ICCJ. Decizia nr. 3825/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3825/2010
Dosar nr. 2069/101/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinţi a fost condamnat inculpatul M.C. la:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 C. pen.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
S-a respins acţiunea civilă, formulată de partea civilă J.L.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului cu aer comprimat, marca „G.,” model PT-80, fabricat în Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecţionat din material de culoare neagră, cu plăsele din material plastic, de aceeaşi culoare, ridicat de la inculpatul M.C., cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 04 martie 2008, pistol depus în camera de corpuri delicte a I.P.J. Mehedinţi, conform dovezii din 04 iunie 2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În baza Autorizaţiei nr. 6/2008 emisă de Tribunalul Mehedinţi, la data de 04 martie 2008 a fost efectuată o percheziţie la domiciliul inculpatului M.C., ocazie cu care s-a descoperit un pistol cu aer comprimat, marca „G.,” model PT-80, fabricat în Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecţionat din material de culoare neagră, cu plăsele din material plastic, de aceeaşi culoare.
A fost încheiat proces-verbal de percheziţie domiciliară, în prezenţa martorilor asistenţi G.I. şi R.F.L., inculpatul M.C., declarând cu acea ocazie că acest pistol a fost cumpărat din localitatea Reus, Spania în cursul lunii mai 2007, fiind introdus în aceeaşi lună în ţară, fără a fi declarat la vamă şi fără a poseda documente în prezent.
Inculpatul M.C. a recunoscut că a deţinut acest pistol, arătând iniţial în declaraţia dată în faza de urmărire penală că l-a achiziţionat din Spania, însă ulterior şi-a schimbat declaraţia în ceea ce priveşte provenienţa acestui pistol, arătând că l-ar fi achiziţionat dintr-un târg din Arad.
Această ultimă afirmaţie este contrazisă nu numai de declaraţia dată iniţial de inculpat, dar şi de declaraţia martorului M.B., propus în cursul judecăţii de inculpat în apărare, martor ce a declarat că inculpatul a fost prieten cu sora sa, că a vizitat-o în timp ce aceasta se afla în Spania, la muncă şi că i-a spus că a adus din acea ţară un pistol cu gaze, pe care i l-a arătat martorului.
Potrivit art. 279 alin. (1) C. pen. „Deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani,” iar potrivit art. 88 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 „Armele şi muniţiile fabricate în străinătate, introduse pe teritoriul României, pot fi comercializate sau, după caz, deţinute de persoane fizice sau juridice din România, numai dacă:
a) sunt marcate de producătorul din străinătate;
b) sunt avizate de Autoritatea Naţională pentru Omologarea Armelor şi Muniţiilor, pentru conformitate cu normele de omologare;
c) armele au fost înregistrate în Registrul Naţional al Armelor şi s-a eliberat câte o carte de identitate pentru fiecare armă.”
Instanţa de fond, din interpretarea logico - juridică a acestor texte de lege a stabilit că, deşi pistolul cu gaze este o armă neletală, ce este însă supusă notificării, în cazul în care este fabricat în străinătate, deţinerea sa de o persoană fizică pe teritoriul României, este posibilă doar în situaţia în care este avizată de Autoritatea Naţională pentru Omologarea Armelor şi Muniţiilor, iar arma a fost înregistrată în Registrul Naţional al Armelor şi i s-a eliberat o carte de identitate.
Deţinerea pe teritoriul României a unei arme fabricate în străinătate, în alte condiţii decât cele mai sus menţionate nu este permisă, fiind considerată fără drept.
Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului M.C. de a deţine fără drept la domiciliul său în perioada mai 2007 - martie 2008 un pistol cu aer comprimat, marca „G.,” model PT-80, fabricat în Spania, seria 000, cal. 4,5 mm, confecţionat din material de culoare neagră, cu plăsele din material plastic, de aceeaşi culoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., faptă ce a fost săvârşită cu intenţie.
De asemenea, potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006, „Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.”
Din interpretarea logico - juridică a art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 88 alin. (2) şi urm. din Legea nr. 295/2004, prima instanţă a stabilit că pentru a putea fi introdusă legal în ţară o armă este necesar ca în prealabil să se solicite de la organele competente avizul de procurare, iar la intrarea în ţară (care potrivit inculpatului s-a realizat prin Punctul de Frontieră Nădlac) trebuia să declare acea armă pentru a primi avizul formal de introducere în ţară.
Orice altă acţiune de introducere în ţară a unei arme, fără respectarea acestor proceduri, este nelegală, deci fără drept.
Astfel, s-a stabilit că fapta inculpatului, care, cu intenţie, a introdus în ţară fără drept un pistol cu gaze fabricat şi achiziţionat din Spania, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, conduita inculpatului înainte şi după săvârşirea infracţiunii, reţinându-se în acest sens că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, faptul că iniţial a recunoscut în faza de urmărire penală săvârşirea faptei.
A mai reţinut prima instanţă că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.C. şi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., constând în aceea că prin ameninţare şi constrângere l-a determinat pe partea vătămată J.L. să-i remită suma de 14.000 RON în mod injust, inculpatul obţinând din pretinsa datorie suma de 3000 RON.
Potrivit art. 194 C. pen. „Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
Instanţa a reţinut, pe de o parte, că fapta de constrângere a unei persoane trebuie să fie de aşa natură încât ea să prilejuiască o stare de temere, de alarmare, ceea ce o determină să acţioneze într-un anumit mod; iar, pe de altă parte, că această faptă trebuie să aibă drept scop o anumită comportare din partea victimei (să dea, să facă sau să nu facă ori să sufere ceva), de pe urma căreia făptuitorul sau altă persoană să obţină un folos injust.
Infracţiunea de şantaj se comite doar cu intenţie directă, făptuitorul urmărind şi acceptând ca prin acţiunea de constrângere să se obţină pentru sine sau pentru altul un folos injust.
În cauza de faţă, instanţa a stabilit că, din probele administrate, a rezultat că între părţi au existat anumite relaţii de colaborare, în sensul că inculpatul îi procura părţii vătămate ţigări, ce erau apoi revândute de aceasta, că ultima dată, în cursul lunii februarie 2008 acesta a cumpărat de la inculpat 10 baxuri de ţigări, în valoare de 3000 euro (14.000 RON), fără însă a-i achita preţul convenit, sub pretextul că anterior ar fi existat lipsuri în marfa primită de la inculpat.
În scopul recuperării acestei datorii, inculpatul l-a contactat telefonic pe partea vătămată şi a venit personal din Reşiţa în Drobeta-Turnu Severin, în două rânduri însoţit de martorul M.C.I., pentru a discuta cu acesta. În urma acestor întâlniri, în noaptea de 26 din 27 februarie 2008, după o discuţie telefonică prealabilă avută între cei doi, partea vătămată i-a remis inculpatului o sumă de bani (3000 RON, conform susţinerilor părţii vătămate şi 700 euro, conform susţinerilor inculpatului).
Din conţinutul notelor telefonice aflate la filele 57 - 81 din d.u.p. rezultă că, deşi limbajul folosit de cei doi atât în discuţiile reciproce, cât şi cu terţe persoane, nu a fost unul academic, partea vătămată a recunoscut că are o datorie faţă de inculpat, iar acesta l-a asigurat în mai multe rânduri că nu-i vrea nimeni răul (relevantă în acest sens este nota de redare a convorbirii telefonice purtată între părţi la data de 28 februarie 2008, notă aflată la filele 60 - 65 d.u.p. în care inculpatul îi spune de mai multe ori că nu-i vrea nimeni răul, că doreşte să rezolve problema datoriei şi să rămână prieteni).
La evaluarea conţinutului notelor telefonice s-a avut în vedere şi faptul că relaţiile dintre părţi aveau ca obiect valorificarea unor ţigări aduse pe căi ilicite din Serbia, că aceste părţi, împreună cu alte persoane, erau cercetaţi (iar partea vătămată încă este cercetată în Dosarul nr. 10997/101/2007 al Tribunalului Mehedinţi) pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 (contrabandă).
Instanţa a mai reţinut că în cursul urmăririi penale martora B.V.E. a relatat între altele că la sfârşitul lunii februarie 2008 s-au întâlnit la Restaurantul Casa Românească cu o cunoştinţă de-a părţii vătămate din Reşiţa, că după 2 - 3 zile, în timp ce se întorcea acasă cu partea vătămată, care este concubinul său, a observat că două autoturisme îi urmăreau, că la un moment dat concubinul său primea telefoane de ameninţare de la inculpat, că ajunşi în faţa blocului a urcat în apartament, în vreme ce concubinul său a rămas afară cu un vecin, precum şi că după 30 de minute acesta a venit acasă şi i-a cerut suma de 3000 RON, pentru a i-o remite inculpatului.
Ulterior, în instanţă, aceeaşi martoră nu a mai recunoscut că ea şi partea vătămată s-au întâlnit cu o persoană din Reşiţa la restaurantul mai sus amintit şi a relatat că nu au stat de vorbă cu inculpatul şi o altă persoană ce-l însoţea pe acesta, în momentul în care s-au întâlnit cu aceştia într-o seară în faţa blocului, că văzându-i la scara blocului, ea şi partea vătămată au plecat de frică în oraş şi că într-o altă zi, în timpul zilei i-a solicitat să-i dea 3000 RON, pentru a-i remite inculpatului.
Depoziţiile acestei martore au fost apreciate ca fiind subiective şi înlăturate, având în vedere că martora este concubina părţii vătămate, precum şi că sunt contradictorii atât prin raportare la propriile declaraţii, cât şi prin raportare la ansamblul probelor administrate în cauză.
Cu privire la conţinutul planşelor fotografice, aflate la filele 82 - 86 d.u.p., s-a stabilit că acestea nu pot fi valorificate ca mijloace de probă în cauză, pe de o parte, deoarece parte din ele (cele aflate la fila 83 d.u.p.) se referă la o dată ulterioară remiterii sumei de bani mai sus amintite (15 aprilie 2008), iar, pe de altă parte, că notele din 25 februarie 2008 (de la filele 88 - 89 d.u.p.) nu conţin ameninţări (în sensul prevăzut de art. 193 - 194 C. pen.), ci mai degrabă insulte la adresa părţii vătămate.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, atât în ceea ce priveşte latura obiectivă, cât şi în ceea ce priveşte latura subiectivă a acestei infracţiuni, nefiind dovedit că inculpatul M.C. l-a ameninţat (în sensul prev. de art. 193 şi 194 C. pen.) pe partea vătămată cu scopul de a beneficia de un folos injust, pentru sine sau altul şi că a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţie directă), motiv pentru care a dispus achitarea acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea severe, impunându-se o redozare a acestora, ca urmare a lărgirii efectelor circumstanţelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., deja reţinute.
Prin Decizia penală nr. 148 din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.C., invocând aceeaşi critică cu privire la individualizarea pedepselor.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat este întemeiat, hotărârile recurate fiind supuse casării, în baza disp. art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reţinut că a introdus în ţară, fără drept, un pistol cu aer comprimat, fabricat şi achiziţionat din Spania, iar în perioada mai 2007 - 4 martie 2008 a deţinut, fără drept, la domiciliul său acel pistol marca „G.”, model PT-80, seria 000, cal. 4,5 mm.
Potrivit art. 1361 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor, astfel cum a fost completată şi modificată, deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.
Pistolul cu aer comprimat, găsit la domiciliul inculpatului face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării conform Legii nr. 295/2004, astfel că fapta acestuia se încadrează în disp. art. 1361 din Legea nr. 295/2004, care sunt mai favorabile inculpatului, prevăzând o pedeapsă în limite mai reduse.
Sub acest aspect, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis şi schimbată corespunzător încadrarea juridică a faptei.
Critica formulată de inculpat, privind greşita individualizare a pedepsei este însă nefondată, instanţele având în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, a recunoscut că pistolul găsit la domiciliul său îi aparţinea.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa în totalitate, decizia penală recurată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, secţia penală şi rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1361 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. va condamna pe inculpatul M.C. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa de 2 luni închisoare cu cea de 2 ani închisoare şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 148 din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în totalitate, decizia penală recurată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, secţia penală şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1361 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpatul M.C. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedeapsa de 2 luni închisoare cu cea de 2 ani închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 208/2010. Penal. Trădarea (art. 155 C.p.).... → |
|---|
