ICCJ. Decizia nr. 289/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 289/2010
Dosar nr. 1409/44/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Din actele şi lucrările cauzei constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 173 din 9 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.O., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale în Brăila, împotriva Rezoluţiei nr. 282/P/2009 din 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin Rezoluţia nr. 989/II/2/2009 din 21 august 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate s-au reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 282/P/2009 din 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi a art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de C.T. - procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, cercetat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen.
Din conţinutul plângerii penale înregistrate la parchet, procurorul de caz a reţinut că petentul este nemulţumit de modul în care magistratul reclamat a soluţionat lucrarea nr. 119/III/6/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, apreciind că astfel, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a favorizat pe infractori.
Din verificările efectuate a rezultat că la 17 decembrie 2009, B.O. a formulat o cerere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila prin care a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 1433 din 19 august 2008 a Judecătoriei Brăila.
Cererea a fost repartizată spre soluţionare procurorului C.T. care, după analizarea actelor depuse în cauză, a întocmit Referatul nr. 119/6 din 19 februarie 2009 prin care a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă şi a propus respingerea acesteia de către instanţa de judecată.
Prin Rezoluţia nr. 989/II/2/2009 din 21 august 2009 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, plângerea petentului, efectuată conform art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanţei competente, care, verificând actele cauzei potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a menţinut, ca legală şi temeinică, soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror constatând că nu sunt indicii de săvârşire a vreunei fapte penale de către magistratul reclamat.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, petentul, care reiterând susţinerile anterioare a apreciat a fi nelegală atât soluţia dispusă de procuror, cât şi a primei instanţe. În aceste condiţii, prin concluziile scrise, a cerut admiterea recursului şi rejudecarea cauzei.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele, ce urmează:
Urmărirea penală finalizată cu trimiterea în judecată a unei persoane, cât şi judecarea acesteia şi instituirea răspunderii penale presupune existenţa cumulativă a unor condiţii stabilite de norma procesual penală, printre care, de bază este comiterea unei fapte penale, cu vinovăţie.
Dar în speţă, magistratul C.T., în calitate de procuror, a rezolvat lucrarea repartizată pe baza şi în conformitate cu dispoziţia legală, respectând, în acelaşi timp prin referatul încheiat şi o soluţie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii. Cu alte cuvinte prin Referatul nr. 119/III/6 din 19 februarie 2009, intimatul nu a făcut altceva, decât, a procedat în condiţiile legii să-şi exercite atribuţiile de serviciu,într-o cauză, cu care a fost corect şi legal învestit.
Procedând în acest mod, intimatul nu a putut comite nici un abuz în serviciu, după cum, nici o infracţiune de favorizare a infractorului, aşa cum a pretins petentul.
Împrejurarea că soluţia pronunţată de intimat îl nemulţumeşte pe petent este o problemă de altă natură şi în nici un caz nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a acestuia.
Cum faptele reclamate nu se înscriu în sfera ilicitului penal, în mod corect, procurorul de caz a dispus o soluţie de neînceperea urmăririi penale, menţinută ca legală şi temeinică, de prima instanţă prin hotărârea atacată.
Drept urmare, pentru aceleaşi considerente recursul declarat este nefondat şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca atare.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul nu va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva Sentinţei penale nr. 173 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2010. Penal. Cerere de liberare provizorie... | ICCJ. Decizia nr. 591/2010. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
