ICCJ. Decizia nr. 2578/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2578/2010
Dosar nr. 3490/1/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 10633/1/2010, s-a respins, ca inadmisibilă, cerea formulată de petiţionarul D.V. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarul nr. 841/278/2009 al Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Înalta Curte a constatat că dosarul a cărei strămutare se solicită a fost soluţionat definitiv prin Decizia penală nr. 438 R din 22 septembrie 2009 a tribunalului Hunedoara, iar petentul D.V. a formulat cererea de strămutare la 28 decembrie 2010.
Împotriva sentinţei penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 10633/1/2010, pronunţată în dosarul nr. 899/59/2009, a formulat contestaţie în anulare contestatorul D.V., acesta invocând dispoziţiile art. 386, art. 388 şi art. 387 C. proc. pen., contestatorul exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte reţine că pentru a fi admisibilă în principiu o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare nu a fost formulată împotriva unei hotărâri penale definitive, sentinţa atacată de contestator prin prezenta contestaţie având ca obiect o cerere de strămutare.
Astfel, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac aşa cum prevăd cazurile de contestaţie enumerate expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen. şi va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 10633/1/2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 10633/1/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2570/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 2580/2010. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
