ICCJ. Decizia nr. 1241/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1241/2010
Dosar nr.1146/35/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 100 din 04 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul F.Ş., împotriva Deciziei penale nr. 1246/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel a reţinut, în esenţă că, cererea de revizuire formulată de condamnat vizează Decizia nr. 1246 din 12 mai 1998 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, dată în Dosarul nr. 348/1998 prin care a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost casată Sentinţa penală nr. 1 din 18 decembrie 1997 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. 1300/1997 prin care inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 256 C. pen., inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendare condiţionată a acesteia în baza art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Oradea a reţinut că motivele invocate de revizuent în cererea de revizuire nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 lit. a), C. proc. pen., respectiv în cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Condamnatul a invocat faptul că numitul B.I., care la data săvârşirii faptei fusese preşedintele Tribunalului Caraş-Severin, a fost cercetat şi el de acelaşi procuror şi avea cunoştinţă despre toate aspectele cauzei, modul în care a fost făcută ancheta, solicitând în consecinţă să fie audiat ca martor în prezentul proces. Întrebat fiind de instanţă condamnatul a făcut precizarea că martorul a cunoscut toate aceste împrejurări cu ocazia judecării cauzei în fond şi în căile de atac, dar nu a solicitat audierea acestuia la acea dată în faţa instanţelor de fond, întrucât martorul B.I. era o persoană în vârstă şi se deplasa greu. În cererea de revizuire înaintată parchetului, condamnatul a solicitat audierea altor doi martori avocaţi, respectiv a numitului H.I. şi H.T., care au fost şi ei victimele unui scenariu asemănător, fără să facă referire la martorul B.I. Curtea de Apel Oradea a reţinut că această poziţie a condamnatului a scos în evidenţă intenţia acestuia de prelungire a probaţiunii pentru a dovedi o apărare ce a fost deja formulată în faţa instanţelor de judecată, susţinere care nu poate să aducă atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti de condamnare împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire.
S-a mai reţinut de Curtea de Apel Oradea că o cerere de revizuire anterioară a fost admisă prin Sentinţa penală nr. 72/PI/2006 a Curţii de Apel Oradea, şi, în urma audierii mai multor martori indicaţi de revizuent, printre care şi H.T. şi H.I., a fost achitat inculpatul în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pe motiv că fapta nu există. Prin Decizia nr. 4314/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Parchetului, a casat sentinţa atacată şi în urma rejudecării, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul F.Ş..
Împotriva Sentinţei nr. 100 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea a declarat recurs revizuentul-condamnat F.Ş. care, în motivele de recurs susţinute oral, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând sentinţa atacată pentru că instanţa a refuzat să administreze unele probe, respectiv audierea numitului B.I., fost preşedinte al Tribunalului Caraş-Severin. A arătat că la instanţa de fond a solicitat audierea acestui inculpat, însă din motive medicale nu a putut fi adus în faţa instanţei, întrucât a suferit un accident, audierea acestuia fiind decisivă în prezenta cauză, determinând întreaga desfăşurare a procesului.
La data de 23 martie 2010 când au avut loc dezbaterile în faţa Înaltei Curţi, recurentul-revizuent a solicitat amânarea pronunţării deciziei pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise. La data de 31 martie 2010 pentru când s-a amânat pronunţarea prezentei decizii, recurentul-revizuent a transmis la dosarul cauzei, prin fax, aceleaşi motive de recurs care se aflau deja la dosarul cauzei la data de 23 martie 2010 când au avut loc dezbaterile în şedinţă publică, şi care au fost susţinute în concluziile orale de către revizuent.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei privind audierea martorului B.I., fost preşedinte al Tribunalului Caraş-Severin, care să confirme depoziţiile martorilor H.I. şi H.T.
Examinând Decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.
În cauză revizuentul F.Ş. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii pronunţată şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată şi formulată.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat corect atunci când a apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este nefondată şi că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. Solicitarea recurentului revizuent în cererea de revizuire şi ulterior reiterată în motivele de recurs de a se dispune admiterea cererii de revizuire în vederea audierii martorului B.I., se apropie mai degrabă de unul din cazurile de apel sau de recurs motiv care ar fi putut fi valorificat de revizuent în căile de atac declarate. Împrejurarea că acesta a învederat instanţei că nu a solicitat audierea martorului în cursul soluţionării cercetării judecătoreşti întrucât martorul era o persoană în vârstă şi avea o stare de sănătate precară nu poate constitui un motiv de revizuire în sensul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul F.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 100 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-revizuent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 100 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1229/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3883/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
