ICCJ. Decizia nr. 3785/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3785/2010
Dosar nr. 9931/63/2008
Şedinţa publică de la 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 200 din 17 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în Dosarul nr. 9931/63/2008, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu pentru inculpatul I.F., zis „F.";, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestor prevederi, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, ca pedeapsă complementară.
Instanţa a aplicat prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 aprilie 2008 la 18 august 2008.
În baza art. 14 lit. b) raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de câte 1000 RON daune morale către fiecare din părţile civile N.L.M., C.A.M. şi Ţ.R.E.
De asemenea, instanţa a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă J.R.E. iar în baza art. 329 alin. 4 raportat la art. 118 lit. d) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 10000 euro.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la 26 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.F. pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1, alin. (2) lit. a), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, instanţa a reţinut că în luna decembrie 2006, părţile vătămate C.A.M. şi N.L.M., eleve în clasa a XII-a la Liceul A.S. din Craiova, i-au cunoscut întâmplător pe B.C.C. şi pe R.C.D., iar în perioada decembrie 2006 - februarie 2007, între părţile vătămate şi cei doi tineri s-au stabilit relaţii apropiate, în cursul cărora li s-au făcut şi promisiuni de căsătorie.
De la aceiaşi tineri, părţile vătămate au aflat că ei vor să meargă în Italia, unde B.C.C. are un prieten care este proprietar al unui local de noapte, unde şi ele ar putea să se angajeze în calitate de dansatoare sau dame de companie, prin această din urmă calitate înţelegând o activitate desfăşurată într-un local şi care ar consta în dialoguri cu clienţii pentru a-i determina să consume cât mai mult, ofertă pe care acestea au primit-o.
În anturajul lui B.C.C. şi R.C.D. se afla şi martorul A.I.D., a cărui prietenă, partea vătămată Ţ.R.E. a asistat la discuţiile dintre numitul B. şi cele două părţi vătămate şi a aflat că acestea vor pleca în Italia pentru a lucra ca dame de companie în localuri publice şi vor obţine avantaje materiale foarte mari astfel că şi-a manifestat dorinţa de a merge şi ea luând în seamă şi faptul că familia sa avea probleme financiare.
În seara de 8 martie 2007, în locuinţa martorului A.I.D., cele trei părţi vătămate l-au cunoscut pe numitul S.D. zis „L.";, prietenul lui B.C.C., revenit din Italia, care Ie-a confirmat că este patronul unui local de noapte din P. Italia, întărind afirmaţiile numitului B., local în care acestea ar urma să desfăşoare munca în calitate de dame de companie.
În zilele de 9 şi 10 martie 2007, părţile vătămate C.A.M., N.L.M. şi Ţ.R.E. au fost „pregătite"; pentru a pleca în Italia în sensul că S.D. zis „L."; Ie-a transportat cu un autoturism la numita P.A.M. care Ie-a vopsit părul, iar în seara zilei de 10 martie 2007 au fost urcate într-un microbuz marca M. şi transportate în Italia, localitatea P., fiind asigurate de numitul S. că vor fi aşteptate de un prieten al său pe nume „F.";.
Într-adevăr, cele trei părţi vătămate au fost aşteptate de inculpatul I.F. zis „F."; şi de altă persoană „N.";, persoană care Ie-a transportat cu un autoturism în localitatea S.A. şi au fost cazate într-un hotel.
Din chiar ziua următoare sosirii în Italia, inculpatul I.F. a pus în vedere părţilor vătămate faptul că îi datorează fiecare suma de 400 euro care reprezintă contravaloarea transportului suportată de el precum şi suma de 200 euro pentru cazare, iar pentru a procura aceste sume de bani vor trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii pe care îi va găsi el.
Iniţial, părţile vătămate au refuzat să facă ceea ce li s-a cerut, dar, la ameninţarea inculpatului că „vor fi vândute la albanezi"; acestea au acceptat să întreţină relaţii sexuale cu bărbaţii găsiţi de inculpatul I.F.
Timp de o lună de zile inculpatul I.F. Ie-a transportat pe părţile vătămate C.A.M., N.L.M. şi Ţ.R.E. cu un autoturism la clubul „D."; şi „C."; din localitatea P., pentru a întreţine relaţii sexuale cu bărbaţii identificaţi de el şi la tarifele de 50 euro de client, pentru o relaţie în autoturism sau 100 euro de client pentru relaţii în hotel.
Părţile vătămate erau transportate de inculpat la cele două cluburi arătate, unde rămâneau în intervalul orar 2300 - 300 pentru a întreţine relaţii sexuale cu clienţi, contra unor sume de bani, pe care le însuşea inculpatul în totalitate.
După perioada arătată mai sus, în Italia a ajuns şi S.D. zis „L."; cu alte două femei, care au întreţinut de bună voie relaţii sexuale cu clienţi în cluburi de noapte, pentru foloase materiale.
Din momentul sosirii sale, S.D. s-a ocupat direct, singur sau împreună cu inculpatul I.F., de transportarea părţilor vătămate în cluburi de noapte, pentru a întreţine relaţii cu clienţii acestora, iar sumele de bani obţinute în acest mod, au fost însuşite de S.D.
Partea vătămată Ţ.R.E., după două săptămâni de la venirea în Italia, a refuzat să mai întreţină relaţii sexuale cu clienţi, motiv pentru care inculpatul I.F. a despărţit-o de celelalte părţi vătămate şi, cum partea vătămată a solicitat telefonic părinţilor să o ia din Italia, inculpatul a fost nevoit să o conducă la Milano, de unde a fost preluată de tatăl său şi de prieten.
Instanţa de fond a constatat că, în condiţiile în care, asupra părţilor vătămate nu s-au realizat violenţe, ameninţări sau alte forme de constrângere, recrutarea s-a realizat în condiţiile în care acestea cunoşteau că vor lucra ca dame de companie, în perioada de o lună erau lăsate singure la hotel, cu acte de identitate asupra lor, ieşeau uneori la cumpărături, aveau posibilitatea să folosească telefonul hotelului, nu a fost realizat elementul material al infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de Legea specială nr. 678/2001, ci al infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., considerente din care a aplicat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.F., din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social generic şi concret al faptei săvârşite de inculpat, scopul urmărit, respectiv obţinerea de foloase materiale, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, recrudescenţa deosebită pe care acest gen de fapte o cunoaşte în prezent, precum şi persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptelor.
Din probele administrate în cauză, instanţa de fond nu a reţinut temeiuri pentru circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, aşa cum a solicitat apărătorul acestuia, întrucât o pedeapsă în cuantum mai redus nu ar fi aptă de a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care acest gen de infracţiuni au dobândit un caracter de fenomen, cu o amploare deosebită, care aduc atingere unei valori importante ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei şi chiar sănătatea acesteia, reprezentând o formă gravă de criminalitate organizată.
În aceste condiţii, prima instanţă a apreciat că reducerea pedepsei pentru autorul unei asemenea infracţiuni, cu impact deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altor persoane la săvârşirea unor fapte similare şi scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei.
Potrivit acestor criterii, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, în limitele minime prevăzute de textul sancţionator, alături de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., iar referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, deoarece infracţiunea de proxenetism prezintă un pericol social ridicat, a apreciat că suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestuia ar fi o măsură disproporţionată faţă de pericolul social al faptelor şi nu se impune în cauză.
În privinţa laturii civile, instanţa de fond a constatat că partea vătămată N.L.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro, reprezentând daune morale, partea vătămată C.A.M. cu suma de 500 euro daune morale, iar partea vătămată Ţ.R.E. cu suma de 2500 euro daune morale şi 2500 euro daune materiale, constând în câştigul realizat din practicarea prostituţiei care a fost însuşit de inculpat.
Faţă de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, de vârsta părţilor vătămate, care au fost eleve şi au pierdut anul şcolar, pe care au fost nevoite să-l repete şi să facă eforturi pentru reintegrarea socială, instanţa a apreciat că acestea au suferit un prejudiciu moral de natură a fi reparat printr-o compensare bănească într-un cuantum apreciat de aceasta.
În privinţa cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ţ.R.E. reprezentând daune materiale care reprezintă câştigul realizat din practicarea prostituţiei şi însuşit de inculpat, instanţa de fond a apreciat-o ca neîntemeiată şi a respins-o.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că părţile vătămate N.L.M. şi C.A.M. s-au prostituat circa o lună şi au realizat, în medie, 300 euro pe noapte, iar partea vătămată Ţ.R.E. s-a prostituat circa 2 săptămâni şi a realizat aproximativ 1000 euro, iar banii au fost însuşiţi de inculpat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi inculpatul I.F. (T.) zis „F."; precum şi părţile civile N.L.M., Ţ.R.E. şi C.A.M.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală şi netemeinică, în sensul că în mod greşit prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), între această infracţiune şi infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 existând diferenţe constând în scopuri distincte, modalitatea de realizare a laturii subiective, finalitatea urmărită prin săvârşirea lor, tratamentul diferit aplicat persoanelor care practică prostituţia şi a victimelor traficului de persoane, competenţa materială a instanţelor, cu precizarea că în cauza de faţă încadrarea juridică corectă este în infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, deoarece vicierea consimţământului părţilor vătămate s-a realizat prin inducerea în eroare asupra activităţii pe care urmau să o desfăşoare în Italia, deoarece în realitate, inculpatul a urmărit exploatarea acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Sentinţa a mai fost criticată şi sub aspectul individualizării greşite a pedepsei aplicate inculpatului, care nu corespunde dispoziţiilor art. 52 şi 72 C. pen. şi a solicitat majorarea pedepsei în raport de gravitatea şi frecvenţa infracţiunilor de acest fel şi de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului.
Părţile civile N.L.M. şi Ţ.R.E. au solicitat admiterea apelurilor declarate, desfiinţarea sentinţei atât pe latura penală cât şi pe latura civilă, deoarece, prima instanţă a dispus greşit schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism, întrucât din probele administrate rezultă că acestea au fost amăgite de inculpat, s-a profitat de naivitatea lor şi au fost ameninţate să se prostitueze. În privinţa laturii civile, au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale la care inculpatul a fost obligat, deoarece suma stabilită de instanţa de fond este prea mică în raport cu prejudiciul cauzat părţilor.
Partea civilă C.A.M. a solicitat admiterea apelului declarat, în sensul majorării sumei acordate cu titlu de daune morale în raport de prejudiciul moral cauzat, precum şi condamnarea inculpatului pentru trafic de persoane, cu majorarea pedepsei în raport de gravitatea faptei săvârşite.
Inculpatul I.F. a solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea sentinţei în parte, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul de prima instanţă, în sensul înlăturării art. 64, art. 71 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în raport de circumstanţele sale personale - tânăr, fără antecedente penale, scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenţie, cu menţiunea că prima instanţă a dat o încadrare juridică legală faptei reţinute în sarcina sa, în prevederile art. 329 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a solicitat menţinerea acestei încadrări juridice.
Prin Decizia penală nr. 52 din 26 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis acţiunile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi părţile civile N.L.M., Ţ.R.E., C.A.M., a respins apelul declarat de inculpatul I.F. zis „F.";, ca nefondat, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) din acelaşi cod a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la aplicarea pedepsei accesorii şi deducerea reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen. a confiscat de la inculpat echivalentul în RON a sumei de 10000 euro.
De asemenea a majorat daunele morale acordate părţilor civile la câte 2500 RON pentru fiecare şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de control judiciar a apreciat că sunt fondate susţinerile parchetului şi ale părţilor civile în sensul că prima instanţă a dat o interpretare greşită probelor administrate în cauză cu consecinţa unei încadrări juridice nelegale a faptei pentru care inculpatul I.F. a fost trimis în judecată.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani, ori de alte foloase, pentru obţinerea consimţământului persoanei.
Prin această infracţiune, care, sub aspectul elementului material al laturii obiective, se realizează prin mai multe alternative, se urmăreşte un scop, şi anume exploatarea persoanei, victimă a traficului, cu precizarea că, potrivit art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, prin exploatarea unei persoane se înţelege, printre altele, obligarea la practicarea prostituţiei.
Pe de altă parte, conform art. 329 alin. (2) C. pen., constituie infracţiunea de proxenetism, recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, precum şi constrângerea la prostituţie.
Faţă de aceste prevederi legale, instanţa de control judiciar a apreciat că diferenţa dintre cele două infracţiuni constă în scopurile distincte avute în vedere la săvârşirea faptelor incriminate, finalitatea urmărită prin săvârşirea acestor infracţiuni, tratamentul diferit aplicat persoanei care practică prostituţia în raport de cel aplicat persoanei exploatate prin obligare la practicarea prostituţiei, mijloacele prin care se realizează, modalităţile de exprimare a laturii obiective, modul de exprimare a consimţământului de către victimă, respectiv acord liber în cazul persoanei care este îndemnată să practice prostituţia şi consimţământ afectat de violenţă în cazul traficului de persoane.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, respectiv declaraţiile părţilor vătămate date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, notele de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice instanţa de apel şi-a format convingerea în sensul că părţile vătămate din cauză au fost recrutate şi transportate în Italia prin înşelăciune de către S.D. şi B.C.C., care le-au promis locuri de muncă în Italia, ca „dame de companie"; într-un local pe care îl deţin în proprietate, cu scopul de a fi apoi obligate să se prostitueze, iar inculpatul din cauză, I.F., Ie-a aşteptat în momentul sosirii în Italia, s-a îngrijit de transportul şi cazarea acestora pe teritoriul italian şi Ie-a obligat, prin ameninţare, să se prostitueze şi sumele de bani obţinute de părţile vătămate Ie-a însuşit integral.
Din probele dosarului rezultă, pe de o parte, că în momentul recrutării, părţile vătămate au fost cazate în apartamente din C. şi B., iar când au ajuns în Italia, au fost preluate de inculpatul I.F. şi transportate în localitatea S.A. unde au fost cazate la un hotel, după care Ie-a cerut să se prostitueze, pentru a achita contravaloarea transportului şi a cazării şi, când părţile vătămate au refuzat, pentru a le înfrânge voinţa, Ie-a ameninţat că vor fi vândute la albanezi. Timp de o lună de zile, inculpatul I.F. a transportat părţile vătămate de la hotelul în care Ie-a cazat, la mai multe localuri de noapte, pentru a practica prostituţia.
Reţinând aceste împrejurări de fapt, instanţa de control judiciar a apreciat că încadrarea juridică legală a faptei pentru care inculpatul I.F. a fost trimis în judecată este în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, şi nu în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cum a apreciat prima instanţă, deoarece împrejurarea reţinută în hotărârea apelată, că părţile vătămate au avut posibilitatea să ia legătura cu familia sau să ceară ajutorul carabinierilor, nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului apelant pentru infracţiunea arătată, în condiţiile în care, probele de la dosar dovedesc vinovăţia acestuia, în sensul că Ie-a ameninţat în permanenţă că vor fi vândute, iar banii obţinuţi din practicarea prostituţiei au fost însuşiţi de acesta. De asemenea, împrejurarea că părţile vătămate au cunoscut din ţară că vor lucra ca „dame de companie"; nu echivalează cu acordarea consimţământului de a se prostitua.
La individualizarea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere, în totalitate, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care se referă la pericolul social concret al faptei săvârşite, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii, frecvenţa acestui gen de infracţiuni, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului - infractor primar, tânăr - iar în privinţa modalităţii de executare a pedepsei, a apreciat că gravitatea faptei săvârşite impune executarea acesteia în regim de detenţie şi nu cu suspendarea condiţionată a executării potrivit art. 81 C. pen.
În sfârşit, instanţa de apel a apreciat că victimele infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat sunt îndreptăţite la acordarea unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit în cuantum de 2500 RON pentru fiecare şi, din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al acestei căi de atac, a schimbat temeiul juridic al confiscării speciale, ca măsură de siguranţă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul I.F., care, a invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat, prin apărătorul ales, admiterea recursului, casarea ultimei hotărâri şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de trafic de persoane în formă simplă prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi reducerea pedepsei sub minimul prevăzut şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen., în sensul suspendării condiţionate sau a suspendării sub supraveghere a executării acesteia.
Recursul declarat de inculpatul I.F. (de la data de 20 martie 2009 are numele de T.F.) este neîntemeiat pentru următoarele motive:
1. Referitor la motivul de recurs privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) sau, în subsidiar în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de control judiciar a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului I.F. în săvârşirea, în perioada martie - aprilie 2007 a infracţiunii de trafic de persoane în formă agravată, de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de textul de lege menţionat mai sus.
Din probele administrate pe tot parcursul procesului penal, examinate nemijlocit, respectiv declaraţiile părţilor vătămate C.A.M., N.L.M. şi Ţ.R.E., din declaraţiile martorilor A.I.D., R.C.D., Ţ.N., I.M., G.E.V., V.C.D., M.M. precum şi din declaraţiile lui S.D. şi B.C.C. - rezultă că cele trei părţi vătămate, eleve de liceu în clasele a XII-a, cu grad ridicat de naivitate specific vârstei şi experienţei de viaţă reduse, au intrat în relaţii de prietenie cu B.C.C. şi persoane din anturajul său, respectiv R.C.D. şi A.I.D. în perioada decembrie 2006 - martie 2007.
În acest timp, B.C.C., pe lângă promisiunea de căsătorie făcută părţii vătămate N.L.M., în timpul discuţiilor, a lăsat să se înţeleagă faptul că lucrează în Italia unde are deja o casă şi mai multe autoturisme, afirmaţii întărite de martorul R.C.D. în intervalul de timp menţionat, B.C.C. a fost plecat pentru o lună de zile în Italia şi după ce a revenit, Ie-a spus părţilor vătămate că are un prieten în ţara respectivă, cu un club de noapte la care le poate angaja în calitate de „dame de companie";, calitate în care ar avea obligaţia de a sta la masă cu clienţii pe timpul consumaţiei.
În seara de 8 martie 2007, în locuinţa lui A.I.D., B.C.C. l-a prezentat celor trei părţi vătămate pe S.D. zis „L."; ca fiind prietenul din Italia, proprietar de club, care a confirmat cele susţinute de B. şi Ie-a prezentat acestora cărţi de vizită care atestau calitatea de patron al unui club numit „Z."; şi Ie-a comunicat că le va angaja cu contract de muncă la clubul respectiv, ca „dame de companie"; la mesele clienţilor, pe timpul consumaţiei, prestaţie pentru care vor primi un salariu fix neprecizat şi un procent din consumaţia clienţilor.
Părţile vătămate au susţinut constant că S.D., în discuţiile din seara respectivă şi ulterior, nu a menţionat că în calitatea arătată, va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, iar susţinerile acestora au fost confirmate de martorii A.I.D. şi G.E.V.
Chiar din seara de 8 martie 2007, părţile vătămate au întrerupt legătura cu familiile şi au fost cazate, prin grija lui B.C.C. şi S.D., în locuinţe diferite, s-au deplasat în oraşul B. la o cunoştinţă a celor doi, P.A.M., care Ie-a vopsit părul, pentru a se adapta la noua îndeletnicire pe care urmau să o aibă în Italia, iar în seara de 10 martie 2007, C.A.M., N.L.M. şi Ţ.R.E. au fost conduse la un microbuz M. care Ie-a transportat în Italia, oraşul P., unde au fost preluate de inculpatul I.F., după cum le asigurase S.D., împrejurări confirmate şi de martorii C.O.A., M.M. şi V.C.D.
La data de 9 martie 2007 au fost sesizate organele de urmărire penală de martora I.M. - mama părţii vătămate N.L.M., despre situaţia fiicei sale şi din actele întreprinse a rezultat că după dispariţia părţilor vătămate N.L.M. şi C.A.M., colegele lor de clasă - R.I.D. şi R.A. - au primit mai multe apeluri pe telefoane mobile de la persoane necunoscute, prin care li se solicitau întâlniri sau ajutor pentru a fi puse în legătură cu alte tinere în schimbul unei sume consistente de bani.
De asemenea, persoanele apelante au confirmat celor două martore că N.L.M. şi C.A.M. sunt cu ei şi le vor trimite în Italia, pentru a practica prostituţia.
Inculpatul I.F. a confirmat şi el susţinerile părţilor vătămate, în sensul că S.D. i-a comunicat la telefon că se află în România şi îi va trimite trei fete, care au şi fost aduse peste câteva zile cu un microbuz în oraşul S.A., de unde el şi cu un prieten, Ie-a preluat şi Ie-a transportat la un hotel, unde Ie-a cazat, iar în serile următoare Ie-a transportat cu autoturismul său la clubul de noapte „N."; din P. şi le aştepta până la orele 200 - 300 dimineaţa, pentru a le readuce la hotel.
De asemenea, din relaţiile oferite de Ministerul de Interne al Italiei - Direcţia Generală a Poliţiei Criminale rezultă că la data de 17 martie 2007, orele 256, carabinierii din oraşul B. au controlat autoturismul înmatriculat la nr. X şi au identificat pe inculpatul I.F., însoţit de părţile vătămate C.A.M., N.L.M. şi Ţ.R.E. şi de cetăţeanul italian C.S. cunoscut pentru favorizare şi uzufruct de prostituţie.
Din aceleaşi relaţii rezultă că la data de 27 martie 2007, orele 2112, carabinierii din S. au controlat autoturismul înmatriculat la nr. Y şi au identificat din nou pe inculpatul I.F., însoţit de S.D. şi părţile vătămate N.L.M. şi C.A.M., relaţii care confirmă susţinerile constante ale părţilor vătămate privind împrejurarea că după ce au ajuns în Italia, inculpatul I.F. Ie-a obligat să practice prostituţia, iar banii obţinuţi i-a însuşit în întregime, el le ducea seara cu autoturismul la localuri de noapte şi le aducea dimineaţa la hotel, iar de la sfârşitul lunii martie a făcut acest lucru împreună cu S.D.
La cele de mai sus se adaugă şi conţinutul convorbirilor telefonice purtate de B.C.C. cu persoane din anturajul său şi aflate în Italia, convorbiri interceptate legal în perioada 11 mai - 14 iunie 2007, din care rezultă că acesta le comunica celor din Italia evoluţia urmăririi penale împotriva lor efectuată de procuror, conţinutul declaraţiilor date de partea vătămată Ţ.R.E. care îi acuza pe inculpatul I.F. zis „F.";, S.D. zis „L."; şi pe apelantul B., iar acesta solicita interlocutorilor să le convingă pe cele două părţi vătămate care se mai aflau în Italia „să nu spună că am avut noi legătură cu L."; şi atunci când vin în ţară „să contrazică ce a spus R."; şi să aibă acte chiar „naşpa"; că au lucrat în calitatea promisă de el şi S. zis „L."; în ţară.
Din actele dosarului mai rezultă că prin Rechizitoriul nr. 70 D/P/2007 din 16 iulie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj a fost trimis în judecată inculpatul B.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) C. pen. săvârşită împotriva părţilor vătămate N.L.M., C.A.M. şi Ţ.R.E., iar prin Rechizitoriul nr. 101 D/P/2007 din 29 octombrie 2007 al aceluiaşi parchet a fost trimis în judecată inculpatul S.D. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni împotriva aceloraşi părţi vătămate în anul 2007.
Curtea apreciază că instanţa de control judiciar a stabilit pentru fapta săvârşită de inculpatul recurent I.F. o corectă încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nu sunt temeiuri pentru schimbarea acesteia în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. sau în infracţiunea de trafic de persoane în forma simplă, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată, întrucât este dovedit pe deplin că părţile vătămate din cauză au fost duse în eroare cu privire la activitatea pe care o vor desfăşura în Italia de către B.C.C. şi S.D. şi, după ce au ajuns acolo, au fost obligate la practicarea prostituţiei prin ameninţarea cu vânzarea către albanezi, iar banii obţinuţi au fost însuşiţi integral de inculpatul recurent.
În concluzie, hotărârea instanţei de apel nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Referitor la pedeapsa aplicată recurentului inculpat I.F. se constată că aceasta a fost individualizată sub minimul special prevăzut de lege şi s-au avut în vedere, potrivit art. 72 şi art. 74 - 76 C. pen., dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă stabilite prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite generic şi concret, modul, împrejurările şi durata de timp în care a fost săvârşită fapta, atitudinea adoptată de inculpat în cursul procesului, de nerecunoaştere a faptei precum şi de persoana acestuia, care nu are antecedente penale, are doi copii minori şi cu perspective medii de reintegrare în societate.
De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată recurentului inculpat se constituie într-o măsură de constrângere şi nu mijloc de reeducare, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Curtea apreciază că faţă de persoana inculpatului, scopul educativ, preventiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins prin executarea efectivă şi nu sunt temeiuri pentru reducerea cuantumului acesteia şi aplicarea în cauză a prevederilor art. 81 sau 861 C. pen., respectiv suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
În cauză, pedeapsa a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea acesteia în sensul micşorării cuantumului şi a schimbării modalităţii de executare.
Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile inculpatului în sensul greşitei individualizări a pedepsei aplicate.
Din aceste considerente, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului I.F.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 725 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 725 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON şi onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, în sumă de câte 150 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1942/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1959/2010. Penal → |
|---|
