ICCJ. Decizia nr. 3623/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3623/2010
Dosar nr. 8272/1/2010
Şedinţa publică din 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.A.
În motivarea hotărârii se arată că în cazul infracţiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, cea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, pedeapsa maximă de 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, depăşind cu mult limita prevăzută de disp. art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii şi punerea sa în libertate întrucât sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu mai poate influenţa desfăşurarea normală a procesului penal.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau excepţii, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speţă, inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte), infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că în sarcina inculpatului se reţine săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 18 ani, în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Faţă de aspectele arătate, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva încheierii din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3346,1/120/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 394/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 410/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
