ICCJ. Decizia nr. 3432/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3432/2010
Dosar nr. 2602/2/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 145 din 18 mai 2010 Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Ţ.I. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1493/P/2009 din 25 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că Ţ.I. a cerut trimiterea în judecată a avocaţilor R.A. şi T.B. pentru că într-o cauză civilă, în care petentul a fost parte, cei doi au făcut susţineri necorespunzătoare adevărului şi pentru că avocata R.A. ar fi formulat acţiunea civilă, având ca obiect plata unor sume restante la întreţinere, fără a exista o împuternicire avocaţială din partea preşedintelui asociaţiei de proprietari.
Cercetarea prealabilă s-a efectuat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215, 240, 289, 290, 291 şi 292 C. pen., iar procurorul a dispus netrimiterea în judecată a avocaţilor şi disjungerea şi declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 242 alin. (1) C. pen.
Procurorul a motivat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d) şi a C. proc. pen., respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, pe de o parte, iar cu privire la alte împrejurări sesizate, nu există fapte penale.
După examinarea actelor premergătoare din ordonanţa atacată, instanţa fondului a motivat că ordonanţa atacată este legală şi temeinică.
Astfel, pe de o parte, cu privire la infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost cercetată R.A., instanţa fondului a constatat că, sub acest aspect, cauza a fost soluţionată definitiv prin Sentinţa definitivă nr. 327/2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cu privire la celelalte infracţiuni s-a motivat că, din actele premergătoare nu rezultă indicii temeinice că cei doi avocaţi ar fi comis infracţiuni în dauna petentului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul Ţ.I. care nu l-a motivat.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau a actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 cu excepţia celui de la b1.
Din examinarea dispoziţiilor sus-menţionate, în raport de prevederile art. 1 C. proc. pen. cu privire la scopul procesului penal rezultă că urmărirea penală are ca obiectiv tragerea la răspundere a persoanelor care au comis infracţiuni.
Prin urmare, urmărirea penală trebuie începută ori de câte ori există indicii temeinice că într-o cauză s-a săvârşit o faptă penală şi nu există una din situaţiile prevăzute în art. 10 C. proc. pen.
Conform art. 681 C. proc. pen. există indicii temeinice cu privire la comiterea unei fapte penale atunci când din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare a săvârşit fapta.
Ori, aşa cum reţine şi instanţa fondului, pe de o parte, pentru majoritatea faptelor sesizate nu există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de infracţiuni, iar pe de altă parte, faţă de alte fapte nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, situaţie care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 228 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentului, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ţ.I. împotriva Sentinţei penale nr. 145 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 143/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 147/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
