ICCJ. Decizia nr. 3896/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3896/2010
Dosar nr. 1444/59/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. 1. Prin plângerea formulată la data de 13 octombrie 2009 la Curtea de Apel Timişoara, petentul G.G.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a comisarului D.P., director adjunct pe probleme de siguranţă şi regim de detenţie în cadrul P. Arad, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, lipsire de libertate şi supunerea la rele tratamente, susţinând că în data de 07 octombrie 2009 a fost introdus în camera de izolare - drept sancţiune, contrar stării sănătăţii sale - fiind diagnosticat cu retard mintal uşor şi având un cui în cap din data de 28 august 2009.
Plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi înregistrată sub nr. 671/P/2009.
2. Prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 671/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul D.P. - director adjunct pe probleme de siguranţă şi regim de detenţie în cadrul P. Arad - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 189 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 267 C. pen.
Din examinarea actelor administrate în cauză, cât şi din examinarea Dosarelor penale nr. 482/P/2009 şi 436/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a reţinut că petentul G.G.I. se află în P. Arad, în executarea unei pedepse privative de libertate de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Din probe s-a constatat că petentul G.G.I. a fost clasificat în categoria deţinuţilor cu grad sporit de risc, suferind de afecţiuni psihice (tulburare de personalitate de tip antisocial, impulsiv, exploziv), rezultând că a fost sancţionat de 39 de ori şi că a recurs la repetate forme de protest, automutilări şi refuzuri de hrană.
S-a reţinut că petentul a reclamat faptul că, fiind sancţionat cu 10 zile izolare, a fost introdus în camera de izolare în mod abuziv, fiind lipsit de libertate şi supus la rele tratamente de către comisarul D.P., director adjunct pe probleme de siguranţă şi regim de detenţie în cadrul P. Arad, deşi acesta cunoştea faptul că este retardat mintal şi are un cui în cap.
Referitor la aceste susţineri, s-a constatat că introducerea în camera de izolare a petentului a fost făcută în urma unui consult medical, aceasta fiind prezentat la cabinetul medical şi consultat de medicul penitenciarului în vederea începerii executării măsurii disciplinare de 10 zile izolare, constatându-se că este apt din punct de vedere medical. Din adresa din 02 noiembrie 2009 a P. Arad, s-a reţinut că petentul a executat măsura disciplinară cu izolare din data de 07 octombrie 2009 până în data de 17 ianuarie 2009, iar la momentul efectuării cercetărilor se afla în P.S. Colibaşi.
Apreciind că nu rezultă probe sau indicii temeinice cu privire la existenţa infracţiunilor reclamate de petent în materialitatea lor, în baza art. 228 alin. (6) şi alin. (61) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a C. proc. pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul D.P. - director adjunct pe probleme de siguranţă şi regim de detenţie în cadrul P. Arad - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 189 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 267 C. pen., întrucât faptele nu există.
3. Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub numărul 1444/59/2009 din 22 decembrie 2009, petentul G.G.I. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 671/P/2009, cu motivarea că aceasta este netemeinică şi nelegală şi că nu a fost încunoştinţat de faptul că se poate adresa cu plângere împotriva soluţiei date în termen de 20 de zile de la comunicare.
Cu adresa din 21 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a comunicat instanţei că petentul G.I.G. nu a depus nici o plângere la procurorul general împotriva rezoluţiei nr. 671/P/2009 din 16 noiembrie 2009.
Prin Sentinţa penală nr. 23/PI din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. s-a trimis plângerea formulată de petentul G.G.I. împotriva rezoluţiei nr. 671/P/2009 din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionare conform art. 278 C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 278 şi ale art. 2781 C. proc. pen. reglementează procedura plângerii contra actelor procurorului, precum şi a plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se face după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., iar conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. ";plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent";. Cum petentul s-a adresat direct instanţei, fără a parcurge fazele obligatorii instituite prin dispoziţiile mai sus-citate, prima instanţă a constatat că plângerea a fost greşit îndreptată şi a dispus trimiterea acesteia spre competentă soluţionare la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul G.G.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că doreşte ca plângerea să fie soluţionată direct de instanţă deoarece nu mai are încredere în procurori, precum şi că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că petentul s-a adresat direct instanţei, fără a parcurge fazele obligatorii instituite prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., potrivit cărora plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se face numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen. Totodată, a reţinut în mod corect că plângerea a fost greşit îndreptată şi a trimis-o spre competentă soluţionare la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. potrivit cărora ";plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent";. Cum eludarea procedurii prev. de art. 278 C. proc. pen. nu este permisă de lege, nefiind facultativă, recursul petentului este nefondat şi urmează a fi respins.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată în cauză este legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.G.I. împotriva Sentinţei penale nr. 23/PI din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 243/2010. Penal → |
|---|
