ICCJ. Decizia nr. 3883/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3883/2010
Dosar nr. 5910/2/2010
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 232 din 27 iulie 2010, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.E.F., împotriva Ordonanţei nr. 1026/P/2009 din 15 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu consecinţa menţinerii ordonanţei atacate.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că G.E.F. sesizase că I.M., I.M.D. şi B.S. au comis infracţiunea prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen., el susţinând că în anul 2007 a depus în cutia poştală a numitei G.A., o scrisoare, cei trei făptuitori folosind-o în Dosarul civil nr. 9623/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Organul judiciar competent, după calitatea persoanei presupusului făptuitor, avocatul B.S., prin Ordonanţa nr. 1026/P din 15 aprilie 2009 a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de avocat sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) C. pen., precum şi disjungerea cauzei privindu-i pe ceilalţi, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
În ce priveşte susţinerea petentului că folosind înscrisul în cauză acesta a devenit public, procurorul a constatat că avocatul nu poate fi răspunzător de conţinutul sau de provenienţa respectivului act, acesta i-a fost pus la dispoziţie de clienţii săi în apărarea intereselor lor, nu el l-a luat şi nici nu l-a folosit direct de la emitent, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen., acel înscris era un simplu bilet, nesigilat, ceilalţi presupuşi făptuitori găsindu-l în cutia poştală a locuinţei proprietatea statului, ei fiind chiriaşi.
Mai mult, din derularea situaţiei constatate, procurorul a constatat că avocatul nu avea cunoştinţă despre modul în care clienţii săi au intrat în posesia biletului, iar despre divulgarea secretului corespondenţei, ar fi fost dreptul destinatarului să o reclame.
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte încălcarea, de către instanţa de fond, a dreptului său de apărare, se reţine că instanţa a procedat legal, respingând cererea de amânare a judecăţii, motivarea este legală şi convingătoare, în procedura specială a plângerii contra actelor procurorului neexistând o dispoziţie care să oblige la asigurarea asistării sau reprezentării petentului de către avocat, actele cauzei dovedind că G.E.F. a primit citaţia încă din 6 iulie 2010, până la 27 iulie 2010 având timp suficient să-şi angajeze avocat; plângerea sa a fost înregistrată la 1 iulie 2010. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (12) C. proc. pen., judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Referitor fondului cauzei, din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că actele premergătoare au constatat intervenirea cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale în sarcina avocatului (art. 10 lit. d) C. proc. pen., intimatul neputând răspunde penal pentru conţinutul sau provenienţa înscrisului pe care clienţii săi i l-au predat, astfel că el nu a intrat în posesia actului prin încălcarea dispoziţiilor art. 195 C. pen., text care prevede că este infracţiune deschiderea unei corespondenţe adresate acestuia, fără drept, sau sustragerea, distrugerea, reţinerea unei corespondenţe, (...) divulgarea conţinutului, în cauză neexistând niciunul din actele materiale sau subiective, persoanele cărora el le asigura apărarea intereselor în dosarul civil i l-au predat şi nu i-au comunicat modul în care ei au intrat în posesia lui, avocatul fiind obligat să asigure interesele acestora, astfel cum i-au cerut.
Pentru considerentele expuse, ordonanţa atacată fiind legală şi temeinică, hotărârea instanţei de asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.E.F. împotriva Sentinţei penale nr. 232 din 23 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3893/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
