ICCJ. Decizia nr. 3444/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3444/2010
Dosar nr. 3560/30/2009
Şedinţa publică din 4 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă; constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 655/PI din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Timiş, pronunţată în Dosar nr. 3560/30/2009, în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A., la 3(trei) ani închisoare.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6(şase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultantă de 3(trei) ani închisoare, aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5(cinci) ani conform art. 862 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore de la 21 mai 2008.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 864, 865 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1), lit. a), b), c), d) C. pen.: să se prezinte la datele ce vor fi fixate de către/şi la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiş (lit. a)); să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea (lit. b)); să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă (lit. c)); să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de subzistenţă (lit. d)).
În baza art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus a se comunica Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiş, desemnat cu supravegherea, datele menţionate la lit. b), c), d).
A fost aplicată inculpatului, conform art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (cu excepţia dreptului de a alege), b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executare pedepsei accesorii aplicată conform art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 53 pct. 1 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (cu excepţia dreptului de a alege), b) C. pen., pe o durată de 2(doi) ani, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000, art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea drogurilor ridicate cu ocazia cercetărilor, rămase în urma analizelor de laborator (24,6 grame de cocaină), cu păstrarea de contraprobe.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş cu nr. 91/D/P/2008 din data de 2 iunie 2009, înregistrat sub număr unic de Dosar 3560/30/2009 la data de 5 iunie 2009, la Tribunalul Timiş, a fost trimis în judecată inculpatul H.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi mare risc, trafic internaţional de droguri de risc şi mare risc şi deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum, fapte prev. şi ped. de art. 2 alin. (1), (2) art. 3 alin. (1), (2) art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000; s-a reţinut în fapt, în sarcina inculpatului că în data de 14 mai 2008, acesta împreună cu numitul D.P.P., ambii din Timişoara, s-au întâlnit şi au convenit ca inculpatul să se deplaseze în Olanda, de unde să aducă cocaină pentru consum; ulterior în 20 mai 2008 inculpatul s-a întors în ţară şi a fost găsit în apropierea autogării din Arad, având asupra sa cantitatea de 25 grame cocaină pe care a declarat că a cumpărat-o din Amsterdam.
La dosar s-a ataşat Dosarul de U.P nr. 91/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Timiş, a fost audiat inculpatul.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În data de 14 mai 2008, inculpatul H.A., împreună cu numitul D.P.P., ambii din Timişoara, s-au întâlnit şi au convenit ca inculpatul să se deplaseze în Olanda, de unde să aducă cocaină pentru consum; în timpul discuţiilor, numitul D.P.P. s-a angajat să procure banii necesari achiziţionării drogurilor apoi, la data de 15 mai 2008, inculpatul H.A. a părăsit ţara cu un autocar şi s-a deplasat în oraşul Amsterdam din Olanda, unde s-a cazat la un hotel. Conform înţelegerii menţionate, la data de 16 mai 2008, D.P.P. i-a trimis inculpatului H.A., prin agenţia B. din str. G.L. din municipiul Timişoara, suma de 1000 euro, pe care cel din urmă a folosit-o la achiziţionarea cantităţii de 25 grame de cocaină, la preţul de 800 euro. După cumpărarea drogurilor, inculpatul, l-a contactat telefonic pe D.P.P., căruia i-a spus că poate să-i aducă 25 grame de cocaină la preţul de 70 de euro/gram, solicitând ca pe lângă cei 1000 euro primiţi prin sistemul bancar, să mai fie plătit cu suma de 750 euro. D.P.P. a fost de acord cu propunerea şi i-a cerut inculpatului să aducă stupefiantele în ţară.
La data de 20 mai 2008, inculpatul H.A. a intrat în ţară cu un autocar şi, deşi avea biletul până în Timişoara, aceasta a coborât în Autogara din municipiul Arad, de unde l-a sunat pe numitul P.D.L., să îl transporte acasă; organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Timişoara, s-au deplasat în municipiul Arad, unde în apropierea autogării, l-au găsit pe inculpat fiind constatată fapta în flagrant; la percheziţia efectuată asupra acestuia s-a găsit cantitatea de 25 grame de cocaină (ascunsă într-un pachet de biscuiţi), despre care a declarat că a cumpărat-o din Amsterdam şi urma să fie predată lui D.P.P.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, criticând sentinţa fondului ca fiind netemeinică şi nelegală sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv al cuantumului urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, dar şi cu privire la modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, cu privire la care se susţine că nu este de natură să-şi atingă scopul preventiv, educativ.
Prin Decizia penală nr. 41/A din 15 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei şi, rejudecând cauza, au fost înlăturate dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a dispus ca pedeapsa de 3 ani să fie executată în regim de detenţie. S-a dispus înlăturarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) (cu excepţia dreptului de a alege) şi b) C. pen.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 193 alin. (3) C. proc. pen.
S-a reţinut de către instanţa de apel că, sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante, soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală şi se circumscrie criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 şi 52 C. pen.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că aceasta nu este de natură să conducă la realizarea scopului pedepsei în raport cu persoana inculpatului şi fapta săvârşită.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei de 3 ani ce i-a fost aplicată. Se susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că a colaborat cu organul de anchetă, că a recunoscut de la început săvârşirea faptei şi a avut discernământul diminuat.
Inculpatul a subliniat că o pedeapsă cu executare ar compromite toate eforturile sale de reabilitare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului ei, a fost făcut cu reţinerea tuturor circumstanţelor personale ale inculpatului, inclusiv al discernământului diminuat, a recunoaşterii şi a colaborării cu organele de urmărire penală fapt ce a dus la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar şi a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. d) C. proc. pen., respectiv reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei prin aplicarea suspendării sub supraveghere luată de prima instanţă, instanţa de apel a înlăturat-o în mod corect întrucât, gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, aceea de trafic de droguri, cantitatea de droguri ce a fost introdusă în ţară de către inculpat (25 gr), nu justifică o dublă individualizare a pedepsei, prin aplicarea circumstanţelor atenuante, dar şi a executării pedepsei prin suspendarea sub supraveghere.
Trebuie, de asemenea, reţinut că nu numai gravitatea faptei justifică modalitatea de executare cu privare de libertate a pedepsei, dar şi proliferarea pe care astfel de infracţiuni au înregistrat-o în societate ca şi consecinţele nefaste pe care le generează şi de aceea pedepsele ce se aplică trebuie să-şi atingă pe de o parte scopul coercitiv în vederea reeducării dar şi al descurajării ca în viitor astfel de fapte că mai fie săvârşite.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
Urmează ca inculpatul să fie obligat la 500 RON cheltuieli judiciare statului din care 200 RON onorariul apărătorului rămâne în sarcina Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.A. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 221/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2717/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
