ICCJ. Decizia nr. 3154/2010. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3154/2010
Dosar nr. 3402/85/2009
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 266/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în dosar 3402/85/2009 s-au dispus următoarele:
Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul R.I. din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. şi ped. de art. 183 C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., 76 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. (2)C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii de o zi, din 27 iunie 2009.
S-a constat că L.R.L. şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost dispusă confiscarea unei curea de transmisie, corp delict, folosit de inculpat la săvârşirea faptei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat la data eliberării din penitenciar de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.200 lei cheltuieli judiciare, onorariile avocaţilor din oficiu urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 30 septembrie 2009, a fost trimis în judecată inculpatul R.I., pentru omor calificat şi deosebit de grav, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Conform rechizitoriului, faptele săvârşite de inculpat constau în următoarele: Timp de 53 ani inculpatul R.I. a fost căsătorit cu R.M., căsătorie din care a rezultat L.R.L., actualmente în vârstă de 51 ani, stabilită, cu familia, în urmă cu trei ani, în Canada.
În pofida vârstei relativ înaintate şi a situaţiei materiale prospere, relaţiile dintre soţii R. au fost tensionate, cu o creştere în intensitate a stării de încordare în ultimul an, în principal pe fondul consumului de alcool, obicei practicat de ambii soţi.
În contextul specificat, supărat că soţia a consumat alcool, consum pe care l-a tăgăduit, şi că la observaţia făcută de inculpat pe această temă a avut o atitudine ireverenţioasă, în data de 26 iunie 2009, ora 10,00, în locuinţa comună din oraşul Miercurea Sibiului, jud. Sibiu, inculpatul R.I., aflat sub influenţa alcoolului, i-a aplicat o „corecţie", în sensul că, timp de peste o jumătate de oră, cu o curea de transmisie de formă trapezoidală, i-a aplicat lovituri de intensitate ridicată, pe întreaga suprafaţă a corpului.
Deşi actele de violenţă exercitate asupra soţiei sale s-au soldat cu producerea unui şoc traumatic şi hemoragie, care impuneau îngrijiri medicale urgente, inculpatul a abandonat-o pur şi simplu în cameră, a desfăşurat activităţi în gospodărie şi s-a deplasat la unul din restaurantele din oraş, iar la ora 18,00, când a revenit la domiciliu, a constatat că victima era decedată, situaţie în care s-a adresat vecinilor care au solicitat ambulanţa, cadrele medicale încercând manevre de resuscitare asupra victimei care s-au dovedit inutile.
Autopsia efectuată decedatei a conchis că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu actele de violenţă exercitate de inculpat asupra sa, fiind provocată de şocul traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple hematoame subcutanate, urmarea unor acte de lovire repetată, cu corpuri dure, la data de 26 iunie 2009.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:
- procesul verbal de cercetarea locuinţei inculpatului, ocazie cu care a fost găsit cadavrul lui R.M., purtând semnele morţii violente, iar pe una din mesele din cameră s-a constatat prezenţa unei curele trapezoidale din cauciuc, obiect pe care, conform susţinerilor inculpatului, l-a folosit în lovirea fostei soţii, fila nr. 7-24;
- raportul de autopsie nr. III/144 din 27 august 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Sibiu, în care se concluzionează că moartea lui R.M. a fost de natură violentă, legată cauzal de actele de violenţă ale inculpatului şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple hematoame subcutanate, leziunile tanatogeneratoare datând din 26 iunie 2009, având ca mecanism de producere lovirea cu corpuri dure, produsă la 26 iunie 2009, fila nr. 29-41;
- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 427/IV/a/151, din 05 august 2009, al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Sibiu, în care se conchide că inculpatul a comis fapta cu discernământul păstrat, fila nr. 66.
- declaraţia părţii vătămate L.R.L., fiica inculpatului şi victimei, în care precizează că niciodată părinţii nu i-au relatat că ar avea probleme grave în căsnicie şi menţionează că nu are pretenţii de natură civilă faţă de inculpat, fila nr. 45-46.
- declaraţia martorei B.I., vecină de imobil cu inculpatul, în care menţionează că în data de 26 iunie 2009, ora 19,00, inculpatul a venit în curtea lor şi le-a povestit că în ziua respectivă şi-a bătut soţia, bătaie soldată cu decesul celei în cauză, fila nr. 48.
- declaraţia agentului de poliţie G.L., de la Poliţia oraşului Miercurea Sibiului, căruia inculpatul i-a relatat faptul că şi-a bătut fosta soţie, în data de 26 iunie 2009, cu o curea de transmisei, violenţe soldate cu decesul acesteia, fila nr. 49.
- declaraţiile inculpatului R.I., în care relatează cu lux de amănunte faptul că în data de 26 iunie 2009, în jurul orei 10,00, în imobilul în care domiciliază şi-a bătut soţia cu o curea de transmisie, a abandonat-o apoi în locuinţă iar la ora 18,00, când s-a întors la domiciliu, a găsit-o moartă, fila nr. 52-55.
Prin înscris depus la dosar Serviciul de Ambulanţă Sibiu arată că nu se constituie parte civilă.
L.R.L. (fiica victimei) a arătat instanţei de fond că nu se constituie parte civilă împotriva tatălui său - inculpatul R.I.
In cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul şi s-au luat declaraţii martorilor G.A.G., M.I. (f 40,41), B.D. (f 48) şi G.L. (fi 66).
Analizând întregului material probatoriu administrat, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul R.I. şi victima R.M. au convieţuit ca soţ şi soţie o perioadă de 53 ani, având domiciliul în comuna Miercurea Sibiului, jud. Sibiu.
Relaţiile conjugale s-au deteriorat în timp, în principal, datorită consumului de alcool, obicei al ambilor parteneri de viaţă.
In ziua de 26 iunie 2009, în ciuda vârstei sale înaintate, inculpatul R.I. a aplicat victimei lovituri repetate şi de intensitate ridicată, cu o curea trapezoidală pe aproape întreaga suprafaţă a corpului acesteia, cauzându-i un politraumatism cu multiple hematoame subcutanate, care au determinat intrarea victimei în stare de şoc hemoragie şi traumatic şi, consecutiv, decesul acesteia. Fotografiile judiciare efectuate în cauză sunt relevante sub aspectul intensităţii şi repetabilităţii loviturilor aplicate victimei de către inculpat.
Instanţa de fond a arătat că vinovăţia inculpatului rezultă cu certitudine din probatoriul administrat în cauză.
În ce priveşte cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
S-a motivat că din analiza comportamentului inculpatului, intensitatea şi durata în timp a loviturilor aplicate, atitudinea acestuia faţă de victimă (care avea şi ea o vârstă înaintată, de 69 de ani), rezultă că încadrarea juridică dată faptei de procuror este cea corectă.
După ce a lovit victima cu intensitate şi o perioadă considerabilă de timp, inculpatul a părăsit victima, fără să-l intereseze de urmările produse, întorcându-se la domiciliul conjugal după câteva ore, când deja intervenise decesul victimei.
Instanţa de fond a apreciat că, sub aspect subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că prin loviturile aplicate nu a urmărit să ucidă victima, dar a acceptat posibilitatea survenirii decesului acesteia, având o atitudine de indiferenţă faţă de posibilitatea producerii decesului victimei.
De asemenea, în acord cu încadrarea juridică din rechizitoriu, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a acţionat prin cruzimi faţă de victimă, cauzându-i acesteia suferinţe insuportabile şi nejustificate înainte de a muri (cu atât mai mult cu cât victima era soţia inculpatului) .
A fost înlăturată apărarea inculpatului referitoare la faptul că unele hematoame de pe corpul victimei au fost create prin manevrele de resuscitare efectuate de paramedici. După cum însuşi inculpatul a declarat, la apariţia echipajului SMURD victima era deja decedată, astfel că este puţin probabil ca echipajul medical să mai efectueze manevre de resuscitare a victimei; însă chiar şi în situaţia în care aceste manevre au fost efectuate, ele nu puteau duce la apariţia de noi hematoame pe corpul victimei, hematoamele neputând apare pe corpul unei persoane decedate.
Prin încheierea din 15 decembrie2010 instanţa a respins această cerere de efectuare a unei expertize medico-legale care să stabilească dacă leziunile tanato-generatoare de pe corpul victimei s-au putut produce cu o curea de transmisie motivând că este inutilă în raport de concluziile constatării medico legale şi de faptul că nici un moment inculpatul nu a contestat că ar fi lovit victima cu acea curea de transmisie.
In ce priveşte starea de beţie invocată de inculpat ca circumstanţă atenuantă, instanţa de fond a arătat că starea de ebrietate nu a fost indusă inculpatului, ci acesta şi-a creat-o singur. Chiar şi după agresarea victimei, acesta a lăsat-o singură în casă, fără ajutor, el continuând consumul de alcool la un local din comună.
In drept, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului R.I. , care în data de 26 iunie 2009, în jurul orelor 10, fiind sub influenţa alcoolului, în locuinţa comună din oraşul Miercurea Sibiului, jud. Sibiu, i-a aplicat soţiei sale, R.M., lovituri repetate şi de intensitate ridicată, pe aproape întreaga suprafaţă a corpului, aproximativ o jumătate de oră, cu o curea de transmisie de formă trapezoidală, după care a abandonat-o în imobil deşi starea precară de sănătate a victimei impunea îngrijiri medicale urgente, violenţe soldate cu producerea unui şoc traumatic şi hemoragie, în urma căruia victima a decedat, în aceeaşi zi, în suferinţe chinuitoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Sub aspectul stabilirii pedepsei, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei dar şi a dispoziţiilor art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei. S-a reţinut gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei inculpatului, prin fapta sa acesta suprimând viaţa unei persoane, care a fost chiar soţia sa şi cu care a convieţuit o perioadă atât de lungă de timp. In acelaşi timp însă, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul nu a mai intrat în conflict niciodată cu legea penală şi este perceput ca o persoană cu un comportament normal, civilizat, decent în comunitate. De asemenea, instanţa a ţinut seama de vârsta inculpatului (80 de ani), de regretul său sincer faţă de cele întâmplate, de prezenţa sa la toate termenele de judecată.
In final, instanţa de fond a apreciat că poate da efect circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, prin reducerea pedepsei prevăzută de norma de incriminare până la o treime din minimul special (până la 5 ani).
S-a motivat că dispoziţiile art. 77 C. pen. privind aplicarea în mod obligatoriu a unei pedepse de la 10 la 25 de ani pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav (prin reţinerea de circumstanţe atenuante) se referă la situaţia în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca sancţiune unică.
In consecinţă, instanţa de fond a reţinut şi a dat efect circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin reducerea până la o treime a minimului special al pedepsei prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând în principal, desfiinţarea sentinţei şi în rejudecarea cauzei prin schimbarea încadrării juridice date faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar, reducerea mai substanţială a pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată.
In dezvoltarea scrisă a motivelor de apel s-a susţinut că în mod eronat nu a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în faţa primei instanţe apreciindu-se greşit poziţia subiectivă pe care a avut-o inculpatul la momentul săvârşirii faptei respectiv faptul că intenţia sa nu a fost aceea de a ucide victima, ci de a-i aplica o corecţie, astfel că rezultatul mai grav s-a produs din culpă. In acest sens se susţine că este relevant că instrumentul folosit în agresiune, o curea, nu este utilizat în mod obişnuit pentru a ucide, că loviturile nu au fost aplicate în zone vitale ale corpului decesul victimei nu a survenit în timpul agresiunii iar relaţiile dintre inculpat şi victimă erau foarte bune.
Prin Decizia penală nr. 54 A din 31 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 420 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Instanţa de fond, conform probaţiunii administrate a reţinut o corectă stare de fapt şi a dat faptelor comise de inculpat o încadrare juridică legală. Din declaraţiile inculpatului, ale martorilor B.I. şi G.l. precum şi din procesul verbal de cercetare al faţa locului a locuinţei inculpatului, raportul de autopsie, rezultă - fără dubiu, în opinia instanţei de apel - că în data de 26 iunie 2009 inculpatul, a lovit-o în mod repetat şi cu intensitate, cu o curea de transmisie, pe soţia sa după care a abandonat-o, violenţele exercitate conducând la producerea unui şoc traumatic în urma căruia victima a decedat în suferinţe chinuitoare.
S-a constatat că inculpatul nu a contestat starea de fapt reţinută, ci doar încadrarea juridică dată faptei.
In opinia instanţei de apel criticile inculpatului referitoare la încadrarea juridică a faptei sunt vădit neîntemeiate deoarece:
In mod corect instanţa de fond a apreciat că infracţiunea săvârşită de inculpat este aceea de omor calificat deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) rap la art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Faptul că inculpatul a lovit victima cu un obiect care în mod obişnuit nu este destinat pentru acţiuni violente ce urmăresc moartea acesteia ori că cei doi au convieţuit o perioadă lungă de timp ca soţi nu constituie argumente suficiente pentru a aprecia că intenţia inculpatului a fost doar aceea de a aplica o corecţie victimei şi că rezultatul mai grav s-ar fi produs din culpă. Multitudinea de lovituri aplicate victimei cu o intensitate deosebit de mare pe întreaga suprafaţă a corpului, lovituri care au produs tumefieri severe inclusiv la nivelul feţei, multiple excoriaţii faciale, la nivelul trunchiului şi membrelor , fracturi ale coastelor III, IV, I şi II şi fracturi ale sternului, edem cerebral acut pun în evidenţă violenţa cu care a fost lovită victima, inclusiv în zone vitale ale corpului (cap, torace). De asemenea curtea de apel a precizat că obiectul folosit de inculpat - o curea de transmisie în formă trapezoidală - nu este aşa cum se susţine un obiect inapt să producă leziuni majore iar durata de timp pe care chiar inculpatul o indică ca fiind ce în care a aplicat loviturile (5-10 minute - fila 33 fond) arată intenţia acestuia de a produce consecinţe grave şi suferinţă. în aceste condiţii este nejustificată apărarea inculpatului în sensul că loviturile sale au urmărit doar aplicarea unei corecţii, concluzia instanţei de fond în sensul că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă prevăzând rezultatul acţiunii sale chiar dacă nu l-a urmărit şi acceptând posibilitatea producerii lui fiind corectă. în acest sens este şi conduita inculpatului ulterior, agresării victimei pe care a abandonat-o fără să-i acorde nici un ajutor ( fila 52-55 u.p).
De asemenea, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a respins cererea în probaţiune formulată de inculpat, şi reiterată în apel, având ca obiect efectuarea unui raport de expertiză medico - legală pentru a stabili dacă decesul victimei s-a datorat şi ca urmare a consumului de alcool, precum şi dacă acele leziuni au fost datorate acţiunii mecanice ale celor de la SMURD pentru resuscitarea victimei. Ansamblu probator administrat a relevat indubitabil că moartea victimei s-a produs înainte de sosirea echipajului SMURD astfel că este imposibil ca manevrele de resuscitare să fi produs urmele de leziuni constatate pe corpul victimei iar din conţinutul raportului de constatare medico-legală rezultă că moartea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism cu multiple hematoame subcutanate. În aceste condiţii cauzele morţii victimei sunt stabilite cu certitudine, nefiind nici un element care să ridice îndoială asupra acesteia. în plus, chiar dacă alcoolemia victimei, de 1, 45 %o ar putea fi decelat ca factor favorizant al decesului, aşa cum pretinde inculpatul, aceasta tot nu ar avea relevanţă sub aspectul răspunderii sale penale deoarece cauza determinantă a decesului a fost acţiunea sa violentă.
În opinia instanţei de apel nici criticile referitoare la modul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a dat dovadă de o clemenţă excesivă în aplicarea pedepsei stabilind pentru infracţiunea sancţionată cu detenţiune pe viaţă ori închisoare de la 15 la 25 de ani, prin aplicarea circumstanţelor atenuante, o pedeapsă de 5 ani închisoare. în raport de gravitatea faptei comise, reflectată de actele de agresiune feroce aplicate unei persoane faţă de care inculpatul ar fi trebuit să manifeste, după o convieţuire îndelungată, respect şi afecţiune, şi de mobilul care a determinat această agresiune - un conflict casnic minor - refuzul inculpatei de a-i declara sursa consumului de băuturi alcoolice, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului nu este prea aspră. în lipsa unei căi de atac declarată de Parchet, şi raportat la dispoziţiile art. 372 C. proc. pen., instanţa nu poate însă să procedeze la reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul majorării ei.
Curtea de apel a arătat că vârsta înaintată a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale nu pot constitui argumente care să reducă, până la minimalizare, nevoia sancţionării unor fapte atât de grave.
Împotriva deciziei, inculpatul R.I. a declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
În sinteză, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a invocat, pe de o parte, nemotivarea deciziei instanţei de apel (caz de casare - art. 385/9 pct. 9 ori 10 C. proc. pen.), iar pe de altă parte, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) d C. proc. pen. deoarece, în opinia apărării, lipseşte legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi moartea victimei (caz de casare - art. 385/9 pct. 18 sau pct. 12 C. proc. pen.). A susţinut apărarea că faptele s-au desfăşurat pe fondul unui moment de furie al inculpatului, victima consumând băuturi alcoolice, că a lovit într-adevăr victima, însă la ora 10.00, decesul intervenind la ora 18.00, că victima era bolnavă şi a decedat, în opinia inculpatului, din lipsa unui spray pentru afecţiunea pulmonară.
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
a) asupra cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9, 10 şi 17 C. proc. pen.
Este vădit neîntemeiată critica apărării cu privire Ia nemotivarea deciziei instanţei de apel ori cu privire Ia nepronunţarea instanţelor asupra cererilor sau probelor administrate, precum şi cu privire Ia nepronunţarea instanţei de apel asupra tuturor motivelor de apel.
Din verificarea conţinutului părţii expozitive a deciziei atacate rezultă că instanţa de prim control judiciar a examinat toate motivele de apel, precum şi toate apărările inculpatului ori criticile aduse sentinţei (referitoare Ia încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. - ca urmare a lipsei intenţiei de omor, şi Ia individualizarea pedepsei - solicitându-se reducerea şi suspendarea executării acesteia), argumentând convingător, în fapt şi în drept, soluţia respingerii apelului declarat de inculpat. De asemenea, ambele instanţe au motivat reţinerea intenţiei de omor - iar nu a intenţiei generale de vătămare corporală - cu care inculpatul a acţionat, nefiind necesară reluarea ori suplimentarea acestor argumente de fapt şi de drept, astfel cum au fost amplu expuse în sentinţa şi Decizia atacate.
b) asupra cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 12, 17 şi 18 C. proc. pen.
Dacă în apel critica inculpatului a vizat încadrarea juridică dată faptei, apreciindu-se de către apărare că ar fi cea prevăzută de art. 183 C. pen., în recurs apărarea a solicitat soluţia achitării în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că lipseşte legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi moartea victimei.
Aşa cum s-a arătat în cele două hotărâri judecătoreşti, inculpatul nu a contestat, în esenţă, situaţia de fapt expusă în rechizitoriu, a recunoscut că şi-a lovit soţia, în mod repetat, cu o curtea de transmisie, după care a plecat, timp de mai multe ore neinteresându-se de situaţia acesteia, cu atât mai mult cu cât, pe lângă vârsta înaintată a victimei, potrivit chiar propriilor declaraţii ale inculpatului, cunoştea că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi că era bolnavă, toate acestea fiind, în mod rezonabil, împrejurări care ar fi condus Ia un rezultat grav pentru viaţa soţiei sale ca urmare a aplicării „corecţiei" respective (astfel cum a definit inculpatul loviturile aplicate soţiei sale).
Pentru reţinerea categorică a legăturii de cauzalitate între acţiunea inculpatului (constând în lovirea repetată a soţiei sale cu o curea de transmisie, timp de mai multe minute) şi decesul victimei sunt edificatoare actele medicale şi medico-Iegale care relevă multitudinea de lovituri aplicate victimei cu o intensitate deosebit de mare pe întreaga suprafaţă a corpului, lovituri care au produs tumefieri severe inclusiv Ia nivelul feţei, multiple excoriaţii faciale, Ia nivelul trunchiului şi membrelor , fracturi ale coastelor III, IV, I şi II şi fracturi ale sternului, edem cerebral acut pun în evidenţă violenţa cu care a fost lovită victima, inclusiv în zone vitale ale corpului (cap, torace).
Nu în ultimul rând, obiectul folosit de inculpat - o curea de transmisie în formă trapezoidală - nu este, aşa cum se susţine de apărare, un obiect inapt să producă leziuni majore, cu efect letal, iar durata de timp pe care chiar inculpatul o indică ca fiind cea în care a aplicat loviturile (5-10 minute - fila 33 fond) arată intenţia de a produce consecinţe grave şi suferinţă, acesta acceptând chiar un rezulta letal (moartea victimei).
În raport cu actele medico-Iegale, şi în lipsa altor probe, afirmaţiile inculpatului în sensul că altele ar fi cauzele morţii (consumul de alcool, manevrele de resuscitare ale medicilor, starea de boală şi lipsa unui spray pentru afecţiunea pulmonară) sunt simple ipoteze ale apărării. Nici-o probă nu sugerează rezonabil ipoteza că, în lipsa acţiunii violente a inculpatului, victima (soţia sa) ar fi decedat.
Aşa cum a menţionat şi instanţa de apel, inculpatului i-a fost aplică o pedeapsă mult redusă, până Ia limita legală, fiind avute în vedere unele împrejurări, reţinute ca circumstanţe atenuante de instanţa de fond, cea referitoare Ia vârsta înaintată a acestuia (81 de ani) fiind inclusă în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei.
În consecinţă, în temeiul art. 385/9 pct. 15 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat recursul inculpatului care, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat Ia plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 54/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3136/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3176/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
