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite, a casa sentinţa pronunţată şi a trimite cauza pentru continuarea judecăţii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Admite recursul declarat de petiţionarul H.C. împotriva sentinţei penale nr. 282 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2738/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2739/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
