ICCJ. Decizia nr. 2941/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2941/2010
Dosar nr.1723/36/2010
Şedinţa publică din 6 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 14/P din 1 martie 2011 Curtea de Apel Constanţa, în temeiul prevăzut de art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentei A.D. şi a menţinut rezoluţia nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, confirmată prin rezoluţia nr. 409/II/2/2010 din 8 decembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, petenta A.D. a formulat plângere, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, confirmată prin rezoluţia nr. 409/II/2/2010 din 8 decembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
În esenţă, petenta A.D. a susţinut că rezoluţiile atacate, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii - procuror N.T., avocat I.C., inspector de poliţie T.C.N. şi subcomisar de poliţie F.I. pentru faptele reclamate de ea şi de soţul său, respectiv fii săi, numiţii A.D., A.C.A. şi A.I.M. sunt netemeinice şi nelegale, motivat de faptul că, după reinvestirea procurorului cu soluţionarea plângerilor nu s-a procedat la administrarea tuturor probelor concludente şi utile, rejudecarea cauzei mărginindu-se numai la audierea făptuitorilor, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii greşite.
Prin rezoluţia din 5 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 169/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul N.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen., art. 267 C. pen., art. 2671 C. pen., art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen. Faţă de avocatul I.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. Faţă de inspectorul de poliţie T.C.N. şi de subcomisarul de poliţie F.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen., art. 267 C. pen., art. 2671 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Pentru a adopta soluţia menţionată procurorul a constatat următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 169/P/2009 din 11 februarie 2010 a fost conexat dosarul nr. 544/P/2009 privind pe T.C.N. - inspector de poliţie şi F.I. - comisar de poliţie, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) la dosarul nr. 169/P/2009 privind pe procurorul N.T., inspectorul de poliţie T.C.N., comisarul de poliţie F.I. şi avocatul I.C., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., arestare nelegală şi cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., supunere la rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen. şi instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Prin rezoluţia nr. 584/P/2008 din data de 03 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul N.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen. şi art. 2671 C. pen.
Pentru a adopta această soluţie, procurorul a avut în vedere dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că faptele reclamate nu există, reţinându-se în fapt următoarele:
La data de 10 septembrie 2008 numitul Argintam Constantin Alin, deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, a solicitat cercetarea procurorului N.T., la momentul respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen. şi art. 2671 C. pen., susţinând că acesta, cu ocazia soluţionării dosarului penal nr. 3610/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, şi-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu, a administrat abuziv probe la dosar şi a dispus arestarea nelegală a sa pentru infracţiuni care nu au existat.
La acelaşi dosar a fost ataşată şi plângerea fratelui petentului, respectiv numitul A.I.M., depusă la data de 16 septembrie 2008, care a solicitat antrenarea răspunderii penale a aceluiaşi procuror.
La datele de 29 septembrie 2008 şi respectiv 3 şi 15 octombrie 2008 părinţii petenţilor, respectiv numiţii A.D. şi D.A. au adresat plângeri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Administraţia Prezidenţială, reclamând abuzuri comise de către procuror N.T. cu ocazia cercetării penale şi reţinerii preventive a fiului lor.
Prin rezoluţia nr. 169/P/2009 din 5 noiembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul N.T. şi de lucrătorii de poliţie T.C.N. şi F.I., precum şi faţă de avocatul I.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen., art. 267 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), potrivit cu dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există. S-a reţinut că soluţia dispusă de procurorul N.T. a fost rezultatul interpretării probelor administrate la dosar cu respectarea normelor de procedură, că activităţile desfăşurate de avocatul I.C. se circumscriu calităţii sale de apărător al părţii vătămate şi că subcomisarul F.I. şi inspectorul T.C.N. au acţionat în virtutea sarcinilor dispuse de procuror.
Prin rezoluţia din 8 decembrie 2010 pronunţată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 409/II/2/2010 s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei D.A. împotriva rezoluţiei nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, concluzionându-se că faptele reclamate de petentă nu există, făptuitorii desfăşurându-şi activităţile specifice cu respectarea dispoziţiilor legale.
Petenta D.A. a formulat plângere la instanţa Curţii de Apel Constanţa împotriva celor două rezoluţii şi în esenţă, a reluat aceleaşi susţineri privind activităţile ilegale ale făptuitorilor în dosarul de condamnare al fiului ei, numitul A.C.A.
Curtea de Apel Constanţa a constatat că, procurorul N.T. a început cercetările penale în condiţii de legalitate, fiindu-i repartizat spre instrumentare dosarul ce avea ca obiect plângerile penale formulate de părţile vătămate G.E.L., V.Z. şi C.I.
În legătură cu infracţiunile de insultă şi calomnie prevăzute de art. 205 şi art. 206 C. pen., a reţinut că, au fost dezincriminate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, sens în care s-a pronunţat şi Î.C.C.J. prin Decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010, situaţie în care nu se mai poate antrena răspunderea penală pentru respectivele infracţiuni, ce nu au mai sunt prevăzute de legea penală.
Referitor la făptuitorul I.C. a reţinut că acesta a fost apărătorul părţilor vătămate G.E., V.Z. şi C.I. participând în respectiva calitate la urmărirea penală declanşată de plângerile celor trei părţi vătămate faţă de A.C.A., în scopul apărării intereselor ce l-au mandatat, că fapta avocatului I.C. de a pătrunde fără drept în biroul petentei, situat în acelaşi imobil cu barul familiei nu poate constitui infracţiunea prevăzută de art. 192 C. pen., întrucât nu este vorba de un spaţiu cu destinaţia de locuinţă sau de anexă a unei locuinţe, aşa cum cere textul de lege, că nu constituie o faptă ilicită, care să justifice antrenarea răspunderii penale a acestuia şi că niciun făptuitor dintre cei reclamaţi în cauză nu poate fi învinuit de instigare la mărturie mincinoasă. De asemenea, a mai constatat ca faptele reclamate de petentă în sarcina făptuitorului I.C. nu conturează nici elementele constitutive ale infracţiunii de tortură, situaţie în care nici această infracţiune nu există şi că arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art. 266 C. pen. ) nu sunt de competenţa avocatului, situaţie în care el nu poate fi autorul respectivei infracţiuni, aşa cum susţine petenta în plângerea de faţă. Instanţa de fond a mai constatat că avocaţii nu se afla printre persoanele prevăzute de lege şi nu pot săvârşi infracţiunea prevăzută de art. 267 C. pen. şi că nu există probe care să ateste că avocatul I.C. a folosit în apărarea părţilor pe care le asista juridic, cu ştiinţă, probe false, constatându-se că nici infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. nu există.
S-a mai constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că poliţiştii F.I. şi T.C.N. au acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în afara dispoziţiilor date de procurorul de caz, astfel că nu se poate reţine că aceştia ar fi avut o conduită ilegală în activităţile lor, situaţie în care sunt inexistente faptele reclamate de petentă în sarcina lor.
Referitor la făptuitorul T.C.N. instanţa a reţinut că fapta acestuia de a o transporta pe partea vătămată G.E. la instanţă, pe parcursul procesului penal, la solicitarea procurorului de caz, nu are conotaţii penale, iar pretinsele presiuni şi ameninţări exercitate de acesta asupra numiţilor O.M. şi R.M., precum şi asupra părţii vătămate C.I., dacă ar fi existat trebuiau reclamate de acestea organelor competente să se pronunţe.
Astfel, Curtea de Apel Constanţa constatând inexistenţa faptelor reclamate de petenta A.D. în sarcina făptuitorilor N.T., I.C., F.I. şi T.C.N., aşa cum în mod temeinic s-a reţinut şi prin rezoluţia nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi confirmată prin rezoluţia nr. 409/II/2/2010 din 8 decembrie 2010 a Procurorului General al aceluiaşi parchet, a respins plângerea ca nefondată, menţinând rezoluţia atacată.
La data de 29 aprilie 2011, nemulţumită de această hotărâre, petenta A.D. a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil.
Astfel, Curtea de Apel Constanţa faţă de noile dispoziţii legale menţionate mai sus, a pronunţat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.
Dispoziţiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278/ 1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării. Textul modificat, deşi înlătură al doilea grad de jurisdicţie, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziţia menţionată prevede respectarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracţiunilor, şi nu la toate chestiunile procesual penale. Faţă de noile modificări, sentinţele întemeiate pe dispoziţiile art. 278/1 pronunţate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunţării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.
Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petenta A.D., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.D. împotriva sentinţei penale nr. 14/P din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2823/2010. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 2943/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
