ICCJ. Decizia nr. 2700/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2700/2010
Dosar nr. 3559/86/2009
Şedinţa publică din 14 iulie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 50 din data de 04 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3559/86/2009 a fost condamnat inculpatul D.P. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 aprilie 2009 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului D.P.
În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 şi 15 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. proc. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către părţile civile H.G. şi H.E., în sensul că a fost obligat inculpatul D.P. să plătească acestora (împreună) suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, praznice pomenire, etc.) şi suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale, câte 10.000 RON pentru fiecare parte civilă.
În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 şi 15 C. proc. pen. s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de părţile civile H.D.G. şi H.E. împotriva asigurătorului de răspundere civilă SC G.A. SA - Agenţia Suceava.
În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat că părţile civile H.G.G., H.G.M., V.G.L., H.G.P. şi H.G.A.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În fapt, s-a reţinut că, în seara zilei de 18 aprilie 2009, pe parcursul mai multor ore, inculpatul D.P. a consumat cantităţi mari de băuturi alcoolice împreună cu victima H.G., la barul aparţinând SC ";L."; SRL din comuna Breaza. Până la orele 23:30, între cele două persoane nu a existat niciun incident. La un moment dat, victima a părăsit localul, revenind după puţin timp înapoi şi, fără niciun motiv, a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feţei. Martorul P.V., gestionar, a intervenit între cele două persoane pentru ca incidentul să nu degenereze. Imediat după aceasta, inculpatul a părăsit localul şi s-a deplasat spre locuinţa sa, situată la aproximativ 600 metri. Starea avansată de ebrietate în care se afla la momentul respectiv, precum şi lovitura pe care a primit-o fără niciun motiv, l-au determinat pe inculpat să adopte hotărârea de a se răzbuna pe victimă. În acest sens, inculpatul a luat de la domiciliul său un corp contondent dur (probabil o bâtă de baseball), după care s-a deplasat spre bar cu intenţia de a întâlni victima. Necunoscând cu exactitate dacă victima a părăsit sau nu localul - dar totodată şi evitând să intre în local pentru a se convinge de acest fapt - inculpatul s-a deplasat pe drumul principal din comună până în apropierea Bisericii Ortodoxe, pe o distanţă de aproximativ 1500 m în dreptul bisericii, inculpatul s-a întâlnit cu mai mulţi prieteni, a comunicat acestora despre incidentul cu victima şi despre intenţiile sale agresive, fără însă a le arăta şi bâta - pe care o ţinea ascunsă. Întrucât pe parcursul deplasării nu s-a întâlnit cu victima, inculpatul a considerat că aceasta s-ar putea să mai fie la bar, astfel că de la biserică s-a reîntors spre zona unde avusese loc incidentul.
S-a reţinut că în acelaşi timp victima a părăsit singură localul, cu intenţia de a ajunge la domiciliu. În dreptul Ocolului Silvic Breaza, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla, victima s-a dezechilibrat şi a căzut pe partea carosabilă a şoselei; prezenţa victimei în locul respectiv, precum şi poziţia în care se afla, au fost observate de martorii B.V., B.L., E.V.S., C.C.D., persoane care se întorceau de la biserică.
În jurul orelor 01:00, în momentul când inculpatul a ajuns în dreptul Ocolului Silvic, a sesizat prezenţa victimei pe şosea. Animat de aceleaşi intenţii de răzbunare şi profitând de starea şi poziţia victimei, inculpatul a apucat bâta şi i-a aplicat mai multe lovituri, preponderent în zona capului.
Actele de violenţă exercitate de către inculpat au fost observate de la mică distanţă de martorii oculari L.P.A. şi M.C.I., reţinându-se că aceştia s-au deplasat spre locul incidentului la sugestia martorilor B.V., B.L., E.V.S., C.C.D., care le-au comunicat că au văzut victima dormind pe şosea. La strigătele acestora, inculpatul şi-a încetat acţiunile violente, părăsind în fugă locul comiterii infracţiunii şi abandonând apoi într-un loc neidentificat corpul contondent dur.
La scurt timp, după încetarea violenţelor, victima a fost transportată spre o unitate sanitară, însă datorită gravităţii leziunilor suferite a încetat din viaţă, fără a mai beneficia de asistenţă medicală.
Pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul a adoptat în general o poziţie procesuală sinceră, recunoscând săvârşirea infracţiunii.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi a avut o poziţie procesuală corectă de recunoaştere şi regret a faptei, care însă nu se justifică a fi reţinute în favoarea inculpatului ca şi circumstanţe atenuante.
Instanţa nu a luat în considerare ca circumstanţă atenuantă legală nici starea de provocare invocată de către inculpat, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că victima, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, în acel moment se afla în imposibilitatea de a-l agresa pe inculpat şi niciun mijloc de probă nu a scos în evidenţă faptul că victima ar fi avut asupra sa vreun obiect vulnerat cu care intenţiona să-l atace pe inculpat.
Pentru a fi reţinută provocarea ca circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului este necesar potrivit art. 73 lit. b) C. pen. ca tulburarea sau emoţia produsă de victimă inculpatului să fie de o intensitate mare, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, fiind necesar ca tulburarea să existe la momentul săvârşirii faptei. Ori, deşi inculpatul a fost lovit cu pumnul de către victimă, lovitura cu pumnul, chiar în zona feţei, nu a fost atât de gravă încât să creeze o tulburare sau emoţie puternică inculpatului la momentul săvârşirii faptei, dacă se are în vedere că din momentul lovirii inculpatului şi până la săvârşirea faptei a trecut o perioadă de timp, perioadă în care inculpatul a mers acasă de unde a luat un corp contondent cu intenţia de a se răzbuna pe victimă. Astfel, trecând o perioadă de timp de la momentul provocării şi până în momentul săvârşirii faptei, nu se poate reţine că s-a păstrat starea de tulburare şi emoţie puternică la momentul săvârşirii faptei, atât timp cât în toată această perioadă victima nu a mai exercitat acte de violenţă asupra inculpatului, iar inculpatul avea tot timpul să se liniştească şi să aprecieze gravitatea faptei pe care şi-a propus să o săvârşească.
Soluţionând latura civilă, Tribunalul a constatat că acţiunea civilă formulată de părţile civile H.G. şi H.E. este întemeiată doar în parte, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, 999 C. civ., aşa încât l-a obligat pe inculpatul D.P. să plătească acestora (împreună) suma de 10.000 RON reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare, praznice pomenire, etc.) şi suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale, câte 10.000 RON pentru fiecare parte civilă.
Pentru evaluarea cheltuielilor de înmormântare, cât şi a praznicului de 6 săptămâni al defunctului H.G., instanţa a avut în vedere că, potrivit declaraţiilor martorilor M.Ş. şi C.V., înmormântarea acestuia ar fi costat în jur de 10.000 RON, iar praznicul în jur de 2.000 - 2.500 RON. Praznicul a avut loc în prăznicar unde încăpeau în jur de 70 de persoane, însă oamenii care au participat la înmormântare au fost aşezaţi la mese în mai multe rânduri.
În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a constatat că prin fapta sa inculpatul a produs un prejudiciu moral părinţilor victimei, anume părţilor civile H.G. şi H.E., constând în suferinţa pe care aceştia au resimţit-o ca urmare a decesului fiului lor. Deşi o asemenea suferinţă poate fi greu acoperită prin acordarea unei sume de bani, totuşi, aşa cum a fost stabilit pe cale de jurisprudenţă, aceasta poate fi relativ compensată prin acordarea unor sume de bani ca daune morale. Acordarea sumei de 20.000 RON, câte 10.000 RON fiecărei părţi civile, este relativ rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de părţile civile.
Cu privire la despăgubirea solicitată de către părţile civile H.D.G. şi H.E. de la asigurătorul SC G.A. SA - Agenţia Suceava, s-a apreciat că, deşi victima H.G.G. la data evenimentului era asigurat de deces potrivit poliţei de asigurare din 19 septembrie 2008 încheiată cu S.A.R. A. SA, preluată de SC G.A. SA, dată fiind starea de ebrietate avansată a victimei H.G. la momentul evenimentului asigurătorul nu poate fi obligat la plata asigurării de viaţă a acestuia. Deşi asigurătorul nu contestă faptul că victima era asigurată de viaţă, totuşi potrivit art. 71 lit. a) din ";Condiţiile generale pentru asigurarea de deces"; ";sunt excluse din asigurare decesul a) suferit în stare de ebrietate";.
De aceea, în baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 şi 15 C. proc. pen. a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de părţile civile H.D.G. şi H.E. împotriva asigurătorului SC G.A. SA - Agenţia Suceava.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile H.G. şi H.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, precum şi inculpatul.
Deşi legal citate, părţile civile nu s-au prezentat în instanţă şi nu şi-au motivat apelurile declarate în cauză.
Inculpatul a arătat că a comis fapta pe fondul tulburării cauzate de atitudinea provocatoare a părţii vătămate, aspect ce constituie circumstanţă atenuantă legală. A avut un bun comportament anterior săvârşirii infracţiunii, o atitudine procesuală sinceră şi regretă fapta comisă, solicitând reţinerea acestor aspecte în favoarea sa, ca circumstanţe atenuante judiciare, şi reducerea pedepsei aplicate.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Din derularea evenimentelor nu a reţinut că inculpatul a comis fapta pe fondul unei stări de tulburare generată de atitudinea provocatoare a părţii vătămate, pentru a putea fi reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Cât priveşte buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracţiunii, a apreciat Curtea că aceasta poate fi reţinută ca circumstanţă atenuată judiciară, în accepţiunea alin. (1) lit. a) a art. 74 C. pen., o pedeapsă de 14 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, fiind necesară, dar totodată şi suficientă, pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv.
În latura civilă a cauzei, relativ la cuantumul daunelor morale la care inculpatul a fost obligat a le achita părţilor civile, a apreciat Curtea că suma de 10.000 RON, pentru fiecare dintre ele, este insuficientă pentru o rezonabilă reparare a prejudiciului încercat, sens în care va dispune majorarea sa.
O sumă de câte 15.000 RON, alături de pronunţarea hotărârii de condamnare a inculpatului, va asigura o atenuare a suferinţelor care le-a marcat pe părţile civile, generate de moartea fiului lor.
Greşit prima instanţă a respins însă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de părţile civile H.E. şi H.G. în contradictoriu cu asigurătorul SC G.A. SA - Agenţia Suceava.
Din interpretarea prevederilor art. 16 şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen. reiese că, în acest caz, întrucât societatea de asigurare, neavând calitatea de parte responsabilă civilmente în accepţiunea acestor texte de lege, nu se putea analiza în acest cadru procesual acţiunea civilă formulată de părţile civile în contradictoriu cu aceasta.
Singura situaţie în care societatea de asigurare are calitatea de asigurător în procesul penal este cea a accidentelor de circulaţie soldate cu victime, răspunderea sa fiind antrenată în baza contractului de asigurare obligatorie auto, ceea ce nu este cazul în speţă.
Aşa fiind, se impune respingerea ca inadmisibilă (pentru lipsa calităţii procesuale pasive) a acţiunii civile formulată de părţile civile în contradictoriu cu asigurătorul, ele putându-şi valorifica pretenţiile în acest caz pe alte căi procesuale.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 36 din 10 mai 2010, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de către părţile civile H.G. şi H.E. şi de către inculpatul D.P., împotriva Sentinţei penale nr. 50 din data de 04 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3559/86/2009.
A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul D.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 14 (paisprezece) ani închisoare (în loc de 16 ani închisoare).
Pedeapsă principală de executat pentru inculpat: 14 (paisprezece) ani închisoare.
A obligat pe inculpat să plătească părţilor civile H.G. şi H.E. (împreună) suma de 30.000 RON (în loc de 20.000 RON) cu titlu de daune morale, câte 15.000 RON pentru fiecare parte civilă (în loc de câte 10.000 RON).
A înlăturat din sentinţa penală dispoziţia de respingere, ca nefondată, a acţiunii civile formulată de părţile civile H.G. şi H.E. împotriva asigurătorului de răspundere civilă SC G.A. SA - Agenţia Suceava.
A respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de părţile civile H.G. şi H.E. împotriva asigurătorului de răspundere civilă SC G.A. SA - Agenţia Suceava.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare din pedeapsa de executat durata de la data de 04 martie 2010 la zi.
În temeiul art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului D.P.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul D.P.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârile atacate sub aspectele invocate, cât şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Astfel, pe baza probelor administrate în cauză a fost corect stabilită situaţia de fapt, anterior expusă, care a fost încadrată corespunzător şi în drept, reţinându-se că fapta inculpatului care în data de 18/19 aprilie 2009, într-un loc public, pe fondul consumului de alcool, cu intenţie, a exercitat acte de violenţă, de o intensitate deosebită, cu un corp contondent dur, asupra victimei H.G., care au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social şi natura infracţiunii, împrejurările comiterii faptei şi modul de acţionare, urmările socialmente periculoase ireversibile ale faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului care este tânăr, infractor primar şi a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Instanţa de apel a reţinut circumstanţele personale ale inculpatului ca circumstanţe atenuante şi a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Înalta Curte apreciază că în raport de circumstanţele reale şi personale reţinute nu există motive pentru reducerea pedepsei, pedeapsă care corespunde atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul D.P.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate, durata prevenţiei la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 aprilie 2009 la 14 iulie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
