ICCJ. Decizia nr. 1550/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1550/2010
Dosar nr. 498/45/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rezoluţia procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi din 27 mai 2009 dată în Dosarul nr. 540/P/2008, în baza disp. art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii: L.R.U., notar public, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există; I.M., notar public sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.; art. 291 C. pen. întrucât faptele nu există respectiv art. 25 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) întrucât din punct de vedere al laturii obiective nu este întrunit conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni; I.V., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., fapta nu există, şi Ş.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. întrucât fapta nu există şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) întrucât nu este întrunit conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni. Prin soluţia adoptată procurorul a reţinut următoarele:
La data de 05 mai 2008 numiţii I.P. şi S.E., din satul Miteşti,comuna Mirosloveşti, judeţul Iaşi au depus la Poliţia Mun. Paşcani o plângere penale, formulată împotriva numiţilor I.V. şi I.M., cu care persoanele vătămate sunt fraţi, prin plângere sesizându-se faptul că cei doi făptuitori, s-au prezentat la Biroului Notarului Public P. din comuna Ruginoasa, judeţul Iaşi în cursul anului2008 (fără a se preciza data), unde, folosindu-se de înscrisuri false (contracte de donaţie încheiate în anul 2004 la Biroul Notarial U.R.L.), au procedat la partajarea terenurilor dobândite pe cale succesorală de la părinţi, deţinute iniţial în indiviziune, apoi au înstrăinat suprafeţele de teren astfel partajate, cu încălcarea drepturilor pe care persoanele vătămate le aveau asupra acestor terenuri. S-a menţionat în plângere şi faptul că numitul I.M. a dobândit astfel, în mod ilicit, o suprafaţă de 3300 mp teren, situată în intravilanul satului Miteşti, comuna Mirosloveşti, care nu făcea parte din masa succesorală, ci aparţinea în realitate persoanei vătămate I.P., fiind bun propriu.
În plângere s-a mai arătat şi faptul că numiţii I.M. şi I.V. s-au folosit la partajarea terenurilor de declaraţia numitului Ş.A., respectiv acesta ar fi declarat aspecte nereale pentru a facilita partajul ilicit.
Lucrătorii de poliţie din cadrul B.P.R. Paşcani au efectuat verificări pentru identificarea biroului notarial despre care se face vorbire în plângere, stabilind că acesta nu există în realitate, singurul birou notarial care funcţionează în localitatea Ruginoasa fiind cel care aparţine notarului public T.A.M. (fila 19).
Întrucât numitul I.M. este notar public, prin ordonanţa nr. 2673/P/2008 din 02 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Din actele de cercetare prealabilă efectuate în cauză a rezultat că în anul 1996 a decedat numitul I.A., tatăl părţilor din prezenta cauză, iar în anul 1997 a decedat şi mama acestora, I.F., iar masa succesorală rămasă celor 6 descendenţi - I.P., I.M., I.V., I.N., I.G. şi S.E. după decesul părinţilor a fost compusă din 8.5160 m.p. teren situat în intravilanul şi extravilanul satului Miteşti, comuna Mirosloveşti şi o casă de locuit.
Moştenitorii au deţinut în indiviziune bunurile moştenite, partajând prin bună-învoială doar folosinţa terenurilor, până în anul 2004 când, la data de 20 septembrie, I.V., I.G., I.N. şi I.M. şi-au donat între ei cotele indivize de 3/6 din mai multe suprafeţe de teren. Contractele de donaţie au fost autentificate la data de 20 septembrie 2004, prin încheierile nr. 395, 396, 397 şi 398 la Biroul Notarului Public L.R.U. Dat fiind faptul că în plângere se invocă faptul că aceste contracte ar fi false, din oficiu s-au efectuat verificări în ceea ce priveşte condiţiile în care acestea au fost încheiate.
Din analiza documentaţiei care a stat la baza autentificării acestor contracte (anexă la dosar la filele 56-68) rezultă că s-au respectat întru totul procedura întocmirii actelor notariale, în sensul că notarul public L.R.U. a verificat actele care dovedeau drepturile părţilor asupra terenurilor care au constituit obiectul contractelor de donaţie, acestea fiind certificate de moştenitor în care sunt consemnate cotele indivize ce la reveneau succesorilor, adeverinţa din 18 august 2004 emisă de Primăria Miroloveşti prin care se atestă că succesorii deţin în extravilanul localităţii terenurile pe care urmau să le doneze, cât şi titlurile de proprietate emise pe numele defunctului I.A.
Cei patru moştenitori au urmărit prin acesta să îşi întregească loturi pe care le aveau deja în stăpânire, iar în cele patru contracte de donaţie se stipulează expres că nu se înstrăinează cotele-indivize aparţinând numiţilor I.P. şi S.E.
Întrucât fiecare copărtaş are un drept exclusiv asupra cotei părţi ideale din dreptul asupra comunităţii de bunuri, legea îi recunoaşte dreptul de a dispune liber şi neîngrădit de cota sa ideală de drept, astfel că notarul public L.R.U. nu avea nici un temei legal pentru a refuza autentificarea contractelor de donaţie, el neputând cenzura voinţa părţilor sub acest aspect. împrejurarea că donatorii au dispus de cotele-părţi ce le reveneau cu referire la anumite suprafeţe de teren individualizate, înainte de a fi avut loc ieşirea din indiviziune este o cauză pentru care persoanele interesate (respectiv succesorii care nu au participat la donaţii) puteau solicita anularea contractelor, în termenul de prescripţie de 3 ani.
Notarul public nu avea obligaţia de a cita toţi comoştenitorii la autentificarea contractelor de donaţie, o astfel de obligaţie existând doar la dezbaterea succesiunii.
La autentificarea contractelor de donaţie nu a fost folosită nici o declaraţie aparţinând numitului Ş.A. şi nici altei persoane. Din actele premergătoare efectuate de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Mun. Paşcani a rezultat că Ş.A. a dat într-adevăr o declaraţie la Biroul Notarului Public T.A.M. din Ruginoasa, autentificată prin încheierea nr. 64 din 29 ianuarie 2008, în cadrul căreia preciza date în legătură cu stăpânirea unei suprafeţe de 3.600 m.p. de către I.M. în perioada 1937-1987 (fila 24 din dosar). Din conţinutul declaraţiei se poate observa că a fost făcută în favoarea numitului I.M., care are neînţelegeri cu fratele său I.P. în ceea ce priveşte dreptul asupra unui teren în suprafaţă de 3.300 m.p.
Persoanele vătămate nu au putut preciza însă unde a fost folosită această declaraţie notarială, susţinând generic că a fost folosită în litigiile civile de pe rolul instanţelor de judecată.
În baza declaraţiei persoanei vătămate S.E., audiată la data de 07 mai 2009 (fila 26) s-a stabilit faptul că este în curs de derulare acţiunea civilă pentru ieşirea din indiviziune promovată de I.V., I.G., I.N., I.T. în anul 2006, înregistrată sub nr. 1406/866/2006 la Judecătoria Paşcani, procesul fiind în faza recursului, la Curtea de Apel Iaşi, S-a verificat dosarul cauzei (fond, apel, recurs), constatându-se faptul că declaraţia notarială aparţinând numitului Ş.A. autentificată prin încheierea nr. 54 din 29 ianuarie 2008 nu a fost folosită în cadrul acestui proces civil, nefiind depusă la dosar.
Această declaraţie datând din anul 2008, nu putea fi folosită în cadrul procesului civil având ca obiect acţiunea privind anularea parţială a titlului de proprietate, promovată de I.P., litigiul fiind soluţionat în mod irevocabil, în favoarea susnumitului, prin Decizia civilă nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 (filele 167-170).
Numitul Ş.A. a fost audiat în calitate de martor la Judecătoria Paşcani, în Dosarul nr. 1406/866/2006, la data de 19 ianuarie 2007, la propunerea reclamanţilor (filele 83, 84) martorul nu a făcut precizări cu privire la terenul în suprafaţă de 3.300 m.p. de la care comoştenitorii I.P. şi I.M. au neînţelegeri, ci a precizat că nu cunoaşte în ce modalitate şi-au împărţit fraţii terenul dobândit de Ia părinţi. Nu există aşadar nici un indiciu cu privire la comiterea infracţiunii de „mărturie mincinoasă" prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.
Pe de altă parte, declaraţia notarială autentificată în anul 2008 nu poate fi folosită pentru introducerea unor consecinţe juridice, pentru că nu există un act normativ care să atribuie valoare probatorie unei astfel de declaraţii, organele judiciare fiind obligate de normele de procedură să audieze nemijlocit persoanele care au calitatea de martori. Neavând valoare probatorie proprie, declararea unor aspecte neconforme cu realitatea în faţa unui notar public nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale a persoanei care face o astfel de declaraţie, nefiind întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii de „fals în declaraţii" prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) sub aspectul laturi obiective. Pe cale de consecinţă nu poate fi angajată nici răspunderea penală a persoanei care ar determina pe altul să se prezinte în faţa notarului public şi să declare aspecte ireale.
De precizat faptul că la data audierii numita S.E. a declarat că I.M. şi ceilalţi reclamanţi în Dosarul nr. 1406/866/2006 solicită plata unor cheltuieli de judecată.
Petiţionarul s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Iaşi cauza fiind înregistrată sub nr. 498/45/2009.
Petiţionarul I.P. a susţinut prin plângerea formulată că rezoluţiile adoptate sunt netemeinice, nelegale şi nejustificate. Acest aspect nu are însă relevanţă penală, instanţa urmând a admite cheltuielile solicitate în măsura în care se face dovada efectuări acestora.
Prin rezoluţia nr. 505/11/2/2009 din 24 iunie 2009 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de I.P.
Petiţionarul s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Iaşi cauza fiind înregistrată sub nr. 498/45/2009.
Petiţionarul I.P. a susţinut prin plângerea sa că rezoluţiile adoptate sunt netemeinice şi nelegale.
Numitul Ş.A. s-a deplasat la notarul public la sugestia notarului I.M. şi a declarat în fals că suprafaţa de 3300 mp situată în sat Miteşti, comuna Mirosloveşti aparţine notarului în condiţiile în care terenul în discuţie a fost reconstituit petiţionarului fiind primit ca zestre de la părinţii săi în anul 1962.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de conţinutul plângerii, Curtea de Apel Iaşi a constatat că aceasta este nefondată.
Potrivit Deciziei civile nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi prin admiterea recursului declarat de I.P. s-a dispus, printre altele, „completarea titlului de proprietate din 06 iunie 1995 titular I.A.P., cu suprafaţa de 3300 m.p. teren situat intravilan comuna Mirosloveşti sat Miteşti, judeţul Iaşi (tarlaua 4, parcela 169)".
Prin hotărârea Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991, nr. 1128 din 13 mai 2006 a fost validată propunerea comisiei locale Mirosloveşti în sensul celor dispuse prin hotărârea judecătorească irevocabilă.
Susţinerea petiţionarului potrivit căreia respectiva suprafaţă de teren ar fi reţinută de o altă persoană nu are relevanţă cauzei de faţă întrucât o asemenea situaţie ar constitui posibilitatea exercitării unei acţiuni civile în justiţie.
De asemenea, rezultă din actele dosarului că numitul Ş.A. a dat declaraţie în faţa notarului public T.A.M., autentificată sub nr. 64/2008 în care s-au făcut precizări privind deţinerea suprafeţei de 3600 m.p. în perioada 1937-1987, dar această declaraţie nu rezultă că ar fi fost utilizată în litigiile civile aflate pe rolul instanţelor de judecată.
Într-un alt context, s-a constatat că această declaraţie datată 29 ianuarie 2008 nu putea fi folosită în procesul civil având ca obiect anularea parţială a titlului de proprietate, mai sus arătat, întrucât Decizia irevocabilă a fost pronunţată la 16 noiembrie 2001.
Prin urmare, s-a constatat de către instanţa de fond că soluţia adoptată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr. 540/P/2008 din 27 mai 2009, este temeinică şi legală, plângerea formulată de petiţionar faţă fiind nefondată şi urmând a fi respinsă conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul I.P., recurs pe care nu l-a motivat aşa cum prevăd dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a constatat că nu se poate reţine, în sarcina făptuitorului L.R.U. infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); făptuitorului I.M. săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 260 alin. (1), art. 291, art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.; făptuitorului I.V. săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. şi a făptuitorului Ş.A. a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 260 alin. (1) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul Dosarului penal nr. 540/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate de către petiţionarul I.P. pretins săvârşite de către intimaţii U.L.R., I.M., I.V. şi Ş.A., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) şi lit. d) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în considerentele sentinţei instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petiţionarului.
Pe de altă parte, împrejurarea că intimaţii I.V., I.M. s-au prezentat în faţa notarului public U.R.L. şi au încheiat între ei şi între I.G. şi I.N. contracte de donaţie autentificate la data de 20 septembrie 2004, prin încheierile nr. 395, 396, 397, şi 398 donând între ei cote indivize de 3/6 din mai multe suprafeţe de teren situate în extravilanul satului Miteşti, com. Mirosloveşti, procedând la partajarea terenurilor dobândite pe cale succesorală de la părinţi, deţinute iniţial în indiviziune, în cele patru contracte de donaţie stipulându-se expres că nu se înstrăinează cotele indivize aparţinând numiţilor I.P. şi S.E., în mod corect a reţinut procurorul că fiecare copărtaş are un drept propriu exclusiv asupra cotei ideale din dreptul asupra comunităţii de bunuri.
Cu privire la învinuirea în ceea ce-l priveşte pe intimatul Ş.A. cu privire la falsul în declaraţii vizând declaraţia autentificată prin încheierea nr. 64 din data de 29 ianuarie 2008, în mod corect s-a constatat că nu a putut influenţa procesul civil întrucât s-a soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi. Iar în ceea ce priveşte declaraţia dată de acesta în faţa Judecătoriei Paşcani în Dosarul nr. 1406/866/2006 martorul a declarat că nu cunoaşte cotele părţi ale terenurilor moştenite de către moştenitorii defunctului I.A.
Toate aceste împrejurări nu pot conduce la concluzia că săvârşirea pretinselor fapte de către intimaţi pot determina săvârşirea unor fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora.
Pe de altă parte petiţionarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulţumit de soluţiile pronunţate în rezoluţiile sau ordonanţele procurorilor în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanţelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii, acesta procedând deja la iniţierea acestor căi de atac, cauza soluţionându-se pe rolul instanţelor civile prin Decizia irevocabilă civilă nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului I.P. şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.P. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.P. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 147/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3436/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
