ICCJ. Decizia nr. 3824/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3824/2010
Dosar nr. 8751/1/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 octombrie 2010 prin mesajul nr. 1803909/10 NRM Centrul de cooperare poliţienească internaţională - Biroul Naţional Interpol a înaintat semnalarea primită de la autorităţile judiciare din Ungaria privind mandatul european de arestare nr. 5.B.919/2009 emis la 20 ianuarie 2010 de Tribunalul Csongrad, Ungaria.
Din cuprinsul semnalărilor traduse în limba română rezultă că persoana solicitată C.N. este acuzată că la data de 29 iunie 2009 circulând cu autoturismul în localitatea Szeged împreună cu numitul P.M. a trecut pe culoarea roşie de la semafor şi fiind oprit de poliţia locală a încercat să îi mituiască pe ofiţerii de poliţie.
Prin încheierea de şedinţă din 26 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus conform art. 90 alin. (2) rap. la art. 883 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, combinat cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. arestarea persoanei solicitate C.N. pentru o durată de 5 zile respectiv, de la 26 octombrie 2010 până la 30 octombrie 2010 inclusiv.
S-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română la data de 29 octombrie 2010.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal persoana solicitată C.N., criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de persoana solicitată şi din oficiu Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
S-a reţinut că există o semnalare a Biroului Naţional Interpol privind existenţa unui mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate, în condiţiile art. 883 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006 şi Legea nr. 222/2008.
Chiar dacă semnalarea nu echivalează cu mandatul european de arestare, fiind suficiente înscrisuri din care rezultă indiciile de participare a acestora la săvârşirea unei fapte de corupţie s-a admis cererea şi s-a dispus arestarea.
Persoana solicitată a fost identificată, iar prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 840/11/2/2010 din 25 octombrie 2010 a fost reţinută pentru 24 ore.
Audiată cu ocazia reţinerii, persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mesajului nr. 5.B.919/2009 emis de Biroul Naţional Interpol, în prezenţa apărătorului său, fapta săvârşită făcând parte din lista celor 32 de infracţiuni, care potrivit art. 85 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004 dau dreptul la predare între statele membre, acesta nerecunoscând săvârşirea infracţiunii.
Înalta Curte constatând că au fost respectate întocmai dispoziţiile legale din Legea nr. 302/2004 cu modificările ulterioare art. 882, art. 90 alin. (1), (2) motivele de recurs reprezentând apărări de fond în legătură cu care instanţele româneşti nu se pot pronunţa.
Verificările pe care le pot face instanţele naţionale sunt numai formale, autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare fiind îndrituite a se pronunţa în legătură cu existenţa sau inexistenţa infracţiunilor.
Prin urmare, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins ca nefondat, iar recurenta persoană solicitată obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.N. împotriva încheierii de şedinţă din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1080/42/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2061/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 207/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
