ICCJ. Decizia nr. 3729/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3729/2010

Dosar nr. 1261/2/2010

Şedinţa publică din 22 octombrie 2010

Asupra recursului de faţă.

Deliberând asupra plângerii formulate de petentul G.T. împotriva soluţiei adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 889/P/2008 şi a rezoluţiei din 17 august 2009 în dosarul nr. 1253/11-2/2009, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că aceasta este întemeiată, a admis plângerea formulată de petentul G.T. împotriva soluţiei adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 889/P/2008 şi rezoluţiei din 17 august 2009 în dosarul nr. 1253/II-2/2009.

Conform art. 278^l alin. (8) lit. b) C. proc. pen., desfiinţează soluţia adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 889/P/2008 şi rezoluţia din 17 august 2009 în dosarul nr. 1253/II-2/2009 şi trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea administrării ca probe a unei expertize topografice şi expertiză a clădirii situate în sector 1, Bucureşti, legalitatea edificării, respectării certificatului de urbanism

Este vorba despre sentinţa penală nr. 95 din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.

Concret, la data de 06 august 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea formulată de numitul G.T. împotriva ordonanţei adoptată la 01 iulie 2009 în dosarul penal nr.889/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care se solicită infirmarea acestui act procedural, pe motiv de nelegalitate şi netemeinicie.

În urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului penal nr. 889/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi a plângerii formulată de numitul G.T., s-au constatat următoarele:

La data de 23 mai 2008, numitul G.T., în calitate de mandatar al numiţilor T.T.D. şi T.D., a sesizat organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu o plângere penală, prin care solicitat efectuarea de cercetări fată de numiţii:

- S.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);

- F.M., expert cadastral, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.;

- G.V., director al Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);

- D.L., notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248¹ C. pen.;

- V.S., expert contabil judiciar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prev. de art.2 89 C. pen.;

- B.O.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), fapte comise cu ocazia vânzării şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007.

Pentru aceleaşi motive şi împotriva aceloraşi persoane, la data de 16 februarie 2009 au formulat plângere şi numiţii P.B.A. şi R.I.

Cele două dosare penale au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. 889/P/2008 din 26 mai 2008 şi nr. 286/P/2009 din 17 februarie 2009, iar prin rezoluţia nr. 286/P/2009 din data de 19 februarie 2009, în temeiul disp. art. 37 C. proc. pen. cu referire la art. 32 C. proc. pen. şi art. 34 pct. d C. proc. pen., s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 286/P/2009 la dosarul nr. 889/P/2008, cercetările urmând a fi efectuate sub aspectul celor sesizate în această din urmă cauză penală.

În dosarul penal nr. 889 /P/ 2008 au fost efectuate de către procuror aţele premergătoare, iar prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 01 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 cu ref. la art. 45 1.1 C. proc. pen., a dispus:

- neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public D.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248¹ C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că notarul public nu a avut intenţia de a prejudicia părţile care au formulat ulterior plângere penală, solicitând înscrisurile necesare încheierii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor mai sus menţionate;

- disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru a se efectua cercetări fată de numiţii F.M., G.V., V.S., B.O.V. şi S.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Un exemplar al ordonanţei nr. 889/P/2008 din data de 01 iulie 2009 a fost comunicat atât persoanelor care au formulat plângerea penală, cât şi celorlalte persoane interesate, prin adresele nr. 889/P/2008 din 06 iulie 2009.

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere numitul G.T., considerând că atât soluţia de neurmărire penală dispusă faţă de notarul public D.L., cât şi soluţia de disjungere şi declinare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sunt netemeinice şi nelegale, solicitând infirmarea acestora, deoarece procurorul nu a explicat care element constitutiv al infracţiunilor lipseşte, iar între faptele comise de notarul public şi ceilalţi făptuitori există legătură de cauzalitate şi pentru o bună înfăptuire a justiţiei acestea trebuie cercetate unitar de unitatea de parchet competentă, şi anume Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Examinând actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., este legală, întrucât notarul public D.L. şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau potrivit legii, solicitând părţilor actele necesare întocmirii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, acte din care rezulta că numita S.S. era proprietara terenului în suprafaţă de 137 mp situat în Bucureşti, sector 1, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în formă calificată, prev. de art. 248¹C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), lipsind intenţia ca formă de vinovăţie necesară pentru comiterea acestor infracţiuni.

Având în vedere că atât numiţii T.T.D. şi T.D., prin mandatar G.T., cât şi numiţii P.B.A. şi R.I. au sesizat, printre altele, şi săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., soluţia de disjungere şi declinare a cauzei, în conformitate cu disp. art. 38 C. proc. pen., art. 42 cu ref. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. este legală, însă unitatea de parchet competentă material referitor la această infracţiune era Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, aspect care poate fi îndreptat ulterior dacă se constată că prejudiciul este mai mare de 200.000 lei.

În temeiul disp. art. 278 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, plângerea a fost respinsă.

Împotriva acestor soluţii a formulat plângere petentul la nivelul instanţei la 11 februarie 2010, arătând că nu au fost administrate probele propuse de el, respectiv nu a fost administrată expertiza topografică şi respectiv expertiza clădirii în litigiu.

Analizând plângerea formulată, conform art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis plângerea pentru următoarele considerente:

În urma plângerii petentului care invocă inducerea sa în eroare cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare al imobilului din sector 1 Bucureşti, de către F.M. (expert cadastral), G.V. (director al oficiului de cadastru şi publicitatea imobiliară), V.S. (expertul care a întocmit raportul de evaluare tehnică imobiliară a imobilului), B.O.V. (un al doilea cumpărător al terenului în litigiu) şi S.S. (persoana care a vândut terenul petentului), ca urmare a nerespectării obligaţiilor profesionale de către notarul D.L., procurorii parchetului de pe lângă Curtea de Apel au instrumentat plângerea sa, audiind petentul, persoanele acuzate de el, fără să admită însă expertizele solicitate, ajungându-se la concluzia unei neînceperi a urmăririi pe motiv că faptele atribuite nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.

În cauză, petentul a solicitat (fila 33-34 dosar 889/P/2009), administrarea de probe, expertiză topografică şi expertiză în construcţii, probe pe care Parchetul le-a respins nemotivat, la 24 iunie 2009 (fila 13 dosar nr. 889/P/2009).

Curtea a reamintit că dreptul al un proces echitabil impune obligaţia de a asigura începerea unei anchete oficiale efective, atunci când o persoană formulează o plângere penală. Scopul esenţial al unei astfel de anchete este să asigure punerea în aplicare efectivă a legislaţiei interne ce îi protejează acest drept. Ancheta trebuie să permită stabilirea cauzelor şi identificarea persoanelor vinovate. Este vorba nu de o obligaţie de rezultat, ci de o obligaţie de mijloace; aşadar, autorităţile trebuie să fi luat măsuri rezonabile pentru culegerea probelor referitoare la incident. în cauză nu au fost administrate probele propuse de petent, în favoarea susţinerilor sale, ci doar probele care au susţinut contrariul.

Apreciind plângerea ca fondată, Curtea a desfiinţat rezoluţiile atacate şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea redeschiderii urmăririi penale şi administrării de probe, o expertiză topografică (identificarea reţelelor electrice, apă canal gaze, ce deservesc, identificarea circuitelor funcţionale ce sunt necesare bunei exploatări a clădirii) şi expertiză a clădirii, având (legalitatea edificării şi respectării certificatului de urbanism) obiective menţionate de petent la fila 36 din dosarul 889/P/2009.

Împotriva sentinţei s-au exercitat căile de atac ale recursului atât de către Parchet cât şi de către intimata D.L.

În motivele scrise de recurs ale procurorului sunt abordate probleme de fond, respectiv că hotărârea instanţei ar fi nelegală sub aspectul greşitei admiteri a plângerii formulate de petent, considerându-se că aspectele invocate de instanţă în motivarea hotărârii exced faptelor pretins săvârşite de notarul D.L.

Prin urmare, fără a contesta relevanţa probei dispuse de către instanţă, se consideră că aceasta nu este utilă şi lămuritoare în privinţa activităţii desfăşurate de către notar ci în privinţa faptelor numitei S.S. care posibil să nu fi comunicat notarului anumite împrejurări semnificative. Cauza faţă de aceasta s-a disjuns.

Toate actele premergătoare efectuate demonstrează caracterul efectiv al anchetei. De altfel, trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale este nelegală în condiţiile în care faţă de notar nu a fost începută urmărirea penală.

Cu ocazia însă a dezbaterii recursurilor, procurorul a arătat că înţelege să solicite, ca aspect prioritar, respingerea plângerii petentului ca tardiv introdusă.

Prima rezoluţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a fost dată la 6 august 2009 iar rezoluţia Procurorului general s-a dat la 17 august 2009. Comunicarea s-a făcut cu confirmare de primire la 28 august 2009. Petentul era obligat să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de când a expirat termenul de 20 de zile de la soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către procurorul general, până la 16 septembrie 2009.

Au fost reluate, în subsidiar şi motivele de recurs de fond mai sus detaliate.

Pe de altă parte, ca şi chestiune prealabilă, intimata recurentă D.O.L. a solicitat repunerea în termenul de recurs. A arătat că nu a fost citată niciodată la Curtea de Apel. A luat cunoştinţă de existenţa procesului la 16 august prin intermediul Cărţii Funciare.

Au fost depuse în scris motive de recurs şi din partea acestei intimate, pe fondul reclamaţiei, solicitându-se în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii şi reţinerea spre judecare, menţinerea dispoziţiilor ordonanţei procurorului, respectiv de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public.

Instanţa de recurs, ca şi aspect prioritar, va examina în ce măsură este investită şi cu recursul intimatei D.O.L. în cauză.

Din acest punct de vedere, aspectele de detaliu decurg neechivoc din chiar declaraţia intimatei dată în cursul urmăririi penale (f.39-40). Expres acesta face trimitere la două adrese de corespondenţă.

La aceste adrese, ambele, a fost citată în cauză şi tot acolo s-au realizat procedurile de comunicare a hotărârii pronunţate.

Aspectul că intimata şi-ar fi schimbat domiciliul este o chestiune ce nu are relevanţă juridică, este sarcina exclusivă a sa ca să aducă la cunoştinţa organelor judiciare aceste împrejurări.

Aşa fiind, cum dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare poartă data de 9 aprilie iar promovarea recursului s-a concretizat abia la 27 august, soluţia procedurală nu poate fi decât aceea de respingere ca tardiv a recursului formulat.

Practic în susţinerea cererii de repunere în termen nu se invocă împrejurări temeinice de împiedicare, conform art. 364 C. proc. pen., ci recurenta se rezumă la aceste apărări menţionate - că nu a fost citată în cauză, că nu a primit hotărârea, şi ce astfel au fost pe deplin elucidate, neputând fi primite.

În continuare instanţa de recurs va constata că este investită, exclusiv în recursul procurorului, cu o problemă juridică ce capătă valoare de prioritate în abordare, şi anume aceea a pretinsei tardivităţi în introducerea plângerii de către petentul G.T.

Acest aspect juridic nu a mai fost abordat, însă cadrul procesual permite desluşirea sa în recurs dat fiind caracterul integral devolutiv al unei astfel de căi de atac în cauză, prevalat pe dispoziţiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen.

I.C.C.J. constată următoarele:

- F.M., expert cadastral, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.;

- G.V., director al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);

- V.S., expert contabil judiciar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

În dosarul penal nr. 889/P/2008 au fost efectuate de către procuror aţele premergătoare, iar prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 01 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 cu ref. la art. 45 1.1 C. proc. pen., a dispus:

- neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public D.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că notarul public nu a avut intenţia de a prejudicia părţile care au formulat ulterior plângere penală, solicitând înscrisurile necesare încheierii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor mai sus menţionate;

Examinând actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat de către procurorul general că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., este legală, întrucât notarul public D.L. şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau potrivit legii, solicitând părţilor actele necesare întocmirii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, acte din care rezultă că numita S.S. era proprietara terenului în suprafaţă de 137 mp situat în Bucureşti, sector 1, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în formă calificată, prev. de art. 248¹ C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), lipsind intenţia ca formă de vinovăţie necesară pentru comiterea acestor infracţiuni.

În temeiul disp. art. 278 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, plângerea a fost respinsă, la 17 august 2009.

În acest context, analizând plângerea formulată pe fondul acesteia, conform art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel a greşit neabordând în mod prioritar aspectul introducerii în termen a plângerii şi a admis-o.

Concret, a apreciat plângerea ca fondată, Curtea a desfiinţat rezoluţiile atacate şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea redeschiderii urmăririi penale şi administrării de probe, o expertiză topografică (identificarea reţelelor electrice, apă canal gaze, ce deservesc din strada E., identificarea circuitelor funcţionale ce sunt necesare bunei exploatări a clădirii din str. E.) şi expertiză a clădirii din str. E., având (legalitatea edificării şi respectării certificatului de urbanism) obiective menţionate de petent la fila 36 din dosarul 889/P/2009.

Ori prima rezoluţie a procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, a fost comunicată efectiv la data de 6 iulie 2009 (f.3 dos. urm.), fiind primită conform spuselor petentului, cu anexarea plicului în acest sens, la 17 iulie (f. 11 dos. proc. gen.) iar rezoluţia Procurorului general s-a dat la 17 august 2009. Comunicarea s-a făcut cu confirmare de primire la 28 august 2009 (f.4, 5 dos. proc. gen.).

Petentul era obligat să se adreseze instanţei de judecată în termen de 20 de zile, pană la 16 septembrie 2009. Cu toate acestea a făcut-o abia la 10 februarie 2010 (f. 1-3 dos. instanţă).

Este reală împrejurarea că petentul la data de 18 ianuarie 2010 solicită să-i fie comunicat (practic recomunicat) modul de soluţionare al plângerii de către procurorul general, dar această doleanţă, acceptată de organul judiciar, nu are vreo relevanţă juridică - se învederează practic aceeaşi adresă de comunicare a documentelor, de unde s-a iniţiat întreaga procedură, la procuror, la procurorul general precum şi la instanţă (completată însă şi cu o adresă de reşedinţă).

Aşa fiind, se poate constata o tardivitate evidenţă în introducerea plângerii, aspect ce trebuie să aibă conotaţii procesuale în cauză, recursul Parchetului fiind de admis - doar în cadrul acestuia s-au învederat astfel de împrejurări juridice legate de tardivitate - cu consecinţa casării sentinţei şi rejudecând în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va respinge plângerea petentului G.T.ca tardivă.

Evident, într-un astfel de cadru de dezbatere, celelalte abordări juridice ce vizează fondul cauzei nu mai sunt de decelat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 95 din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond, respinge plângerea formulată de intimatul petent G.T.ca tardiv introdusă.

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta intimată D.L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă recurenta intimată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 347/2010. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250...		ICCJ. Decizia nr. 3795/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3729/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs