ICCJ. Decizia nr. 3834/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3834/2010
Dosar nr. 1981/33/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 31/2010 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul H.C. împotriva Rezoluţiei nr. 357/P/2008 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a menţinut-o.
Prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia din 29 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 357/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul J.A. pentru infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi faţă de făptuitorii M.A.C., Ş.L., V.M.D. şi C.V. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru făptuitorul V.M.D.
Procurorul a reţinut că petentul H.C. a formulat plângere împotriva făptuitorilor pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, reclamând în esenţă că făptuitorul J.A. i-ar fi determinat pe ceilalţi făptuitori să declare contrar adevărului în faţa instanţelor civile, faptul că J.A. ar fi plătit petentului preţul stipulat în contractele de vânzare-cumpărare privind casa de pe str. B. din Cluj-Napoca.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Făptuitorii au negat faptul că ar fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi şi-au menţinut poziţia cu privire la evenimentele din datele de 25 octombrie 2006 şi 17 noiembrie 2006, iar declaraţiile acestora sunt confirmate de contractele încheiate în faţa notarului public, respectiv a avocatului, contracte care au fost semnate de către H.C. şi care au atestat acordul de voinţă al părţilor cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilelor în cauză precum şi cu privire la plata preţului.
Instanţele civile au respins acţiunile formulate de petentul H.C. vizând anularea celor două contracte, în Dosarul nr. 223/211/2007 al Tribunalului Cluj reţinându-se că dacă vânzarea din 25 octombrie 2006 nu ar fi fost reală, nu se explică motivul pentru care petentul H.C. a acceptat să părăsească imobilul şi-a luat cu el toate lucrurile, iar pârâtul J.A. s-a mutat în locul lui.
În motivarea Sentinţei civile nr. 117 din 26 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 17755/211/2006 al Tribunalului Cluj, prin care s-a respins capătul de cerere al reclamantului H.C. privind constatarea nulităţii absolute a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 2006, instanţa a invocat principiul de drept „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, arătând că reclamantul H. a invocat propria imoralitate pentru a obţine protecţia unui drept, acesta recunoscând în cuprinsul cererii sale faptul că a încercat să-şi fraudeze fosta soţie la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare. Instanţa a mai arătat că nu a rezultat din nici o probă a dosarului faptul că reclamantul H. a încercat să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului doar formal, ci a încheiat în deplină cunoştinţă de cauză aceasta şi a avut reprezentare consecinţelor juridice ale semnării actului menţionat.
Procurorul a constatat lipsa manoperelor de inducere în eroare a petentului H., condiţii în care a rezultat că făptuitorul J.A. nu i-a determinat pe martori să declare în mod mincinos, iar făptuitorii M.A.C., Ş.L., V.M. şi C.V. au declarat în legătură cu aspectele despre care au fost întrebaţi aşa cum le-au perceput în realitate, fără să urmărească denaturarea adevărului.
Prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 26 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 879/II/2/2009, s-a respins plângerea formulată de petentul H.C. împotriva rezoluţiei din data de 29 septembrie 2009 a aceluiaşi parchet, reţinându-se că raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, soluţia procurorului este legală şi temeinică, neexistând niciun element din care să rezulte că numitul J.A. i-a determinat pe făptuitorii M.A.C., Ş.L., V.M. şi C.V. să nu spună adevărul în procesele în care aceştia au fost audiaţi, cu excepţia afirmaţiilor numitului H.C.
Instanţa, verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi actelor din dosarul de urmărire penală, conform art. 2781 C. proc. pen., a constatat că soluţia procurorului este legală şi temeinică, petentul H.C. nefăcând dovada susţinerilor sale.
Astfel, se constată că făptuitorii M.A.C., V.M.D., C.V. şi Ş.L. au fost audiaţi în calitate de martori în procesele civile intentate de petentul H.C. făptuitorului J.A. vizând constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între petent şi făptuitor cu privire la imobilele situate în Cluj-Napoca strada T. şi strada B.
Procesele civile intentate de petent s-au finalizat prin respingerea acţiunilor acestuia în Dosarul nr. 2223/211/2007, înregistrat iniţial la Judecătoria Cluj-Napoca şi declinat în favoarea Tribunalului Cluj şi în Dosarul nr. 17755/211/2006 al Tribunalului Cluj.
În depoziţiile date în procesele civile martorii menţionaţi au declarat că au avut cunoştinţă despre înţelegerea dintre petent şi făptuitor cu privire la vânzarea casei situate în Cluj-Napoca strada B. şi au văzut când petentul H.C. a verificat o sumă mare de bani, de circa 90.000 euro, în data de 25 octombrie 2006, reprezentând preţul casei.
Făptuitorul V.M.D. a declarat că a fost de faţă în data de 17 noiembrie 2006 când petentul H.C. a primit de la făptuitorul J.A. o sumă mare de bani, cei doi afirmând că este vorba despre suma de 306.000 euro, reprezentând preţul imobilului situat pe strada T.
Susţinerile martorilor se coroborează cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate în faţa notarului public, respectiv a avocatului, în care s-a menţionat că plata preţului a fost făcută anterior semnării acestor acte.
Petentul H.C. este o persoană instruită, care putea şi trebuia să cunoască consecinţele semnării unui act juridic cum este un contract de vânzare-cumpărare şi să îşi ia măsuri de precauţie în situaţia în care actul public încheiat în faţa notarului nu era unul real, prin încheierea unui alt act, secret, cu care să poată dovedi o altă intenţie decât cea de înstrăinare a bunurilor.
Susţinerea petentului H.C. că făptuitorul M.A. se afla la Bucureşti, la serviciu, în data de 25 octombrie 2006, aspect ce ar rezulta din fişa de pontaj pentru luna octombrie 2006, astfel că nu putea asista la Cluj la predarea sau verificarea banilor, nu poate fi primită, deoarece fişa de pontaj nu reprezintă o dovadă absolută pentru prezenţa în Bucureşti a făptuitorului M., existând situaţii în care angajaţii sunt învoiţi de către şefii lor pentru o zi sau pentru câteva ore dintr-o zi, fie ca recompensă pentru orele suplimentare prestate şi neremunerate, fie cu recuperarea ulterioară a perioadei de învoire.
În ce priveşte imposibilitatea ca făptuitorul J.A. să fi dispus de suma de 396.000 euro, instanţa constată că acest aspect a fost lămurit în procesele civile ce au vizat anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între petent şi făptuitor.
Petentul a semnat aceste contracte în deplină cunoştinţă de cauză, asumându-şi menţiunea că plata preţului s-a făcut anterior semnării contractului în faţa notarului, respectiv în faţa avocatului.
Petentul nu a dovedit în procesele civile fictivitatea vânzării, nu a depus un alt act secret încheiat între el şi făptuitor prin care să dovedească faptul că vânzarea ar fi fost simulată şi nu a putut indica nici martori care să ateste faptul că nu i s-ar fi plătit preţul menţionat în contracte.
Probele solicitate de petent vizând audierea a trei sau patru martori pentru a dovedi că făptuitorul J.A. nu dispunea de suma de 396.000 euro şi că nu a achitat această sumă în anul 2006 şi cea privind efectuarea unei adrese la finanţe pentru a se comunica veniturile făptuitorului în perioada 2004 - 2006, nu sunt probe utile şi concludente pentru soluţionarea cauzei.
Chiar în situaţia în care făptuitorul J.A. nu a declarat la finanţe toate veniturile realizate, acest lucru nu exclude posibilitatea ca el să fi dispus de respectiva sumă de bani.
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă instigarea la mărturie mincinoasă, respectiv mărturia mincinoasă, nefiind necesar a se stabili caracterul licit sau ilicit al veniturilor realizate de făptuitorul J.A.
Împotriva Sentinţei penale nr. 31/2010 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj în termen legal a declarat recurs petiţionarul H.C., care nu şi-a motivat recursul.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Petiţionarul H.C. a formulat plângere împotriva intimaţilor, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru intimatul J.A. şi mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) pentru intimaţii M.A.C., Ş.L., V.M.D. şi C.V., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru intimatul V.M.D.
În motivarea plângerii sale se arată de către petiţionar că intimatul J.A. i-a determinat de intimaţii M.A.C., Ş.L., V.M.D. şi C.V. să dea declaraţii necorespunzătoare realităţii cu ocazia audierii lor în calitate de martori în dosarele aflate pe rolul instanţelor din Cluj-Napoca ce au judecat litigiile cu privire la contractele încheiate de petent cu J.A.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la data de 25 octombrie 2006, H.C. a încheiat un contrat de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1493 din 25 octombrie 2006 la B.N.P. G.H.T., prin care i-a vândut făptuitorului J.A. imobilul situat în Cluj-Napoca, str. B., pentru preţul de 90.000 euro. În contractul de vânzare-cumpărare s-a menţionat în mod expres că preţul de 90.000 euro s-a achitat integral anterior semnării contractului.
Ulterior, la 17 noiembrie 2006, H.C. a încheiat un contract provizoriu de vânzare-cumpărare cu J.A., având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a imobilului apartamentul nr. 2 situat în Cluj-Napoca, str. T. la preţul de 306.000 euro, contractul fiind redactat de avocatul L.D. În acest contract s-a consemnat faptul că preţul s-a achitat în întregime la data semnării, vânzătorul recunoscând primirea întregii sume.
Partea vătămată a solicitat ulterior instanţelor să constate nulitatea absolută a celor două contracte, invocând faptul că nu a existat niciun moment intenţia de a transfera dreptul de proprietate, făptuitorul J.A. nu a achitat preţul, în realitate înţelegându-se cu acesta pentru a fi formal proprietar cu scopul de a scoate bunurile respective din masa bunurilor comune în frauda fostei sale soţii H.M.T.
Cu ocazia judecării celor două cauze au fost audiaţi în calitate de martori intimaţii M.A.C., Ş.L., C.V. şi V.M.D.
Aceştia au declarat că au cunoştinţă despre înţelegerea dintre petiţionar şi J.A. privind vânzarea casei de pe strada B. şi au văzut când H.C. a verificat o sumă mare de bani la data de 25 octombrie 2006, înţelegând că este vorba de suma de 90.000 euro.
Intimatul V.M.D. a mai declarat că a fost prezent când H.C. a primit de la J.A. la data de 17 noiembrie 2006 o sumă mare de bani, ca preţ pentru imobilul din str. T., cei doi spunând că sunt 306.000 euro.
Înalta Curte constată, în acord cu rezoluţia atacată, că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi, respectiv, instigare la această infracţiune în sarcina intimaţilor, declaraţiile date de aceştia coroborându-se cu cele două contracte încheiate la 25 octombrie 2006 şi 17 noiembrie 2006, din care rezultă plata preţului aferent celor două imobile, ce s-a făcut anterior semnării contractelor.
Petentul a semnat cele două contracte în deplină cunoştinţă de cauză, recunoscând că a primit preţul anterior semnării.
Referitor la vânzarea din 25 octombrie 2006, semnificativ este şi faptul că petiţionarul a părăsit imobilul, luându-şi toate lucrurile, iar intimatul J.A. s-a mutat în locul lui.
De asemenea, numitul L.D. - avocatul care a redactat contractul provizoriu de vânzare-cumpărare din data de 17 noiembrie 2006 a arătat în declaraţiile sale că le-a citit contractul celor doi, care au formulat obiecţii minore şi care nu se refereau la preţ şi la modul de achitare, i-a întrebat de două ori pe amândoi dacă preţul a fost într-adevăr achitat, iar aceştia i-au confirmat verbal, de două ori, foarte siguri pe ei, că preţul de 306.000 euro s-a achitat integral anterior semnării contractului.
Petiţionarul H.C. a susţinut în plângerea sa că intimatul M.A.C., la data de 25 octombrie 2006, se afla în Bucureşti, la serviciu, invocând în acest sens fişa de pontaj pentru luna octombrie 2006 depusă la dosarul cauzei.
Din verificarea fişei respective rezultă într-adevăr că intimatul M.A.C., în perioada 15 octombrie 2005 - 12 ianuarie 2007 a îndeplinit funcţia de ofiţer specialist principal la Direcţia Generală de Management Resurse Umane din cadrul M.I.R.A., perioadă în care a fost detaşat la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T., iar la data de 25 octombrie 2006 figurează prezent la serviciu, ceea ce nu exclude însă posibilitatea ca la aceeaşi dată să fie prezent în Cluj-Napoca şi să asiste la discuţiile purtate între H.C. şi J.A. referitoare la suma de 90.000 euro.
Din declaraţia numitului N.C. - la acea dată procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală rezultă că, la data de 25 octombrie 2066, intimatul M.A. a fost învoit şi s-a deplasat în Cluj-Napoca, învoire ce nu trebuie menţionată în fişa de prezenţă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul H.C. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de câte 618 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către intimaţii M.A., V.M.D., Ş.L. şi J.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2128/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2129/2010. Penal → |
|---|
