ICCJ. Decizia nr. 3067/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3067/2010
Dosar nr. 10/54/2010
Şedinţa publică din 08 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 57 din 10 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 10/54/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionarul P.D.S. împotriva Rezoluţiei nr. 889/P/2009 din 9 noiembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A menţinut rezoluţia atacată.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 20 octombrie 2009, persoana vătămată P.D.S. a formulat plângere la Parchet solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător L.L. de la Judecătoria Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 296 C. pen., neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi conflict de interese prevăzură de art. 2531 C. pen.
În susţinerea plângerii s-a arătat că magistratul judecător a interpretat greşit probele administrate în Dosarul nr. 22019/2009 şi pe cale de consecinţă hotărârea este nelegală.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Sentinţa civilă nr. 3424 din 16 decembrie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 22019/2003 al Judecătoriei Craiova, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta P.L.A. împotriva pârâtului P.D.S., obligându-l pe acesta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesiune diferenţa de teren în suprafaţă de 180,33 mp Ministerului Public.
Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1206/2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1176/CIV/2006, fiind respins recursul formulat de pârât.
În atare condiţii, reţine procurorul, în cauză au fost respectate dispoziţiile legii, hotărârea pronunţată fiind motivată în fapt şi în drept.
În acelaşi sens, au fost invocate şi dispoziţiile art. 129 alin. (3) din Constituţie, respectiv art. 2 şi 3 din Legea nr. 303/2004 potrivit cu care „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, soluţiile acestora exprimând convingerea avută pe baza probelor administrate în cauză.
Prin Rezoluţia nr. 2003/II/22009 din 4 decembrie 2009 dată de Procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiţionarul P.D.S.
Instanţa de fond, învestită cu soluţionarea plângerii, în procedura reglementată de art. 278 C. proc. pen., a reţinut, în esenţă, că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Simpla nemulţumire a petiţionarului faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru a concluziona că magistratul judecător ar fi săvârşit o faptă penală, în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului nu rezultă niciun indiciu că ar exista vreuna din infracţiunile reclamate.
Împotriva sentinţei, pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs petiţionarul P.D.S. solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii şi, în rejudecare admiterea plângerii întrucât magistratul judecător a încălcat dispoziţiile constituţionale în materie de proprietate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa civilă nr. 3424 din 16 decembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 22019/2003 - judecătorul cauzei fiind intimata L.L. - s-a dispus admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamanta P.A. împotriva pârâtului P.D.
A obligat pârâtul să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul în suprafaţă de 180,33 mp.
A dispus grăniţuirea proprietăţilor părţilor pe linia de hotar descrisă în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.V.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 1706 din 31 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1176/CIV/2009, fiind respins recursul formulat de pârâtul P.D.S.
Atât la judecata în fond cât şi ulterior în calea de atac a recursului, persoana vătămată a avut posibilitatea să-şi formuleze apărarea, instanţa de control judiciar examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate dar şi din oficiu, în condiţiile legii.
În cauză magistratul judecător şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, a motivat hotărârea în fapt şi în drept, cenzurată, ulterior de instanţa de recurs, astfel că nu pot fi reţinute indicii care să permită începerea urmăririi penale.
Hotărârile judecătoreşti pot fi cenzurate doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi evaluate - în cadrul altor proceduri - aspecte ce ţin de fondul unei cauze.
Ca atare, cum faptele reclamate nu există, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător P.L.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul P.D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 57 din 10 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 57 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3062/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3296/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
