ICCJ. Decizia nr. 286/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 286/2010
Dosar nr. 570/64/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C.V.C. împotriva rezoluţiei procurorului din 28 mai 2009, dată în Dosarul penal nr. 310/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul M.N. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., confirmată prin rezoluţia din 6 iulie 2009, dată în Dosarul nr. 523/II/2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care s-a respins plângerea formulată de petent.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 570/64/2009 formulată de petentul C.V.C. în calitate de împuternicit al numitei C.V.A. s-a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 28 mai 2009 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 310/P/2008, (confirmată prin rezoluţia din 6 iulie 2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. 523/11/2/2009), prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul M.N. relativ la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii formulate s-a arătat că împotriva făptuitorului M.N. (comisar de poliţie) petentul, în calitate de împuternicit al persoanei vătămate, a formulat plângere penală pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 264 C. pen., constând în esenţă în aceea că având de soluţionat Dosarul penal înregistrat sub nr. 3165/2007 la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov acesta nu a efectuat corespunzător cercetările care se impuneau a fi efectuate în cauză lăsându-se influenţat de către comisarul şef R.l. care activează în cadrul Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Braşov iar prin atitudinea sa l-a favorizat pe făptuitorul B.G. pe care îi cerceta în cauză sub aspectul comiterii infracţiunii de fals.
Plângerea penală a fost cercetată în Dosarului penal nr. 310/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi s-a finalizat prin rezoluţia din 28 mai 2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M.N. relativ la infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 246, art. 264 C. pen.
Analizând, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, admisibilitatea plângerii formulate de petentul C.V.C., în calitate de împuternicit al numitei C.V.A., împotriva rezoluţiei din 28 mai 2009 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 310/P/2008 şi confirmată prin rezoluţia din 6 iulie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. 523/II/2/2009, instanţa a constatat că plângerea dedusă judecăţii privind rezoluţia din 28 mai 2009, dată în Dosarul nr. 310/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M.N. la comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., a fost formulată de o persoană care nu are calitatea cerută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, această plângere a fost respinsă ca inadmisibilă.
Instanţa de fond a apreciat că, în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în cauza de faţă calitatea de persoană vătămată o are numita C.V.A., care se putea adresa instanţei de judecată fie printr-o petiţie formulată în nume propriu şi semnată de ea, fie prin intermediul unui împuternicit, avocat sau altă persoană, care să aibă un mandat care să-i permită reprezentantului să formuleze în numele persoanei vătămate acţiuni sau plângeri adresate organelor judiciare.
Or, în cauză, procura judiciară ataşată în xerocopie (fila 25 Dosar nr. 310/2008), depusă de petent pentru justificarea calităţii de mandatar, nu are un conţinut corespunzător cerinţelor textului de lege sus-menţionat.
Pe de altă parte, petentul C.C. nu a justificat nici un interes propriu în plângerea formulată în faţa instanţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, C.V.A., prin reprezentant cu procură specială C.V.C., asistaţi de avocat P.A.
La data judecării recursului, respectiv 27 ianuarie 2010, avocatul recurentului petiţionar P.A. a depus la dosar o procură, precizând că pentru declararea prezentului recurs C.V.C. nu are procură.
A solicitat admiterea recursului astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul de faţă este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Petentul a formulat la data de 19 septembrie 2007 la D.G.A. din cadrul M.I.R.A. în calitate de „reprezentant" al numitei C.V.A., o plângere penală împotriva făptuitorilor R.I. (comisar şef, expert criminalist în cadrul I.P.J. Braşov) pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. şi omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 pct. 2 C. pen., B.G. (angajat al G.F.S., Filiala Braşov) pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la favorizarea infractorului, iar în finalul plângerii formulate a arătat că înţelege să se plângă şi relativ la modul de efectuare a cercetărilor desfăşurate de către comisarul N.M. în Dosarul penal nr. 3165/2007 şi unde primele două persoane menţionate (R.I. şi B.G.) aveau calitatea de făptuitori; ulterior în declaraţia dată în faţa procurorului la data de 9 decembrie 2008 petentul a precizat că îşi menţine plângerea şi solicită anchetarea comisarului N.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen.
În ceea ce priveşte starea de fapt, în plângere s-a arătat în esenţă că la data de 13 octombrie 2004 numitul C.D. - soţul părţii vătămate C.V.A. - angajat în calitate de conducător auto la SC G.F. (în prezent SC G.S. România Filiala Braşov) a fost implicat într-un accident suferind grave vătămări corporale, urmare cărora la data de 20 octombrie 2004 a decedat; în legătură cu acest accident s-a desfăşurat o anchetă penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita (acesta fiind locul accidentului) şi s-a formulat de asemenea o plângere penală de către petent, adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, în vederea cercetării şi tragerii la răspundere penală a făptuitorilor R.V. şi R.V. (director şi respectiv director adjunct la SC G.F.) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 249 şi art. 261 C. pen., plângere penală conexată cu cea formulată de acelaşi petent la data de 5 octombrie 2005 împotriva numitului R.G. (şi care a avut la momentul accidentului numitului C.D. calitatea de şef coloană auto la aceeaşi societate) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP); s-a solicitat de asemenea în acelaşi context penal identificarea persoanelor care se fac vinovate de comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. respectiv a persoanei care a falsificat semnătura defunctului C.D. pe fişa individuală de instructaj privind protecţia muncii; toate plângerile au fost conexate sub nr. 740/P/2005, iar prin rezoluţia din 8 decembrie 2006 pronunţată în acest dosar a fost confirmată propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiţilor R.V., R.V.L. şi R.G., dispunându-se totodată disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în vederea identificării persoanelor care au comis infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.
În raport de această rezoluţie, s-a format Dosarul nr. 3165/2007 al I.P.J. Braşov pentru efectuarea cercetării autorilor necunoscuţi care se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. şi care a fost repartizat comisarului M.N.; acesta a desfăşurat cercetări în cauză, unul dintre suspecţi fiind numitul B.G. care a fost audiat şi căruia i s-a solicitat să dea probe de scris în vederea efectuării unei expertize grafice.
Făptuitorului M.N. i se reproşează de către petent că a efectuat în mod necorespunzător cercetările în Dosarul nr. 3165/2007 aflat în lucru la I.P.J. Braşov şi s-a lăsat influenţat în derularea lucrărilor de şeful său, comisarul R.I. care ar fi intervenit în favoarea suspectului B.G. şi chiar l-ar fi ameninţat pe făptuitorul M.N. situaţie în care nu a mai dat dovadă de imparţialitate şi obiectivitate, favorizându-l pe suspect şi îndeplinindu-şi necorespunzător atribuţiile de serviciu cu consecinţa producerii de prejudicii părţii vătămate.
Plângerea penală formulată de petentul C.V.C. depusă şi înregistrată sub nr. 440627 din 19 septembrie 2007 la D.G.A. din cadrul M.I.R.A. a fost transmisă prin intermediul Parchetului de pe lângă I.C.C.J., secţia de urmărire penală, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, competentă să efectueze în cauză urmărirea penal, însă prin ordonanţa din 5 noiembrie 2007 dată în Dosarul nr. 535/P/2007 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, constatându-se că numitul R.I. nu are calitatea de organ al poliţiei judiciare, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a înregistrat cauza sub nr. 11276/P/2007 şi în urma cercetărilor efectuate, prin ordonanţa din 23 octombrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.I. relativ la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. şi 263 alin. (1) şi (2) C. pen. şi faţă de B.G. relativ la săvârşirea infracţiunilor de instigare la favorizarea infractorului prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 264 alin. (1) C. pen. şi instigare neurmată de executare prev. de art. 29 alin. (1) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe făptuitorul M.N., s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov relativ la săvârşirea de către acest inculpat a infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov sub nr. 310 din 31 octombrie 2008 şi în urma cercetărilor efectuate a fost pronunţată în speţă rezoluţia din 28 mai 2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M.N. relativ la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen. Împotriva acestei rezoluţii petentul C.C. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângere care a format obiectul Dosarului nr. 523/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a fost respinsă prin rezoluţia din 6 iulie 2009.
Nemulţumit de soluţie, petentul s-a adresat cu plângere instanţei, iar aceasta, respectiv Curtea de Apel Braşov, a respins plângerea, ca inadmisibilă.
Cu privire la recursul de faţă, Înalta Curte constată că este inadmisibil deoarece C.V.C., iniţiatorul cererii de recurs, nu are calitate procesuală activă.
În cauza de faţă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, calitatea de persoană vătămată o are numita C.V.A., care se putea adresa instanţei de judecată fie printr-o petiţie formulată în nume propriu şi semnată de ea, fie prin intermediul unui împuternicit, avocat sau altă persoană.
Or, din examinarea actelor dosarului, reiese că numita C.V.A. nu a semnat nici un act din care să rezulte că a avut cunoştinţă despre cererile formulate în numele ei.
Pe de altă parte, din examinarea procurii judiciare ataşată în xerocopie la fila 8 a dosarului de recurs, rezultă că numitul C.V.C. nu putea formula prezenta cerere de recurs deoarece nu a fost mandatat în acest sens.
Prin procura respectivă (autentificată prin încheierea nr. 20 din 4 ianuarie 2005), C.V.C. este împuternicit de către C.V.A. să o reprezinte cu puteri depline la SC G.F. SRL, cu sediul în Braşov, judeţul Braşov şi la instanţele judecătoreşti competente, în numele ei şi pentru ea, în vederea ridicării de la societatea sus-menţionată a carnetului de muncă întocmit pe numele defunctului soţ, C.V.D., să întocmească formele de lichidare şi să semneze orice document privind lichidarea gestiunii şi să o reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti competente şi să rezolve orice litigiu cu G.F. SRL privind activitatea defunctului soţ al mandatarei, ca angajat al acestei societăţi.
Or, declararea recursului în prezenta cauză nu se înscrie în conţinutul mandatului cu care a fost împuternicit C.V.C.
În susţinerea acestui aspect se adaugă şi faptul că, fiind întrebat de către instanţă dacă are o procură din care să rezulte că ar fi împuternicit să formuleze cererea de recurs, avocatul lui C.V.C., cât şi acesta, au afirmat că nu există altă procură.
De asemenea, C.V.C. nu a justificat nici un interes propriu în recursul formulat în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce înseamnă că acesta nu poate fi considerat „persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate" în prezenta cauză.
Referitor la reprezentarea de către apărătorul ales a numiţilor C.V.C. şi C.V.A. la dosarul cauzei nu există nici o delegaţie a vreunui apărător ales în acest sens, cu excepţia delegaţiei avocatului P.A., prezentată la termenul de judecare a recursului de faţă, datată 27 ianuarie 2010 şi având menţiunea că apărătorul ales este împuternicit de către C.V.C. în susţinerea recursului în Dosarul nr. 570/64/2009.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, conform dispozitivului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat C.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.C. pentru C.A. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar C.C. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2994/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2998/2010. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
