ICCJ. Decizia nr. 3436/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3436/2010
Dosar nr. 7845/1/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Timişoara, având pe rol judecarea recursului Parchetului împotriva Deciziei penale nr. 496 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Arad cu privire la inculpatul F.C.D. a dispus, între altele, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a motivat că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul F.C.D., care în esenţă critică hotărârea pentru greşita respingere a cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul a motivat cererea, susţinând că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 sunt neconstituţionale, în raport de prevederile art. 11, art. 20 raportat la art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie.
Curtea observă că, în mod temeinic, instanţa apelului a reţinut că excepţia invocată nu are o legătură cu soluţionarea cauzei în sensul prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru a fi admisibilă o astfel de sesizare, instanţa în faţa căreia se invocă trebuie să examineze dacă textul ce face obiectul examenului de constituţionalitate este de natură să restrângă drepturile constituţionale ale autorului cererii de sesizare.
S-a mai motivat că, potrivit jurisprudenţei, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, bazată pe un interes trecut sau eventual, nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de lege pentru sesizarea Curţii Constituţionale.
Ori, în cauză, dispoziţiile legale ale căror neconstituţionalitate a fost invocată de inculpat nu se referă la un interes concret, ci la unul eventual.
Motivarea Curţii de Apel Timişoara este legală şi temeinică.
Invocarea dispoziţiilor unei legi ce are incidenţă în judecarea unei cauze, ca fiind neconstituţionale, nu conduc de plano la sesizarea Curţii Constituţionale.
Potrivit legii, instanţa în faţa căreia se ridică excepţia este ţinută să examineze dacă excepţia invocată are o legătură relevantă pentru soluţionarea cauzei.
În cauză, această legătură, aşa cum a reţinut instanţa care judecă apelul procurorului, nu este dovedită.
Aşa fiind, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C.D. împotriva Încheierii din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 214/59/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1550/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3442/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
