ICCJ. Decizia nr. 3319/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3319/2010
Dosar nr. 390/43/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Rezoluţia nr. 131 /P/2009 din 27 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc K.A. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a ajunge la această soluţie s-a reţinut că:
Petenta P.F. a formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc K.A. fiind nemulţumită de modalitatea în care acesta a înţeles să dea eficienţă cererii de executare silită nr. 386 din 02 decembrie 2008 arătând că cererea respectivă nu a fost formulată de creditorul C.I. ci în nume personal de către M.G., acesta din urmă neavând împuternicire de a-l reprezenta pe C.I. în dosarul execuţional deoarece la data formulării cererii de executare silită nu exista vreo procură din partea lui C.I.
Persoana vătămată P.F. a formulat, în cursul anului 2008, o acţiune civilă înregistrată la Judecătoria Sighişoara sub nr. 14/308/2008 în contradictoriu cu fostul soţ C.I. prin care a solicitat să se constate că apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiind achitat în întregime de reclamantă şi să se dispună partajarea acestui imobil în sensul atribuirii reclamantei fără a fi obligată a achita vreo sumă de bani cu titlu de sultă s-a susţinut, în acţiunea civilă formulată, că achitarea preţului apartamentului s-a realizat în întregime de către ea, împrejurare care rezulta şi din declaraţia autentică a numitului C.I.
Prin sentinţa civilă nr. 854 pronunţată la data de 16 iulie 2008 de Judecătoria Sighişoara în dosarul civil nr. 14/308/2008 s-a dispus admiterea, acţiunii formulate şi precizate anterior de reclamanta P.F. şi partajarea apartamentului indicat anterior în sensul atribuirii acestuia în natură reclamantei, fără obligarea la plata unei sume de bani cu titlu de sultă către pârât.
Sub nr. 332 din 02 decembrie 2008 s-a înregistrat la BEJ K.A. cererea de executare silită formulată de M.G. în baza procurii speciale dată de creditor C.I., în dosarul execuţional
Se reţine că persoana vătămată a invocat nelegalitatea tuturor actelor de executare silită şi aceasta având în vedere însăşi sesizarea biroului executorului judecătoresc, susţinând că demararea procedurii executării silite s-a realizat la cererea unei persoane fără calitate, respectiv a fost solicitată de către M.G., neexistând o împuternicire din partea numitului C.I.
În privinţa acestor aspecte de natură infracţională invocate de persoana vătămată s-a constatat că nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:
Din actele existente la dosarul execuţional a rezultat că la data de 10 aprilie 2009 a fost întocmită o publicaţie de vânzare imobiliară privind imobilul urmărit, data fixată fiind 29 mai 2009, publicaţie care a fost comunicată cu M.G., P.F., C.I., Primăria mun. Sighişoara, Judecătoria Sighişoara, fiind respectate disp. art. 504 alin. (3) C. proc. civ.
Referitor la depunerea actelor privitoare la imobil, după întocmirea actului de adjudecare, la Biroul de Carte Funciară - Sighişoara, s-a constatat - având în vedere actele existente la dosarul de executare silită - că actul de adjudecare nu a fost transmis de către făptuitor biroului mai sus-menţionat.
Actul de adjudecare a fost întocmit cu respectarea disp. art. 516 C. proc. civ., fiind întocmit în cinci exemplare, un exemplar fiind comunicat cu debitoarea P.F., două exemplare fiind predate adjudeca tarii tui, conform art. 517 C. proc. civ., cu menţiunea - privitor la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - că, potrivit alin. (1) al acestui articol, un exemplar de pe actul de adjudecare se predă dobânditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi înscris în cartea funciară.
În privinţa procedurii strigării preţului cu ocazia desfăşurării vânzării prin licitaţia publică organizată la 29 mai 2009 s-a constatat că la data precizată mai sus a fost întocmit procesul-verbal de licitaţie imobiliară nr. 386/2008, cuprinzând împrejurările legate de desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei, din cuprinsul acestui proces-verbal rezultând faptul că executorul judecătoresc a respectat disp. art. 509 alin. (2) C. proc. civ. privind procedura celor trei strigări succesive privind preţul imobilului.
S-a reţinut că la data de 29 mai 2009 a fost prezentă la licitaţia publică organizată şi debitoarea P.F., care a semnat procesul-verbal întocmit cu această ocazie fără a formula vreo obiecţie:
În fine s-a constatat, având în vedere actele premergătoare existente la dosarul cauzei, că executorul judecătoresc a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuţiile sale de serviciu, actele materiale de executare silită din dosarul 386/2008 fiind îndeplinite cu respectarea dispoziţiilor legale, în termenele instituite prin aceste dispoziţii, cele supuse comunicării fiind comunicate cu persoanele prevăzute de dispoziţiile legale.
Împotriva rezoluţiei din 27 octombrie 2010 petenta P.F. a formulat plângere, soluţionată prin rezoluţia nr. 395/11/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş.
Împotriva sus-arătatei rezoluţii petenta a formulat plângere la instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 3 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentă. Curtea a reţinut următoarele:
Petenta P.F. a criticat în special faptul că la data când a fost introdusă cererea de executare silită 01 decembrie 2008, de către M.G., în numele creditorului C.I., acesta nu avea procură, fiind-i anulată.
Trebuie remarcat faptul că pe parcursul derulării procesului de partaj al apartamentului cu patru camere, soluţionat prin Decizia civilă nr. 1543 din 07 decembrie 2008, C.I. l-a împuternicit pe M.G. să-l reprezinte prin procura autentificată la 31 mai 2005, apoi, la data de 07 februarie 1008, a revocat procura respectivă şi mai apoi, la data de 06 martie 2008, C.I. a declarat în faţa instanţei că doreşte să fie reprezentat de către M.G.
Cererea de executare silită se înregistrează la 01 decembrie 2008, iar petenta P.F. îl încunoştinţează pe executor, la data de 23 martie 2009, că procura a fost revocată.
La data de 29 mai 2009 C.I. dă o declaraţie autentificată din care rezultă că l-a mandatat verbal pe M.G. să îndeplinească procedurile de punere în executare a hotărârii judecătoreşti şi că îl consideră competent şi în baza procurii autentificate din 31 martie 2005.
Mai mult decât atât în cadrul în cadrul derulării procedurii de executare, petenta face contestaţie la executare care a fost respinsă. în cadrul acestei contestaţii la executare a fost pusă în discuţie lipsa calităţii de reprezentat a lui M.G., în procedura de executare silită, apreciindu-se că această critică este nefondată.
În raport de aceste aspecte nu se poate reţine culpa executorului judecătoresc cu privire la modalitatea în care a înregistrat cererea de executare silită nr. 386/2008.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petenta P.F. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara P.F.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara P.F. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3213/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
