ICCJ. Decizia nr. 3794/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3794/2010
Dosar nr. 2821/54/2010
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 193 din 20 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2821/54/2010, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze - Tribunalul de Mare Instanţă din Lille.
S-a luat act de consimţământul exprimat de persoana solicitată A.C., fiica lui D. şi M., născută în Ploieşti, jud. Prahova, domiciliată în Ploieşti, str. M., CNP: (...), C.I. seria xx nr. 000, eliberată de SPCLEP Ploieşti la data de 7 ianuarie 2010 şi s-a dispus predarea acesteia, autorităţilor judiciare franceze, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile începând cu 20 octombrie 2010 până la 17 noiembrie 2010, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare.
S-au luat măsuri pentru efectuarea unei traduceri, în regim de urgenţă a actelor ce urmează a fi înaintate autorităţilor franceze.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 20 octombrie 2010, a fost înregistrată Adresa nr. 8724/II/5/2010 din 19 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze - Tribunalul de Mare Instanţă din Lille -, privind arestarea persoanei solicitate A.C. faţă de care s-a emis mandat european de arestare la 19 octombrie 2010 în dosarul JIRSAC/10/2 - nr. 10/22834.
Totodată, au fost înaintate, procesul-verbal încheiat la 19 octombrie 2010 de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Ordonanţa de reţinere nr. 26/2010 din aceeaşi dată, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A.C. pentru 24 de ore, începând cu 19 octombrie 2010, orele 16:30, până la 20 octombrie 2010, orele 16:30.
În mandatul european de arestare se arată că persoana solicitată este căutată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comisă în banda organizată, prev. şi ped. de art. 132-71, 313-1, 313-2, 313-3, 313-7, 313-8 C. pen. francez şi a infracţiunii de asociere de răufăcători în scopul comiterii unor delicte, faptă prev. de art. 450-1, 450-3, 450-5 din acelaşi cod.
În fapt, s-a reţinut că, persoana solicitată, acţionând împreună cu alte persoane, a comis pe teritoriul statului francez multiple înşelăciuni prin folosirea în diferite magazine şi tutungerii a unor carduri bancare adevărate sau contrafăcute, dar toate inscripţionate pe banda magnetică, cu un număr fals de card bancar.
Cardurile au fost folosite de persoana solicitată şi de celelalte persoane împreună cu care a acţionat, fie pentru a face cumpărături, fie pentru jocuri în tutungerii, în scopul de a-şi procura bani în numerar. Paguba este estimată la sute de mii de euro, iar banii numerar obţinuţi erau trimişi în România sau în Spania prin Serviciul W.U.
Audiată fiind, persoana solicitată şi-a exprimat consimţământul la predarea către autorităţile franceze.
Instanţa de fond, luând act de poziţia persoanei solicitate, cetăţean român, reţinând că nu este incident niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, prev. de art. 88 din Legea nr. 302/2004, modificată şi, constatând că împotriva lui A.C. a fost emis un mandat european de arestare de către Tribunalul de Mare Instanţă din Lille, a luat act de consimţământul persoanei solicitate la predarea către autorităţile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialităţii.
Totodată, curtea a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 20 octombrie 2010, până la 17 noiembrie 2010, în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare franceze, dispunând emiterea mandatului de arestare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs persoana solicitată, fără a indica însă motivele de recurs prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat.
În cererea de recurs, persoana solicitată a susţinut doar că hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus arestarea sa în baza mandatului european de arestare este nelegală şi netemeinică.
La termenul de judecată din data de 27 octombrie 2010, persoana solicitată nu a fost prezentă, deoarece, potrivit relaţiilor furnizate de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Dolj, la 25 octombrie 2010, A.C., a fost predată autorităţilor franceze în baza mandatului european de arestare emis pe numele său. A fost prezent în instanţă, apărătorul desemnat din oficiu a persoanei solicitate care a pus concluzii în sensul că a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză.
Examinând hotărârea atacată, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, recursul este inadmisibil.
Din actele şi lucrările de la dosar, rezultă că la data de 19 octombrie 2010, Tribunalul de Mare Instanţă din Lille a emis împotriva recurentei persoană solicitată un mandat european de arestare în dosarul nr. JIRSAC/10/2 - nr. 10/22834, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune comisă în bandă organizată, prevăzută de art. 132-71, 313-1, 313-2, 313-3, 313-7, 313-8 C. pen. francez şi, respectiv, a infracţiunii de asociere de răufăcători în scopul comiterii unor delicte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 450-1, 450-3, 450-5 din acelaşi cod. Faptele reţinute în sarcina recurentei persoană solicitată constau, în esenţă, în aceea că, aceasta împreună cu alte persoane a comis pe teritoriul statului francez, multiple înşelăciuni prin folosirea, în diferite magazine şi tutungerii, a unor carduri bancare, adevărate sau contrafăcute, dar toate inscripţionate pe bandă magnetică, cu un număr fals de card bancar. Recurenta şi celelalte persoane au folosit cardurile, fie pentru a face cumpărături, fie mai ales pentru jocuri în tutungerii în scopul de a-şi procura bani în numerar, bani care erau, în parte, trimişi prin mandate W.U. în România sau în Spania. Paguba este estimată de autorităţile judiciare franceze la sute de mii de euro.
Instanţa de fond, sesizată în conformitate cu prevederile art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, a procedat potrivit art. 90 din legea menţionată în sensul că, a adus la cunoştinţa persoanei solicitate existenţa şi conţinutul mandatului european de arestare, drepturile prevăzute de art. 91 din lege, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, arătându-i consecinţele judiciare ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, după care a fost ascultată persoana solicitată, ocazie cu care a declarat că îşi exprimă consimţământul la predarea către autorităţile judiciare franceze. Poziţia persoanei solicitate a fost consemnată într-un proces-verbal întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Instanţa de fond, constatând că nu este incident niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, că acesta are conţinutul şi forma cerută de art. 79 din legea în domeniu a admis cererea de executare a mandatului european de arestare, a luat act de consimţământul exprimat de persoana solicitată A.C. şi a dispus predarea acesteia autorităţilor judiciare franceze, cu respectarea regulii specialităţii.
În vederea predării persoanei solicitate, instanţa de fond a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 20 octombrie 2010, până la 17 noiembrie 2010, inclusiv.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa (cazul în speţă), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz ale executării prevăzute la art. 88, judecătorul se pronunţă prin sentinţă care este definitivă aşa cum dispune art. 941 alin. (2) din legea menţionată.
În raport de dispoziţiile legale sus-invocate, împotriva hotărârii pronunţate în baza art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, iar dacă aceasta a fost formulată, se priveşte ca inadmisibilă, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., în cauză fiind pronunţată o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată A.C. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 520 RON din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana solicitată A.C. împotriva Sentinţei penale nr. 193 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană solicitată la 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1971/2010. Penal → |
|---|
