ICCJ. Decizia nr. 367/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.367/2010

Dosar nr. 665/1372/2008

Şedinţa publică din 2 februarie 2010

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, prin sentinţa penală nr. 69/S din 20 mai 2009 dată în Dosar nr. 665/1372/2008 a soluţionat în fond cauza penală cu privire la învinuirea săvârşirii în participaţie în calitate de coautori a infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. [„în public" în speţă, pe peronul nr. 1 al Gării C.F.R. Braşov] în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. dispunând condamnarea:

A. Coinculpatului minor H.V.S. (fiul N. şi E., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24 din 21 septembrie 2008 emis de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov) cu aplicarea dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, şi respectiv a;

B. Coinculpatului major A.V. (fiul lui V. şi S., arestat preventiv în cauză în baza mandatului nr. 25 din 21 septembrie 2009 emis de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov) cu aplicarea şi de circumstanţe agravante prevăzute de art. 75 lit. c) şi d) C. pen. [„săvârşirea infracţiunii de către un infractor major (.) împreună cu un minor" şi „din motive josnice" în speţă din răzbunare] la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsa complementară).

Conform art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor le-a fost interzisă exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. – inculpatului minor – şi respectiv art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. coinculpatului major.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a ambilor inculpaţi, fiindu-le computat din pedepsele principale aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 20 septembrie 2008 la zi.

Pe latură civilă în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi urm. C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar cei doi inculpaţi – inculpatul minor împreună şi cu partea responsabilă civilmente B.E. mama acestuia – la despăgubiri civile după cum urmează (i) câte 35.000 lei daune morale către fiecare din părţile civile D.R.T., D.I.M. - copiii minori ai victimei reprezentaţi de mama acestora, divorţată S.C.D. şi M.M.M. sora victimei faţă de care inculpaţii, în condiţiile arătate au fost obligaţi şi la 8.000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi respectiv (ii) câte 365 lei lunar prestaţie periodică începând cu luna septembrie 2008 şi până la majorat, către fiecare din părţile civile D.R.T. şi D.I.M. minori aflaţi în întreţinerea victimei D.M. în vârstă de 39 ani.

Conform dispoziţiilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către părţile civile a obiectelor ridicate ca mijloace materiale de probă ce au aparţinut victimei D.M. (o giacă bărbătească de culoare crem, o cămaşă în carouri albastre, o pereche adidaşi de culoare negri cu alb).

În baza art. 193 alin. (1) şi (4) şi art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi separat coinculpaţii în cauză – inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente B.E. – la câte 1.262 lei către fiecare parte civilă şi 635 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat că învinuirea referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a coinculpaţilor minor şi major H.V.S. şi A.V. prin rechizitoriu nr. 182/MF/P/2008 din 6 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, constând în aceea că în ziua de 20 septembrie 2008, orele 8⁰⁹ pe peronul liniei nr. 1 din staţia C.F.R. călători Braşov, în scop de răzbunare din partea inculpatului major pentru o altercaţie avută anterior cu aceasta, l-au lovit repetat cu pumnii şi picioarele în zona capului şi zona toraco-abdominală pe numitul D.M. în vârstă de 39 ani, agresiune în urma căreia în pofida îngrijirilor medicale de specialitate primite, victima aflată în stare de comă a decedat în aceiaşi zi la interval de cca.2 ore, la Spitalul municipal Codlea, Serviciul Urgenţă [în conexiune cu incriminarea din art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. - cu aplicarea art. 75 lit. c) şi d) pentru inculpatul major şi respectiv art. 99 şi urm. C. pen. pentru coinculpatul minor – privind infracţiunea de omor deosebit de grav ] există ca atare, fiind săvârşită cu vinovăţie realizând elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat sus-menţionate ce a fost comisă în următoarele împrejurări:

În dimineaţa zilei de 20 septembrie 2008 inculpatul minor H.V.S. se afla în barul din Gara CFR Braşov, împreună cu martorii A.N., F.G., F.I., C.A. şi numiţii F.V. şi G.G., însă aceştia doi din urmă au plecat la un moment dat spre locurile lor de muncă. După plecarea lor a venit de undeva din gară inculpatul A.V. şi i-a spus lui A.N. - vărul său - că l-a văzut pe cel cu care avusese un conflict cu aproximativ o săptămână în urmă (din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor cu declaraţia martorului A.N. a rezultat că în urmă cu aproximativ o săptămână în trenul care circula pe ruta Braşov - Dumbrăviţa avusese loc un conflict verbal între victimă şi inculpatul A.V. şi martorul A.N.).

În dimineaţa zilei de 20 septembrie 2008, inculpatul A.V. se reîntâlnise cu victima la chioşcul F. din Gara Braşov, se iscase un alt conflict verbal, iar inculpatul A.V. l-a anunţat pe vărul lui, iar apoi i-a propus acestuia să o bată pe victimă. Aceasta făcea nişte cumpărături la chioşcul de F. şi a fost urmărită de inculpaţi şi de martorul A.N. până pe peronul nr. 1 al Gării Braşov, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul A.V. care a lovit-o în zona capului, cu pumnul, victima a căzut pe jos şi a fost lovită apoi, de acelaşi inculpat în zona toraco – abdominală cu picioarele. Aproape imediat din spate a venit şi inculpatul H.V.S. care a lovit-o pe victima căzută la pământ, cu picioarele, în zona abdominală.

Astfel, martorul A.N. a arătat că „aproximativ în jurul orelor 7⁵⁵ la masa noastră a venit vărul meu, A.V. care era singur spunându-mi mie că era un om care s-a legat de el în gară." Martorul arată în continuare că au coborât cu toţii de la bar, în sala gării - unde sunt casele de bilete, şi în acel loc "V. vărul meu mi l-a arătat pe acel om care se legase de el." Inculpatul, H.V.S. care nu o cunoştea dinainte pe victimă arată în declaraţia sa în faţa instanţei că "Am ieşit din bar toţi trei şi l-am văzut pe cel cu care avusese conflict A.V., la rând la F.". Inculpatul H.V.S. arată în continuare că "Discuţia a fost în sensul să o batem pe persoana vătămată, respectiv A.V. a venit cu ideea. Eu mi-am exprimat acordul iar A.N. a zis să îl lăsăm în pace".

În aceste împrejurări, victima D.M. care făcea nişte cumpărături la chioşcul de F. a fost urmărită de inculpaţi şi de martorul A.N. până pe peronul nr. 1 al Gării Braşov, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul A.V. care a lovit-o în zona capului, cu pumnul, victima a căzut pe jos şi a fost lovită apoi, de acelaşi inculpat în zona toraco – abdominală cu picioarele. Aproape imediat din spate a venit şi inculpatul H.V.S. care a lovit-o pe victima căzută la pământ, cu picioarele, în zona abdominală.

Martorul C.A., a arătat în declaraţia sa dată în faţa instanţei că în dimineaţa respectivă se afla în Gara Braşov şi a auzit scandal la linia 1 şi a mers să vadă ce se întâmplă. Martorul a arătat că i-a văzut pe cei doi inculpaţi că loveau o persoană, relatând că "mai precis A.V. l-a lovit cu pumnul în zona feţei, iar celălalt inculpat care aflu că se numeşte H.V. a lovit-o pe victimă cu piciorul în zona coastelor, după ce acesta a căzut jos ca urmare a pumnului aplicat de A.V.". Martorul a arătat că după aceea nu a mai văzut ce se întâmplă pentru că a plecat şi justifică astfel faptul că nu a mai văzut ca cei doi inculpaţi să-i fi aplicat victimei şi alte lovituri. În faza de urmărire penală (fila 112/113), martorul C.A. a arătat expres că l-a văzut pe inculpatul A.V. şi pe minorul H.V. lovind cu picioarele persoana căreia inculpatul A.V. îi dăduse un pumn şi această persoană ca urmare a loviturii primite a căzut jos. Martorul B.V., coleg de serviciu cu victima care a văzut incidentul de la început a arătat în declaraţia sa la fila 125 că a observat mai multe persoane care alergau spre tren, i-a identificat pe H.V. şi pe martorul A.N. şi a văzut şi o persoană de sex masculin, mai brunetă, care era cu cei doi amintiţi, dar l-a remarcat şi pe numitul C. căruia nu îi cunoaşte prenumele. Martorul B.V., care este agent de poliţie la poliţia gării a remarcat că martorul C. era pe peronul gării şi le-a cerut colegilor săi prin telefon să vadă ce s-a întâmplat şi le-a spus că fusese şi martorul C. pe peron. Pe cale de consecinţă se poate constata că declaraţia martorului C.A. dată în faza de urmărire penală redă mai concret incidentul petrecut, martorul schimbându-şi în faza de cercetare judecătorească fără temei declaraţia în favoarea inculpatului A.V.

Martorii B.L., S.C.U. şi B.V., O.C., colegii de muncă ai victimei au văzut incidentul din diferite locuri şi au arătat că victima stătea ghemuită, avea pe un umăr o geantă, iar în cealaltă mână ţinea o pizza, iar cei doi agresori o loveau într-o parte (martorul B.L.), în zona abdomenului, în zona coastelor(martorii S.C.U. şi B.V.); martorii au arătat în declaraţiile lor că iniţial, A.V., persoana brunetă, o lovise pe victimă cu pumnul în cap, lovitură din cauza căreia victima căzuse jos, iar apoi, inculpaţii i-au aplicat loviturile cu picioarele; martorul S.C.U. care era şeful trenului ce urma să plece, a strigat la cei doi inculpaţi, moment în care inculpaţii au fugit. Victima a fost ajutată să se ridice de pe jos de colegul său, martorul B.L. care a ajutat-o să urce şi în trenul cu care urma să meargă acasă; în tren, victima era foarte afectată de cele ce i se întâmplase, plângea şi se întreba de ce l-au lovit cei doi agresori pentru că nu a avut nimic cu ei; victima acuza dureri în zona pieptului şi a coastelor, iar în apropierea staţiei B. şi-a schimbat culoarea la faţă, a început să respire foarte greu şi să ceară apă, motiv pentru care, martorii au solicitat o ambulanţă prin serviciul 112; în apropierea oraşului Ghimbav, victima a devenit inconştientă şi şi-a mai revenit foarte puţin pe distanţa Ghimbav – Codlea, iar în Gara C., a fost preluată de o ambulanţă, fiind inconştientă; în ambulanţă, ca urmare a procedurilor medicale (perfuzie cu ringer şi oxigen) victima şi-a revenit din starea de inconştienţă şi a fost ulterior transportat la Spitalul oraşului Codlea. Victima a acuzat în momentul în care a fost preluat de serviciul de urgenţe dureri toraco abdominale, ca urmare i s-au administrat perfuzii cu calmante, i s-a luat tensiunea şi i s-a făcut un EKG, dar la aproximativ 15 minute după ce a sosit aici a intrat în şoc cardio-respirator şi i s-au făcut manevre de resuscitare, fiind apelată o ambulanţă prin serviciul 112 cu un medic din Braşov, însă după aproximativ 50 de minute de resuscitare victima a decedat.

Raportul de constatare medico-legală nr. 368 din 21 septembrie 2008 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov relevă în concluzii că moartea victimei D.M. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei interne, consecinţă a unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură - dilacerare de splină. Leziunea tanatogenaratoare, ruptură - dilacerare de splină s-a putut produce prin lovituri directe şi repetate cu corpuri dure, lovire cu picioarele, victima aflându-se cel mai probabil culcată la pământ, iar între ruptura de splină şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.

Cu referire la aplicarea art. 75 lit. c) şi d) C. pen. instanţa a avut în vedere că la activitatea infracţională a participat şi un inculpat minor / săvârşirea faptei având la bază conflicte anterioare dintre inculpatul A.V. şi victimă în urma cărora cei doi inculpaţi în consens au hotărât să se răzbune pe aceasta aplicându-i o corecţie fizică exemplară, ceea ce constituie un motiv josnic în sensul art. 75 lit. d) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că partea civilă S.C.D. s-a constituit parte civilă în cauză, în numele şi în calitate de reprezentantă legală a minorilor D.R.T. şi D.I.M. cu câte suma de 35.000 lei daune morale şi cu suma de 365 lei lunar pentru fiecare minor cu titlu de despăgubiri periodice, iar partea civilă M.M.M. cu suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 8.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare.

La soluţionarea laturii civile a cauzei instanţa a avut în vedere impactul pe care l-a produs în familia victimei, moartea acesteia. Astfel, a rezultat că victima are doi copii cu partea civilă S.C.D. şi contribuia atât financiar dar şi moral la creşterea şi educarea lor. Prin moartea sa, familia este lipsită pe cale de consecinţă atât de sprijinul material pe care acesta îl acorda copiilor care sunt în continuarea studiilor (din adeverinţele de la filele 29 şi 30 din dosarul de urmărire penală a rezultat că minora D.I. este în clasa a VIII a, iar minorul D.R. este în clasa a VI a, iar din cupoanele depuse la dosar a rezultat că victima achita minorilor pensia de întreţinere stabilită în sarcina sa) dar şi de sprijinul moral. A rezultat din declaraţia martorului D.D. că victima ţinea o legătură strânsă cu copiii săi, aceştia fiind pe primul plan, îi ajuta financiar cu toţi banii pe care îi câştiga în plus. Martorul a arătat că a fost un şoc pentru întreaga lor familie, moartea lui D.M. Acesta a fost înmormântat în satul natal, unde s-au respectat toate ritualurile creştine şi cunoaşte că toate aceste ritualuri au generat cheltuieli de aproximativ 8.000 lei. Din chitanţele fiscale depuse la dosar filele 189 şi următoarele coroborate cu declaraţia martorului la care s-a făcut referire a rezultat că familia victimei a făcut cheltuieli legate de înmormântarea victimei şi ritualurile care se obişnuiesc în astfel de situaţii.

Astfel, fiind considerând pe de o parte că prin faptele lor inculpaţii au produs în familia victimei o mare suferinţă prin moartea acesteia, iar pe de altă parte au lipsit familia de suportul material acordat de victimă şi au generat cheltuieli pentru îndeplinirea ritualurilor creştine, instanţa văzând şi prevederile art. 998, art. 999 C. civ. coroborat cu art. 14, alin. (1) şi alin. (5)¹ C. proc. pen. i-a obligat în solidar pe inculpaţii A.V. şi H.V.S., acest din urmă inculpat în solidar şi cu partea responsabilă civilmente B.E. să le plătească părţilor civile D.R.T. şi D.I.M. prin reprezentant legal S.C.D. şi părţii civile M.M.M. câte 35.000 lei cu titlu de daune morale, iar părţilor civile D.R.T. şi D.I.M. prin reprezentant legal S.C.D. şi câte 365 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice începând cu luna septembrie 2008 şi până la majorat; de asemenea au fost obligaţi inculpaţii A.V. şi H.V.S., acest din urmă inculpat în solidar şi cu partea responsabilă civilmente B.E. să plătească părţii civile M.M.M. suma de 8.000 lei despăgubiri materiale. La stabilirea prestaţiei periodice în cuantum de 365 lei/lunar instanţa a avut în vedere şi sentinţa civilă nr. 5316 din 22 septembrie 2008 a Judecătoriei Sibiu care a hotărât rezolvarea cererii amintite în acelaşi sens.

2. În cauză au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie – relativ la modul de calcul al prestaţiilor periodice datorate de inculpaţi părţilor civile / copii ai victimei ce trebuiau stabilite de asemenea sub forma despăgubirilor globale de câte 2.920 lei (365 ron x 8 luni) pentru perioada de la comiterea infracţiunii şi până la pronunţarea sentinţei şi pedepsele aplicate, în sensul majorării acestora, apreciate ca fiind prea mici în raport cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. – şi inculpaţii A.V. şi H.V.S., care au invocat în comun nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei pe latură penală cu solicitarea în principal de a se schimba încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. ori de a fi achitate în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. nici nu a existat intenţia de a ucide ci doar de a aplica simpla corecţie fizică victimei pentru altercaţia anterioară iar în subsidiar reducerea pedepselor prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. [inculpatul major separat a criticat sentinţa pe latură civilă solicitând reducerea daunelor materiale şi morale ca fiind nedovedite şi respectiv prea mari în limitele stabilite de prima instanţă].

Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 76/AP din 29 octombrie 2009 în apelul procurorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a desfiinţat parţial sentinţa pe latură civilă, numai cu privire la modul de calcul al prestaţiilor periodice în favoarea copiilor minori ai victimei D.R.T. şi D.I.M. pentru perioada anterioară pronunţării încheierii - septembrie 2008 – octombrie 2009 ce au fost stabilite sub formă de despăgubiri civile cu caracter local în sumă de 4.745 lei, pentru ambele părţi civile [menţinând ca legale şi temeinice restul rezolvărilor juridice în latura penală şi civilă adoptată la judecata în primă instanţă cu consecinţa respingerii ca nefondate a apelurilor inculpaţilor potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.]. A fost menţinută şi arestarea preventivă în cauză ambilor inculpaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 381, art. 300²şi art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Respingerea celorlalte motive de nelegalitate şi netemeinicie pe latură penală şi civilă invocate de procuror şi inculpaţi a fost argumentată probatoriu şi justificativ prin Decizia amintită astfel:

- schimbarea încadrării juridice în infracţiunea praeterintenţionată prevăzută de art. 183 C. pen. - cu motivarea din partea inculpaţilor că au intenţionat doar aplicarea unei simple corecţii fizice părţii vătămate, moartea acestei intervenind din culpă nu poate fi acceptată / şi implicit nici cererea de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. - în considerarea condiţiilor concrete de comitere a agresiunii fizice (inculpatul a hotărât să se răzbune pe victimă şi în acest scop a rugat pe inculpatul minor H. să-l ajute; victima a fost urmărită de inculpaţi şi de martorul A.N. până pe peronul nr. 1 al Gării Braşov, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul A.V. care a lovit-o în zona capului, cu pumnul; victima a căzut pe jos şi a fost lovită apoi, de acelaşi inculpat în zona toraco-abdominală cu picioarele, cu intensitate sporită, aspect confirmat de raportul de necropsie, ce descrie leziunile care au condus la moartea victimei: hemoragie internă, consecinţă a unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură /dilacerare de splină; leziunea tanatogenaratoare, ruptură / dilacerare de splină s-a putut produce prin lovituri directe şi repetate cu corpuri dure, lovire cu picioarele, victima aflându-se cel mai probabil culcată la pământ, iar între ruptura de splină şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; în consecinţă, loviturile aplicate de către inculpaţi victimei cu pumnii şi picioarele, în timp ce aceasta era căzută la pământ şi nu se putea apăra, au fost de mare intensitate, orientate spre o zonă vitală cum este zona toracelui, determinând multiple fracturi costale astfel că se poate susţine că inculpaţii nu au prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii morţii victimei, cu atât mai mult cu cât intenţia lor clară a fost aceea de a aplica victimei o corecţie fizică]; în consecinţă din materialitatea faptei de agresiune fizică anterior descrisă comisă împreună de cei doi inculpaţi rezultă în mod neîndoielnic intenţia indirectă a acestora de a suprima viaţa victimei, fiind justificată astfel reţinerea vinovăţiei penale pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) şi d) C. pen. pentru inculpatul major A.V.

- pedepsele aplicate sunt conforme criteriilor instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârşire, rezultatul produs, dar şi persoana fiecărui inculpat, cu precizarea că inculpaţii au comis infracţiunea pe fondul consumului de băuturi alcoolice;

- împrejurările invocate de inculpaţi în vederea reţinerii lor ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. [conduita bună anterioară, atitudinea procesuală sinceră] sunt lipsite de semnificaţia cerută în raport cu gravitatea infracţiunii şi urmările acesteia fiind valorificate de instanţă în stabilirea cuantumului pedepselor către minimul legal special şi limita medie prevăzută de lege;

- latura civilă a procesului a fost rezolvată în concordanţă cu probele administrate, despăgubirile civile şi prestaţia periodică acordată, reprezentând o justă şi integrală acoperire a prejudiciilor cauzate prin infracţiune în conformitate cu dispoziţiile art. 17 şi urm. C. proc. civ. şi art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ.

3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri coinculpaţii H.V.S. şi A.V. reiterând criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 18, 14 şi 17¹ C. proc. pen.

Recursurile amintite sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel cum în mod corect s-a argumentat prin Decizia atacată schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea praeterintenţionată prevăzută de art. 183 C. pen. - cu motivarea din partea inculpaţilor că au intenţionat doar aplicarea unei simple corecţii fizice părţii vătămate, moartea acestei intervenind din culpă nu poate fi acceptată / şi implicit nici cererea de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- în considerarea condiţiilor concrete de comitere a agresiunii fizice (inculpatul a hotărât să se răzbune pe victimă şi în acest scop a rugat pe inculpatul minor H. să-l ajute; victima a fost urmărită de inculpaţi şi de martorul A.N. până pe peronul nr. 1 al Gării Braşov, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul A.V. care a lovit-o în zona capului, cu pumnul; victima a căzut pe jos şi a fost lovită apoi, de acelaşi inculpat în zona toraco-abdominală cu picioarele, cu intensitate sporită, aspect confirmat de raportul de necropsie, ce descrie leziunile care au condus la moartea victimei: hemoragie internă, consecinţă a unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură /dilacerare de splină; leziunea tanatogenaratoare, ruptură / dilacerare de splină s-a putut produce prin lovituri directe şi repetate cu corpuri dure, lovire cu picioarele, victima aflându-se cel mai probabil culcată la pământ, iar între ruptura de splină şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; în consecinţă, loviturile aplicate de către inculpaţi victimei cu pumnii şi picioarele, în timp ce aceasta era căzută la pământ şi nu se putea apăra, au fost de mare intensitate, orientate spre o zonă vitală cum este zona toracelui, determinând multiple fracturi costale astfel că se poate susţine că inculpaţii nu au prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii morţii victimei, cu atât mai mult cu cât intenţia lor clară a fost aceea de a aplica victimei o corecţie fizică]; în consecinţă din materialitatea faptei de agresiune fizică anterior descrisă comisă împreună de cei doi inculpaţi rezultă în mod neîndoielnic intenţia indirectă a acestora de a suprima viaţa victimei, fiind justificată astfel reţinerea vinovăţiei penale pentru infracţiunea de omor calificat prev.de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) şi d) C. pen. pentru inculpatul major A.V.

Conform art. 385¹⁶ alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 septembrie 2008 la 2 februarie 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii-inculpaţi H.V.S. şi A.V. la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.V.S. şi A.V. împotriva Deciziei penale nr. 76/AP din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 septembrie 2008 la 2 februarie 2010.

Obligă recurentul inculpat A.V. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurentul inculpat minor H.V.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.E. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3551/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3554/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 367/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 367/2010. Penal