ICCJ. Decizia nr. 252/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 252/2010
Dosar nr. 3321/98/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379/ F din 23 septembrie 2009, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M.M., fiul lui N. şi T., deţinut în Penitenciarul Slobozia.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin referatul nr. 353/III/6/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa a înaintat instanţei cererea de revizuire formulată de revizuientul M.M. privind revizuirea sentinţei penale nr. 787/ F din 15 octombrie 2008 a Tribunalului Ialomiţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 512/A/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, nerecurată.
În motivarea cererii scrise, condamnatul a invocat mai multe motive, respectiv faptul că nu a fost prezent la judecarea cauzei în apel, că martorii audiaţi în cauză au declarat mincinos atât la urmărirea penală, cât şi la instanţa de judecată, fiind ameninţaţi de organele judiciare, că încadrarea juridică a faptei nu este cea corectă, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.
În faţa instanţei de fond, petiţionarul a arătat că susţine un singur motiv de revizuire, respectiv acela că pedeapsa aplicată este prea aspră.
S-a mai reţinut că motivul invocat nu este arătat în cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 226 din 29 octombrie 2009, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 379/ F din 23 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 3321/98/2008.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs revizuientul M.M., precizând în faţa instanţei de recurs că motivul de revizuire este acela că martorii audiaţi ar fi declarat mincinos.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, Curtea constată că M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în baza sentinţei penale nr. 787/ F din 15 octombrie 2008 a Tribunalului Ialomiţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 512/A/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, nerecurată.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) din text.
Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc. pen. „revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere".
Motivul invocat de petiţionar se circumscrie dispoziţiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispoziţiilor art. 395 C. proc. pen. „Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului(…)".
Or, revizuientul, nu a produs nici o probă în acest sens, simplele sale afirmaţii fără a putea conduce automat la revizuirea hotărârii de condamnare.
Prin solicitarea formulată de condamnat, se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, menţinută de instanţa de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat.
Ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul, urmează a fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2737/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2738/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
