ICCJ. Decizia nr. 347/2010. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 347/2010
Dosar nr. 2286/54/2008
Şedinţa publică din 1 februarie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 284/P/2007 din 6 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea au fost trimişi în judecată inculpaţii: R.A.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- V.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- B.P.T. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.;
- P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în esenţă în actul de trimitere în judecată că inculpaţii, în calitate de lucrători de poliţie la Poliţia municipiului Salonta, jud. Bihor au săvârşit infracţiunile în dauna părţii vătămate R.T., încălcând cu vinovăţie obligaţiile ce le reveneau prin lege şi statut, aflându-se în situaţia de a răspunde penal în conformitate cu art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
S-a reţinut că partea vătămată R.T., neîncadrată în muncă, având în întreţinere un copil minor se afla în relaţii de concubinaj cu fostul său soţ, numitul F.L. Concubinul părţii vătămate era o persoană cu grave carenţe de comportament, neîncadrat în muncă, asigurându-şi mijloacele de trai prin efectuarea de operaţiuni de comerţ neautorizate şi care consuma în mod frecvent băuturi alcoolice. în aceste condiţii, provoca adesea scandal, adresa injurii părţii vătămate şi chiar o agresa fizic, aceasta fiind nevoită să se adreseze organelor de poliţie pentru aplanarea conflictului, care putea degenera în acte grave de violenţă cu consecinţe asupra stării de sănătate fizică şi psihică a părţii vătămate şi a minorei.
În dimineaţa de 14 iulie 2007, F.L. a lovit violent pe partea vătămată cu piciorul în zona membrelor inferioare, a distrus bunuri din locuinţa comună, determinând-o pe aceasta să apeleze numărul de urgenţă 112, solicitând lucrătorilor de poliţie să intervină pentru aplanarea conflictului.
După ce a apelat numărul de urgenţă 112, partea vătămată a plecat spre sediul poliţie, dar a fost ajunsă din urmă de concubinul său care a continuat să o lovească şi a încercat să o deposedeze de un lănţişor din aur pe care îl avea la gât. Partea vătămată a dat lănţişorul concubinului său şi şi-a continuat drumul către poliţie.
Apelul de urgenţă a fost recepţionat de dispecerat la orele 10,13 şi transmis agentului de serviciu V.F. care a consemnat în raport evenimentul în sensul că a primit de la dispecer informaţia privind agresarea fizică a părţii vătămate R.T. pe str. I.M. din Salonta, de către concubinul său F.L. S-au luat măsuri de deplasare de urgenţă la locul incidentului, unde s-au deplasat lucrătorii de poliţie A.M. şi V.C., cu o maşină din dotarea unităţii, constatându-se că partea vătămată nu se afla la locul respectiv. În zonă a fost găsită o persoană cu deficienţe locomotorii, într-un scaun cu rotile, care le-a relatat lucrătorilor de politie că în zona respectivă nu s-a întâmplat nici un eveniment deosebit. În aceste condiţii, lucrătorii de poliţie au revenit la sediul poliţiei unde au găsit pe partea vătămată R.T. În camera ofiţerului de serviciu, ocazie cu care le-a comunicat faptul că intenţionează să depună o sesizare scrisă împotriva concubinului său pentru comportament agresiv, distrugerea bunurilor din domiciliul comun, precum şi deposedarea de lănţişorul din aur. Totodată a solicitat luarea măsurilor cuvenite în vederea prezentării la sediul poliţiei a concubinului său F.L. în vederea demarării cercetărilor împotriva sa.
Datorită situaţiei create, constând în desele scandaluri provocate în domiciliul părţii vătămate de către concubinul acesteia, în deosebi după consumarea unor cantităţi apreciabile de băuturi alcoolice, soldate cu sesizarea organelor de menţinere a ordinii, care au şi aplicat sancţiuni contravenţionale lui F.L., lucrătorii de poliţie au apreciat că a fost apelat numărul de urgenţă 112 în mod nejustificat, faptă care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, întocmind un proces-verbal de contravenţie prin care partea vătămată R.T. a fost sancţionată cu amendă de 500 lei.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale în sensul că a fost semnat de un martor asistent şi chiar de R.T. sub menţiunea „regret cele petrecute".
Ulterior pretinzând că nu cunoaşte limba română, a predat avocatului său procesul verbal de contravenţie pentru exercitarea căilor de atac la instanţa competentă.
Faţă de modul în care a fost relatat incidentul de către partea vătămată, aceasta a insistat să fie primită în audienţă de o persoană aflată la comanda Poliţei municipiului Salonta, fiind îndrumată de cei doi lucrători, A. şi C., să revină în cursul aceleiaşi zile pentru a vorbi cu inculpatul R.A.T., adjunct al şefului Poliţiei municipiului Salonta.
Potrivit declaraţiei dată de partea vătămată, aceasta s-a prezentat la sediul poliţiei în jurul orelor 15,00 pentru a sesiza atât atitudinea celor doi lucrători din dimineaţa aceleiaşi zile dar şi pentru a depune o reclamaţie scrisă împotriva concubinului său.
În aceste circumstanţe, în jurul orelor 15,00, partea vătămată a purtat o discuţie cu agentul principal V.F., aflat de serviciu la poartă, acesta a apelat telefonic pe adjunctul şefului poliţiei municipiului R.A.T., care potrivit declaraţiilor părţii vătămate a venit în trening la sediul poliţiei. A fost condusă într-un birou unde R.A.T. a purtat o discuţie neprincipială cu aceasta şi în prezenta a doi lucrători de poliţie, din care l-a putut nominaliza doar pe L.M.I., i-a aplicat mai multe palme în zona capului, agresiune în urma căreia a căzut la pământ şi a urinat instantaneu în pantalonii cu care era îmbrăcată. A mai susţinut partea vătămată că a fost apoi ajutată de R.A.T. să se ridice şi a dat-o afară din sediul poliţiei, unde, datorită stării în care se afla a încercat să oprească o maşină care să o transporte le domiciliul surorii sale. întâmplător în zonă se afla numitul O.K. care o cunoştea pe partea vătămată şi desele scandaluri din familia acesteia, a oprit maşina şi a dus-o pe partea vătămată la sora sa, unde a lăsat-o în faţa blocului. Cu acest prilej, martorul a constatat că partea vătămată se afla într-o situaţie nepotrivită în sensul că avea pantalonii uzi, a întrebat-o ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a spus că s-a certat cu cineva în stradă şi a fost stropită cu apă.
Datorită stării în care se afla, constând în cefalee, ameţeli, vertij, partea vătămată a fost transportată la spital unde a fost internată la clinica de neurochirurgie în intervalul 14 - 17 iulie 2007. Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi au necesitat 4 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere situaţia de fapt prezentată mai sus, în actul de trimitere în judecată s-a arătat că inculpatul R.A.T. l-a determinat pe inculpatul V.F. să altereze conţinutul registrului privind părăsirile de garnizoană în sensul că la pagina 33, poziţia 510 s-a consemnat o situaţie neconformă cu realitatea.
S-a arătat în rechizitoriu că poziţia respectivă a fost transcrisă peste înscrierea iniţială de către V.F., determinat de inculpatul R.A.T., care a uzat de calitatea pe care o avea la Poliţia Salonta, a faptului că acesta a părăsit localitatea Salonta în ziua de 14 iulie 2007, orele 8,00 şi a revenit în ziua următoare, pe 15 iulie 2007, orele 14,00, timp în care s-a aflat în localitatea Beiuş. Deplasarea s-a făcut cu autoturismul proprietate personală.
Referitor la inculpaţii B.P.T. şi P.V. s-a reţinut în actul de trimitere în judecată că au fost determinaţi de inculpatul R.A.T. să facă afirmaţii mincinoase în cauză pentru a proba împrejurarea neconformă cu realitatea că în data de 14 iulie 2007 nu s-a întâlnit cu partea vătămată R.T., deoarece se afla pe malul Crişului Negru la o partidă de pescuit.
Prin încheierea din 2 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 6810/1/2008 s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinţa penală nr. 33 din 5 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.A.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.; în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.; în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza I C. pen. în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.F. pentru infracţiunea prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.P.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă R.T., precum şi cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Oradea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că susţinerile părţii vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Astfel, în plângerea adresată organelor de urmărire penală, partea vătămată a susţinut că a fost agresată fizic de inculpatul R.A.T., după care a fost evacuată din sediul poliţiei, a fost transportată la domiciliul surorii sale de numitul K.G. şi ulterior a fost internată în spitalul judeţean Oradea - Secţia neurochirurgie în intervalul 14 - 17 iulie 2007.
Din declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, s-a reţinut că inculpatul R.A.T. s-a aflat în intervalul de timp 14 - 15 iulie 2007 într-o altă localitate la o partidă de pescuit sportiv.
S-a mai reţinut că declaraţiile părţii vătămate sunt contradictorii, iniţial susţinând că a fost transportată de numitul K.G., apoi a revenit şi a declarat că a fost transportată de numitul O.K., căruia nu i-a relatat nimic în legătură cu actul de agresiune fizică exercitat de inculpatul R. asupra sa, incoerenţa susţinerilor sale fiind generată de agresiunile fizice repetate la care era supusă de concubinul său.
În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. s-a reţinut că din declaraţiile martorilor, coroborate cu concluziile raportului de expertiză criminalistică s-a constatat că nu a fost comisă infracţiunea de fals intelectual şi nici cea de instigare la fals intelectual.
În ce priveşte infracţiunea de uz de fals, s-a reţinut că, în condiţiile în care consemnările din registru corespundeau realităţii, este evident faptul că inculpatul R. nu a urmărit producerea unor consecinţe juridice.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a constatat că declaraţiile făcute de inculpaţi corespund adevărului, atât în ce priveşte scrierea în registrul de părăsire a garnizoanei, pretinsa apelare telefonică şi incidentul produs între inculpatul R. şi partea vătămată R.T., dar şi cu privire la absenţa aceluiaşi inculpat din municipiul Salonta şi implicit de la sediul poliţiei.
Urmare a achitării inculpaţilor pentru faptele reţinute în actul de trimitere în judecată a fost respinsă şi cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă R.T.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs în baza art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea vătămată R.T.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond prin aceea că în mod greşit a procedat la achitarea inculpaţilor, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpaţilor pentru faptele reţinute în rechizitoriu.
Partea vătămată R.T. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpaţilor cu obligarea acestora la plata daunelor morale şi materiale în solidar cu partea responsabilă civilmente, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată să sentinţa de achitare a inculpaţilor este legală şi temeinică.
Prin rechizitoriul din 6 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea au fost trimişi în judecată inculpaţii: R.A.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.P.T. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. şi P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.
Infracţiunile au fost comise în dauna părţii vătămate R.T. care în plângerea adresată organelor de urmărire penală a susţinut că a la data de 14 iulie 2007 fost agresată fizic de inculpatul R.A.T. - adjunct al şefului Poliţiei municipiului Salonta, apoi a fost dată afară din sediul poliţiei, transportată de către numitul K.G. la domiciliul surorii sale şi, întrucât starea sănătăţii sale se agravase, a fost internată la Spitalul judeţean Oradea - Secţia neurochirurgie în perioada 14 - 17 iulie 2007.
Contrar celor reţinute în actul de sesizare, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor şi concluziile raportului de expertiză criminalistică rezultă fără dubiu că inculpatul R.A.T., în intervalul de timp 14 - 15 iulie 2007 se afla într-o altă localitate, la o partidă de pescuit sportiv.
Astfel, martorii B.R.F. şi L.M.I. au declarat că la data de 14 iulie 2007, între orele 15-21 s-au aflat în patrulare şi nu au văzut nici pe partea vătămată, nici pe inculpatul R., nu au aplicat sancţiuni şi au arătat că în mod frecvent sunt sesizaţi cu scandaluri de către partea vătămată şi concubinul acesteia.
Martorul H.E.G. a declarat că îi cunoaşte atât pe partea vătămată şi concubiunul acesteia, care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, cât şi pe inculpatul R.A.T., despre care se vorbeşte de bine, iar martorul C.R. a declarat că într-o zi de sâmbătă, ulterioară zilei de 10 iulie 2007 - ziua sa de naştere, i-a văzut la pescuit pe râul Crişul Negru pe inculpaţii R.A.T. şi B.P.T.
Inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, iar susţinerile părţii vătămate sunt contradictorii, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în intervalul menţionat, inculpatul R. s-a aflat în localitatea Beiuş, iar din concluziile raportului de expertiză crimianlistică rezultă că cifra 5 de la rubrica „data sosirii" aflată la numărul de ordine 510 pe verso filei 33 a Registrului, „putea fi modificată ulterior datei de 14 iulie 2007, fără a se schimba compoziţia pastei de scris, dacă pentru aceasta s-a folosit acelaşi instrument scriptural".
La dosar au fost depuse şi acte medicale din care rezultă că inculpatul V.F., în urma unui accident suferă de „tulburtări cerebrastenice posttraumatice" din care cauză scrie cu mîna stângă, explicându-se în acest fel consemnările neuniforme din registrul privind evidenţa părăsirilor de garnizoană din ziua de 14 iulie 2007, când acest inculpat s-a aflat de serviciu.
Aşa fiind, cele consemnate în registru, corespund realităţii şi nu subzistă infracţiunea de fals intelectual. De altfel, acest „registru" nu are caracter oficial.
În urma examinării întregului material probator de la dosar nu s-au constatat stări de fapt din care să rezulte că inculpatul R.A.T. a exercitat loviri sau acte de violenţă, caracteristice infracţiunii de purtare abuzivă asupra părţii vătămate, ori că a instigat la falsificarea registrului menţionat şi că apoi ar fi folosit acest act.
Deşi din actul medico-legal depus la dosar rezultă că partea vătămată a fost internată în spital cu leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur şi care au necesitat îngrijiri medicale timp de 4 zile, aceasta s-ar fi putut datora agresiunilor fizice repetate la care a fost supusă de concubinul său.
Astfel, din declaraţia dată în cauză, rezultă că partea vătămată a fost agresată fizic de concubinul său atât la domiciliu, cât şi pe stradă, în timp ce se deplasa spre organul de poliţie, când aceasta, pentru a scăpa de loviturile aplicate, i-a dat concubinului său lănţişorul pe care îl avea la gât.
Sub alt aspect este de menţionat că partea vătămată nu a relatat martorului O.K. care a transportat-o la domiciliul surorii sale, că a fost lovită de inculpatul R.
Privitor la infracţiunile prevăzute de art. 269 C. pen. imputate inculpaţilor V.F., B.P.T. şi P.V., acestea nu există în materialitatea lor, cei trei lucrători de poliţie relatând adevărul atunci când au afirmat că inculpatul R.A.T. nu se afla în ziua de 14 iulie 2007 în localitatea Salonta şi că în respectiva zi nu a fost la sediul Poliţiei Salonta.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, probele administrate în cauză fiind corect apreciate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 62 şi 63 C. proc. pen.
Ca atare, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea vătămată R.T. sunt nefondate, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea vătămată R.T. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 5 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3729/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
