ICCJ. Decizia nr. 2961/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2961/2010
Dosar nr. 4/42/2011
Şedinţa publică din 07 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 64 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul L.G., împotriva rezoluţiei nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
A obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petentul L.G. a solicitat să se facă verificări faţă de rezoluţia nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, deoarece a sesizat faptul că la data de 13 iulie 2009, când a avut loc soluţionarea unei cereri a sa privind liberarea provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecată nu a fost înregistrată aşa cum prevede Codul de procedură penală.
A mai arătat că faptul descris a avut loc la iniţiativa unui comisar de poliţie ce i-a solicitat judecătorului să nu înregistreze şedinţa, întrucât se fac afirmaţii cu referiri la acte de corupţie din poliţia Buzău.
A fost ataşat dosarul în care s-a pronunţat rezoluţia atacată.
Examinând actul atacat de petent, Curtea a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.S. magistrat judecător, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare. De asemenea s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de M.S., magistrat procuror, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că fapta nu există, astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
În cuprinsul rezoluţiei s-a reţinut că L.G., la data de 07 septembrie 2009, a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi magistraţi pentru săvârşirea infracţiunilor de mai sus, fapte pretins comise prin aceea că, la termenul de judecată din data de 13 iulie 2009, magistratul judecător, care efectua cercetarea judecătorească în dosarul nr. 972/277/2009 al Judecătoriei Pătârlagele, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar, la cererea comisarului şef de poliţie Ştefu Viorel, nu a respectat dispoziţiile art. 304 C. proc. pen., privind înregistrarea audio a şedinţei de judecată şi, deşi a solicitat copii după notele grefierului de şedinţă, nu i-au fost înmânate; magistratul procuror M.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele „prin întocmirea proceselor - verbale de certificare a convorbirilor telefonice, a falsificat prin contrafacerea scrierii, respectiv falsificarea datelor reale."
Aspectele reclamate nu există, respectiv nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reclamate.
Astfel, la termenul de judecată din data de 13 iulie 2009, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie şi care făcea obiectul dosarului nr. 972/277/2009, s-a amânat pentru termenul din 02 iulie 2009, întrucât lipsea dosarul de urmărire penală şi pentru a se acorda posibilitatea apărătorului lui L.G. să ia cunoştinţă de actele dosarului.
L.G. a solicitat, la acelaşi termen şi copii după notele grefierului de şedinţă.
Inspecţia judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că, în ziua de 13 iulie 2010, pe lista de şedinţe a completului de judecată au fost 22 cauze civile şi 5 cauze penale.
Şedinţa de judecată a început la orele 09,00, cu pornirea instalaţiei de înregistrare, dezbaterile în dosarul nr. 877/277/2009, desfăşurându-se la orele 09,05.
Celelalte 4 cauze penale aflate pe rol aveau ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de L.G., care a fost adus de unitatea de deţinere, în jurul orelor 11,30.
Apelul în cele 4 cauze penale a fost făcut după această oră şi după dezbaterea cauzelor civile, iar şedinţa de judecată nu a fost înregistrată audio.
Judecarea cauzei s-a amânat pentru data de 20 iulie 2009, când lui L.G. i-au fost înmânate şi copii după notele grefierului de şedinţă din data de 13 iulie 2009.
Omisiunea înregistrării audio a şedinţei de judecată, obligatorie potrivit art. 304 alin. (1) C. pen., nu a fost de natură a aduce vreo vătămare a intereselor legale ale lui L.G.
În ce priveşte cauza referitoare la falsificarea a notelor de redare a interceptărilor telefonice, aceste aspecte au mai fost analizate şi în dosarul penal nr. 572/P/2009.
Din examinarea celor două procese - verbale de certificare a înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de la numărul mobil a rezultat că în ambele este transcrisă convorbirea telefonică efectuată în data de 12 martie 2009, orele 17,45.
Un proces - verbal este întocmit la data de 23 martie 2009, iar celălalt la data de 08 mai 2009, iar nimic din cuprinsul acestor note nu este falsificat, în nici întru-un mod.
Curtea a constatat că, deşi şedinţa de judecată în cele patru cauze penale în care figura petentul L.G. nu au fost înregistrate conform art. 304 alin. (1) C. proc. pen., acest aspect nu poate conduce, fără a fi coroborat cu alte probe, la concluzia intenţiei preşedintelui de complet de a aduce vreo vătămare intereselor legale ale petentului. Simpla omisiune de a se conforma acestor dispoziţii legale nu poate constitui decât, eventual, o încălcare a normelor procesuale, sancţionată cu nulitatea relativă a actului de către instanţa de control judiciar în cadrul căilor ordinare de atac sau o abatere disciplinară.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual ce ar fi fost comisă de procurorul M.S., din cercetări a reieşit că procesul verbal de autentificare a înregistrărilor telefonice nu cuprinde date nereale.
Mai mult decât atât petentul nu a menţionat care anume paragraf, frază, propoziţie, etc. din transcrierea convorbirilor telefonice este nereal ci, face referiri la modul general despre aceste acte.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul L.G., a declarat recurs.
Înalta Curte, faţă de declaraţia recurentului, în sensul retragerii recursului declarat în cauză, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă, în baza art. 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul petiţionar L.G. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de petiţionarul L.G. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2011 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2947/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2981/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
