ICCJ. Decizia nr. 3897/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3897/2010
Dosar nr. 1758/44/2009
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.E., împotriva Rezoluţiei nr. 1377/11/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare efectuate de intimata D.I.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin Rezoluţia nr. 1377/II/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G.E. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 602/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, reţinându-se următoarele :
Analizându-se actele premergătoare efectuate în Dosarul nr. 602/P/2009, s-a constatat că petentul G.E. a formulat plângere împotriva făptuitoarei D.I., avocat la Baroul Galaţi şi D.G., tatăl acesteia, deoarece au depus un înscris falsificat la Dosarele nr. 13440/233/2008 şi nr. 2975/233/2009 ale Judecătoriei Galaţi.
La data de 10 septembrie 2009, petentul G.E. a mai depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând a se efectua cercetări faţă de făptuitorii D.I. şi D.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 C. pen., art. 208 alin. (1) C. pen., art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 lit. a) şi i) C. pen. şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), susţinând că aceştia au intrat în domiciliu prin efracţie, în imobilul situat în Galaţi, str. C., pentru a executa lucrări de construcţii, au sustras apa din grupul sanitar şi au racordat imobilul la reţeaua de gaze. D.I. este avocat în cadrul Baroului Galaţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 5872/1998 pronunţată în Dosarul nr. 255/1998 al Judecătoriei Galaţi s-a admis acţiunea civilă în constatare a dreptului de proprietate şi de ieşire din indiviziune, atribuindu-se numitului C.G. ½ din spaţiul de depozitare de la etajul clădirii din str. C. din Galaţi (pe latura de vest) şi societăţii „I.E."; SRL Galaţi (pe latura de est), iar parterul clădirii i-a fost atribuit SC ”D.M.D."; SRL Galaţi.
S-a precizat că părţile vor rămâne în indiviziune cu privire la anexe (2 grupuri sanitare cu instalaţie de alimentare cu apă şi canalizare şi 2 lavoare).
La data de 4 februarie 2004, G.D., fiul lui G.E., a cumpărat de la Cooperativa de Credit „C."; imobilul situat în Galaţi, str. C., adică 178 mp, şi construcţia cu destinaţia spaţiu comercial situată la parter, precum şi cota indiviză din construcţie cu destinaţia de grup sanitar.
La data de 31 august 2006, numitul G.D. a cumpărat de la C.L. şi C.G. cota de ½ din spaţiul de la etaj, cota de ¼ din grupul sanitar de la parter şi cota de ½ din C 3 trepte de acces.
D.G. a preluat etajul 1 al imobilului din str. C. împreună cu C.G., în anul 1998.
În anul 2004, D.G. a hotărât să vândă acest spaţiu fiicei sale D.I., aceasta redactând pe calculator un contract de vânzare-cumpărare la data de 24 martie 2004, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din 3 camere în suprafaţă de 36 mp şi hol de 7,20 mp, pentru care a plătit 140.000.000 ROL.
În anul 2008, făptuitoarea D.I. a hotărât să amenajeze imobilul pe care-l deţine pentru a înfiinţa un birou de avocatură.
Petentul G.E. a discutat în acest timp cu D.G. şi D.I. să cumpere partea lor, dar nu s-au înţeles.
Făptuitoarea D.I. a formulat 2 acţiuni judecătoreşti pentru a i se recunoaşte un drept de servitute de trecere pe terenul unde este amplasat imobilul, obţinând acest drept în Dosarul nr. 13440/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.
În mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile reclamate de petent, pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală sau nu există, astfel că plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere în termen legal petentul G.E.
La termenul de judecată din 26 februarie 2010 instanţa, din oficiu, a pus în discuţii excepţia inadmisibilităţii plângerii formulată de petentul G.E., acordându-se ulterior mai multe termene de judecată pentru ca petentul, prin probe, să-şi formuleze apărările în raport de această excepţie, precizând în esenţă, următoarele:
Apreciază petentul că are calitate de parte vătămată în cauză deoarece, fiind tatăl proprietarului, numitul G.D. plecat în străinătate, având calitatea de administrator al imobilului proprietatea fiului său, care l-a desemnat printr-o procură judiciară, nr. x/2004, ca administrator al imobilului, iar prin altă procură judiciară, nr. y/2009, l-a desemnat să-l reprezinte în justiţie la toate nivelurile, în litigiile privind imobilul din str. C., proprietatea numitului G.D.
Analizând cauza prin prisma excepţiei invocate, Curtea reţine următoarele:
Petentul G.E. a formulat la parchet două plângeri succesive referitoare la faptul că sunt indicii de săvârşire de către avocata D.I., de la Baroul de Avocaţi Galaţi, şi tatăl acesteia D.G. a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, violare de domiciliu şi furt.
Plângerile au fost formulate de petent în nume propriu, nefiind proprietarul imobilului în litigiu şi nici parte a aşa-zisului înscris falsificat de către făptuitori.
Prin urmare, sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut nu prin plângere penală, ci prin denunţ, petentul neavând calitatea procesuală să formuleze plângere penală, nefiind afectat ca parte vătămată în niciun mod faţă de presupusele infracţiuni săvârşite de către intimaţi.
Petentul, conform art. 222 C. proc. pen., putea să formuleze plângere pentru fiul său G.D. prin mandatar, cu menţiunea că mandatul trebuia să fie special, iar procura să rămână ataşată plângerii, lucru pe care petentul nu l-a făcut, situaţie în care cele aduse la cunoştinţă de către petentul G.E. au calitatea prevăzută de art. 223 C. proc. pen., respectiv denunţ. Conform acestui articol, denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
Deci actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au făcut nu în baza unei plângeri, deoarece aceasta nu a fost făcută de persoana vătămată şi nici prin mandatari cu procură specială, ci în baza unui denunţ, respectiv a înştiinţării organelor de urmărire penală de către o persoană cu privire la săvârşirea unor infracţiuni.
Conform art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procuror se poate formula plângere de către persoana vătămată, precum şi orice alte persoane a căror interese legitime sunt vătămate.
Analizând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., în raport de persoanele care pot formula plângerea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., se constată că petentul G.E. nu se numără printre acestea. Astfel, plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată poate fi formulată de persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
Faţă de aceste dispoziţii, se constată că petentul G.E. nu îndeplineşte niciuna din cele două calităţi enumerate. Numitul G.E. nu are calitatea de persoană vătămată, respectiv o persoană care a suferit un prejudiciu material sau moral ca urmare a săvârşirii infracţiunilor enumerate în cele două plângeri penale ale acestuia. Acesta nu are nici măcar calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin săvârşirea infracţiunilor enumerate în aceleaşi două plângeri penale.
Plângerile penale formulate de către acesta au fost practic, ca şi modalitate de sesizare, două denunţuri. Numitul G.E. este tatăl proprietarului a ¾ din spaţiul din Galaţi, str. C, respectiv G.D., dumnealui dorind să devină proprietar prin cumpărare de la intimaţi. Petentul a formulat cele două denunţuri în nume propriu, depunând la dosarul penal două procuri judiciare date de către fiul său pentru a-l reprezenta în litigiile civile şi a-i administra imobilul, şi nicidecum pentru introducerea unor plângeri penale care în temeiul art. 222 alin. (3) trebuie să fie făcută prin mandate speciale. Nicio plângere formulată de către G.D., proprietar fiind, nu ar fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., privind calitatea celor care pot formula plângerea deoarece prin niciuna din faptele enumerate nu li s-a cauzat vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime.
Mai mult chiar, pentru fapta prevăzută în art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., violarea de domiciliu, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Ori G.E. nu îndeplineşte calitatea de persoană vătămată, neavând mandat de la G.D. pentru formularea acestei plângeri prealabile şi G.D. neînsuşindu-şi plângerea prealabilă în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen.
Pentru aceste motive, considerăm că şi pentru fapta prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. plângerea formulată este inadmisibilă, ea fiind formulată de către o persoană fără calitate.
Pentru celelalte infracţiuni care pot fi sesizate şi prin denunţ, urmează a se constata că petentul G.E. nu îndeplineşte condiţia de a fi persoană vătămată sau o persoană a căror interese legitime au fost vătămate, acestuia neproducându-i-se niciun prejudiciu material sau moral, nefiindu-i încălcat niciun drept prevăzut sau recunoscut de vreo lege în vigoare.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că plângerea formulată de petentul G.E. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul G.E., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 197 C. proc. pen., a invocat nulitatea absolută de Sentinţei penale nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, solicitând casarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, pentru soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de caz.
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată de astăzi, 3 noiembrie 2010, petiţionarul a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
1. Examinând cu prioritate cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte are în vedere că lipseşte una din condiţiile impuse prin dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată, privind organizarea Curţii Constituţionale, şi anume legătura între excepţia de neconstituţionalitate iterată şi soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză, întrucât ceea ce se cere este o omisiune a legii şi nu un text existent, astfel că nu legiuitorul nu prevede dreptul petiţionarului de a-şi reprezenta fiul în cauze care au ca obiect plângeri formulate în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., astfel că se tinde a se adăuga la lege ceea ce nu este permis şi, în consecinţă, această cerere se priveşte ca inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare faţă de prevederile normative deja sus-citate.
2. Pe fondul recursului declarat de petiţionarul G.E., Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., are în vedere că recursului de faţă se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât judecătorul instanţei de fond de la Curtea de Apel Galaţi a statuat în mod legal şi temeinic că petiţionarul G.E. nu avea legitimarea subiectivă pentru a formula plângere în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 602/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Cu titlu de premisă în propriul demers analitic al Înaltei Curţi se are în vedere că în tiparul procedural configurat de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată poate fi formulată de persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
Faţă de aceste dispoziţii, se constată că petentul G.E. nu îndeplineşte niciuna din cele două calităţi enumerate. Numitul G.E. nu are calitatea de persoană vătămată, respectiv o persoană care a suferit un prejudiciu material sau moral ca urmare a săvârşirii infracţiunilor enumerate în cele două plângeri penale ale acestuia. Acesta nu are nici măcar calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin săvârşirea infracţiunilor enumerate în aceleaşi două plângeri penale.
Plângerile penale formulate de către acesta au fost practic, ca şi modalitate de sesizare, două denunţuri. Numitul G.E. este tatăl proprietarului a ¾ din spaţiul din Galaţi, str. C., respectiv G.D., şi doreşte să devină proprietar prin cumpărare de la intimaţi. Petentul a formulat cele două denunţuri în nume propriu, depunând la dosarul penal două procuri judiciare date de către fiul său pentru a-l reprezenta în litigiile civile şi a-i administra imobilul, şi nicidecum pentru introducerea unor plângeri penale care, în temeiul art. 222 alin. (3), trebuie să fie făcută prin mandate speciale. Nicio plângere formulată de către G.D., proprietar fiind, nu ar întruni condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., privind calitatea celor care pot formula plângerea, deoarece prin niciuna din faptele enumerate nu i s-a cauzat vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime.
Mai mult chiar, pentru fapta prevăzută în art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., violarea de domiciliu, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ori G.E. nu îndeplineşte calitatea de persoană vătămată, neavând mandat de la G.D. pentru formularea acestei plângeri prealabile, iar acesta neînsuşindu-şi plângerea prealabilă în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen.
În consecinţă, rezultă că şi pentru fapta prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., plângerea formulată este inadmisibilă, ea fiind formulată de către o persoană fără calitate.
Pentru celelalte infracţiuni care pot fi sesizate şi prin denunţ, în mod legal s-a constatat că petentul G.E. nu îndeplineşte condiţia de a fi persoană vătămată sau o persoană a căror interese legitime au fost vătămate, acestuia neproducându-i-se niciun prejudiciu material sau moral, nefiindu-i încălcat niciun drept prevăzut sau recunoscut de vreo lege.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. formulată de petiţionarul G.E.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.E. împotriva Sentinţei penale nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1301/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 390/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs → |
|---|
