ICCJ. Decizia nr. 3442/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3442/2010
Dosar nr. 155/98/2010
Şedinţa publică din 4 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 50 din 4 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, a fost condamnat inculpatul C.C. (fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Slobozia) la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 18 noiembrie 2009 la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a două bucăţi din material lemnos. Totodată, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în sistemul de date genetice judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul domiciliază în acelaşi imobil cu tatăl său, C.M., şi bunica paternă, victima C.F., în vârstă de 92 de ani.
Deşi inculpatul avea un mod de viaţă excentric (afirma că numele său este „I.”, „G.” sau „V.”, avea o ţinută neîngrijită) în raport cu victima şi cu tatăl său, nu a avut niciodată un comportament violent, fiind întreţinut din pensia bunicii paterne.
Totuşi, în mod inexplicabil, dar în mod sigur pe fondul consumului de alcool, în seara zilei de 17 noiembrie 2009, în jurul orelor 19:30 - 20:00, inculpatul a aplicat bunicii sale, în timp ce se aflau în curte, mai multe lovituri cu un corp dur (un topor, după declaraţiile martorilor) după care, continuând să fie astfel înarmat, a plecat în sat. Conflictul a fost sesizat de martorul B.V., vecin cu inculpatul, care a încercat să-l tempereze, dar nu a reuşit. La scurt timp şi alte persoane au ieşit în stradă, l-au urmat pe inculpat, care era din ce în ce mai violent, ameninţând că îi omoară pe toţi. Tatăl inculpatului s-a ascuns de frica fiului său, apoi a reuşit să intre în locuinţă unde a constatat că mama sa fusese agresată, înţelegând că şi el este căutat de inculpat pentru a fi ucis. Nu după mult timp, inculpatul a revenit în domiciliu înarmat cu toporul, a spart geamurile, a aplicat alte lovituri victimei, care era căzută la pământ, după care a plecat din nou în comună - afirmând că „îi omor pe toţi G.” (nume sub care este cunoscut tatăl inculpatului).
În final, inculpatul a fost depistat pe strada principală a localităţii de o echipă a Serviciului de Intervenţii Rapide şi imobilizat după ce escaladase gardurile mai multor curţi, cu intenţia de a se ascunde şi a nu fi tras la răspundere.
În urma autopsiei a rezultat că moartea victimei C.F. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei subdurale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă şi bază craniană şi de viscerocraniu. La autopsie s-a mai constatat existenţa unor plăgi contuze, echimoze, excoriaţii, fractură claviculă dreaptă, fracturi costale hemitoracele drept, leziuni produse în totalitate prin loviri repetate cu corp dur, în legătură directă, necondiţionată cu decesul.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită şi a rezultat din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de autopsie a cadavrului, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, depoziţiile martorilor B.V., V.G., C.M. (G.), S.A., A.Z. şi S.A., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 158A din 23 iunie 2010, a respins apelul formulat de inculpat, care a solicitat, în principal, achitarea întrucât nu este vinovat de comiterea infracţiunii de omor calificat, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Instanţa de control judiciar a reverificat probele administrate în faza de urmărire penală şi în cea de cercetare judecătorească şi a ajuns la concluzia certă că inculpatul este autorul omorului, iar pedeapsa stabilită a fost just individualizată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând drept temei art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare şi se impune reducerea acesteia la limita inferioară a textului de lege sancţionator.
Recursul nu este fondat.
În cauză a fost stabilită o corectă situaţie de fapt, în concordanţă cu probele administrate, în sensul că la data de 17 noiembrie 2009, inculpatul a aplicat bunicii sale multiple lovituri cu coada unui topor cauzându-i decesul, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârile pronunţate sunt criticate de inculpat, Înalta Curte reţine că instanţa de fond şi cea de control judiciar au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pericolul social al faptei comise de inculpat este unul deosebit de ridicat datorită împrejurărilor în care infracţiunea a fost comisă, respectiv faptul că inculpatul, fără nicio motivaţie, prin surprindere, a atacat cu un topor pe bunica sa, în vârstă de 92 de ani (din veniturile căreia se întreţinea şi inculpatul) a aplicat numeroase lovituri în toate zonele capului.
Relevant, sub acest aspect, este faptul că după ce i-a aplicat loviturile până ce victima a căzut la pământ, inculpatul a plecat înarmat în sat, a ameninţat alte persoane cu moartea şi, ceea ce este deosebit de grav, s-a reîntors la locul agresiunii şi a lovit din nou victima de mai multe ori, cauzându-i decesul fulgerător.
Cu privire la profilul moral al inculpatului se reţine că nu a prestat o activitate utilă, aducătoare de venit, deşi este apt de muncă, a avut o comportare atipică şi nu a recunoscut infracţiunea de omor, în pofida tuturor probelor administrate care au evidenţiat în mod necontestat vinovăţia sa. Expertiza medico-legală psihiatrică întocmită la data de 23 decembrie 2009 de I.N.M.L. atestă că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate pe fond toxietilic, dar are păstrată capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Chiar dacă inculpatul a acţionat într-o stare spontană de surescitare, posibilă pe planul structurii personalităţii sale (cu o slabă pregătire şcolară şi o redusă capacitate de autocontrol) nu se justifică reducerea pedepsei, raportat la celelalte elemente de individualizare, aşa cum sunt menţionate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca atare, pedeapsa aplicată a fost bine dozată, de natură să contribuie la realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 158/A din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 noiembrie 2009 la 4 octombrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3436/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1650/2010. Penal → |
|---|
