ICCJ. Decizia nr. 3554/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3554/2010
Dosar nr. 3847/104/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Tribunalul Olt, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 34 din 12 martie 2010, a condamnat pe inculpatul P.I. (fiul lui C. şi M., născut în municipiul Caracal, judeţul Olt la pedeapsa de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară, a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani.
A menţinut starea de arest şi a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 19 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri: 4311,34 RON Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, 1.760,20 RON Spitalului de Urgenţă „B.A.” Bucureşti şi 1728,83 RON Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că în perioada aprilie - august 2007, inculpatul a agresat-o, în repetate rânduri, pe mama sa victima P.M., aplicând lovituri cu pumnii şi picioarele producându-i leziuni care au determinat decesul acesteia la 17 octombrie 2007.
Victima şi inculpatul au locuit şi s-au gospodărit împreună, iar în cursul lunii aprilie 2007 s-a produs un incident între aceştia, constând în agresarea victimei de către inculpat, care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, pe tot corpul, inculpatul recunoscând că a lăsat pe victimă căzută la pământ, în curtea locuinţei. În aceeaşi zi, victima s-a deplasat la domiciliul fiicei sale, martora V.C., în comuna învecinată Osica de Sus - unde a urmat un tratament medical şi după 2 săptămâni a revenit la domiciliu.
S-a reţinut că neînţelegerile părţilor şi comportamentul agresiv al inculpatului erau de notorietate în localitatea de domiciliu, inculpatul continuând să îşi lovească mama în mod repetat, până în luna august 2007, culminând cu incidentul din 15 august 2007.
Astfel, la această dată inculpatul i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului, lăsând-o căzută la pământ şi, cu toate că a constatat că victima prezenta multiple echimoze şi era plină de sânge nu i-a acordat nici un sprijin şi nu s-a mai interesat de starea acesteia timp de 3 zile, respectiv până la data de 18 august 2007, când, la sesizarea martorei V.C., poliţia s-a deplasat la locuinţa părţilor şi a identificat victima constatând că aceasta „având faţa tumefiată şi urme de sânge atât pe faţă, cât şi pe îmbrăcăminte, nu putea să coopereze şi să vorbească";.
Victima a fost transportată la spital la 19 august 2007 şi a decedat la data de 17 octombrie 2007, ca urmare unui politraumatism forte cu tetraplegie (paralizie generalizată), consecinţa unor fracturi situate parietal dreapta şi parietooccipital stânga, cu multiple hematoame pericraniene la nivelul trunchiului şi membrelor şi hemoragie subarahnoidiană.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, s-a reţinut că victima a prezentat multiple leziuni traumatice, fracturi şi hemoragii produse prin lovire cu şi de corp dur, cu evoluţie trenantă şi progresiv deteriorativă, prin apariţia unor complicaţii infecţioase la nivel respirator, pe fondul unui organism tarat cu patologie preexistentă, împrejurări care au condus la decesul victimei. S-a concluzionat că, între leziunile traumatice produse şi deces există legătură de cauzalitate dublu condiţionată, prin fondul patologic preexistent şi apariţia unor complicaţii.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul P.I., invocând critici de netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei. Astfel, în apelul parchetului s-a solicitat înlăturarea circumstanţelor personale atenuante, motivându-se că probele administrate relevă periculozitatea deosebită a inculpatului şi necesită un tratament sancţionator mai sever. Prin apelul inculpatului s-a solicitat acordarea unei eficiente sporite circumstanţelor atenuante şi stabilirea unei pedepse mai reduse.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi a respins ca nefondat apelul declarat.
A desfiinţat în parte sentinţa în latura penală, a înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a motivat că reţinerea circumstanţelor atenuante motivate prin aceea că victima era consumatoare de alcool şi negarea de către inculpat a oricărei iniţiative personale în declanşarea conflictului nu poate fi reţinută ca o asumare sinceră a faptei şi a consecinţelor produse, iar lipsa antecedentelor penale nu are semnificaţia unei împrejurări speciale, de natura celor arătate în art. 74 C. pen., care pot fi reţinute drept circumstanţe atenuante judiciare.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal inculpatul.
Recursul nu a fost motivat, însă prin apărător şi personal, inculpatul a criticat soluţia pentru netemeinicie susţinând că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată fiind excesiv de aspră, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. A cerut casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Recursul este nefondat.
Infracţiunea comisă de inculpat, care şi-a ucis mama este o faptă deosebit de gravă, pe care legea o sancţionează cu închisoare de la 15 ani la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. Modalitatea de săvârşire, agresarea fizică şi în mod repetat, lovirea victimei cu pumnii şi picioarele şi apoi abandonarea ei în locul unde aceasta a căzut, fără a-i da ajutor, dovedesc că inculpatul este o persoană periculoasă social, iar lipsa antecedentelor penale nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Potrivit art. 74 lit. c) C. pen. poate fi considerată circumstanţă atenuantă, atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţilor, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.
Ori aşa cum a reţinut şi motivat instanţa de apel simpla recunoaştere a actelor de agresiune în cursul procesului dar motivate prin aceea că victima era consumatoare de alcool şi negarea oricărei iniţiative personale în declanşarea conflictului nu poate fi apreciată şi nu are semnificaţia unei împrejurări care să fie reţinută drept circumstanţă judiciară atenuantă.
Hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce prevenţia de la 19 noiembrie 2009 la 12 octombrie 2010.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2009 la 12 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 367/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 371/2010. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... → |
|---|
