ICCJ. Decizia nr. 3234/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3234/2010
Dosar nr. 519/59/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 136/PI din 31 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului A.P.G., domiciliat în Moldova Nouă, str. C.D., judeţul Caraş-Severin împotriva adresei nr. 385/VIII/1/2010 din 16 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petentul a solicitat desfiinţarea adresei nr. 385/VIII/1/2010 din 16 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi declinarea competenţei în favoarea parchetului ierarhic superior al Curţii de Apel Timişoara pentru soluţionarea plângerii împotriva ordonanţei.
În motivarea plângerii, petentul arată că prin adresa amintită, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara i-a trimis ilegal, spre soluţionare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin plângerea împotriva ordonanţei, procurorul adjunct fiind incompatibil iar prim-procurorul abţinându-se de la soluţionarea unor cereri de recuzare.
Examinând plângerea dedusă judecăţii în raport de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., cât şi de conţinutul adresei nr. 385/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care petentului i se comunică soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii împotriva ordonanţei nr. 123/VIII/1/2010, prima instanţă a constatat că nu se atacă una din soluţiile arătate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., situaţie în care plângerea este inadmisibilă şi s-a procedat la respingerea ei.
În termen legal, împotriva acestei soluţii a declarat recurs petentul, care nu a fost motivat în scris şi deşi legal citat, nu s-a prezentat nici pentru susţinerea orală a motivelor de recurs.
În aceste condiţii, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat.
Este de necontestat, în raport de susţinerile petentului şi actele cauzei, că acesta a înţeles să atace o adresă prin care parchetul îi comunica soluţia de respingere a unei cereri şi nu o soluţie de netrimitere în judecată dispusă de procuror, aşa cum cer expres, limitativ şi imperativ dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Desigur, exercitând un demers procesual, în alte condiţii decât cele arătate în norma procesual penală, de strictă interpretare şi aplicare, sancţiunea este inadmisibilitatea lui, aşa cum corect a procedat instanţa de fond.
Drept urmare, neconstatându-se motive de casare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 136/PI din 31 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4218/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 4300/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
