ICCJ. Decizia nr. 390/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 390/2010
Dosar nr. 313/36/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 51 din 3 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 8802/118/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului F.M. (fiul lui I. şi P., născut la 8 februarie 1973 în Constanţa, domiciliat în jud. Constanţa, cetăţean român, studii 10 clase, necăsătorit, 2 copii minori, agricultor particular) la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.
În baza art. 239 C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 321 alin. (4) s-a aplicat, aceluiaşi inculpat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând a executa, în final, pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dispus deducerea reţinerii şi arestării preventive de la 4 februarie 2008 la 9 februarie 2008.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile F.C. suma de 52,400 RON despăgubiri civile din care suma de 2.400 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale.
În baza art. 191 C. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În data de 4 februarie 2007 lucrătorii Poliţiei Municipiului Mangalia, în jurul orelor 0,45 au fost sesizaţi de către Dispeceratul de Urgenţă al IPJ Constanţa cu privire la faptul că, în comuna Bărăganu, jud. Constanţa, şeful de post ag. pr. F.C. a fost agresat de o persoană care l-a stropit cu lichid inflamabil (benzină), după care a fost incendiat.
Echipa operativă s-a deplasat la faţa locului, au stabilit că la o discotecă ce aparţine S.C. V. C.I. S.R.L., situată în com. Bărăganu, se afla lucrătorul de poliţie, ag. pr. F.C., care prezenta leziuni de arsură la nivelul ambelor mâini şi în zona auriculară stângă, precum şi părul ars în zona parietală stângă şi în zona cervicală, prezentând totodată urmele de ardere la îmbrăcămintea ce o purta, fiind cea din dotarea agenţilor de poliţie.
Cu ocazia activităţii de cercetare penală întreprinse în cauză, s-a stabilit faptul că ag. pr. F.C. - şef de post la Postul de poliţie comunal Bărăganu, ce face parte din structurile de poliţie judiciară - la data de 2 - 3 februarie 2007 se afla în timpul serviciului.
În timp ce acesta se afla pe raza loc. Bărăganu a fost sesizat telefonic de către martorul A.I. despre faptul că, la discoteca aparţinând S.C. V.C.I. S.R.L. din loc. Bărăganu, administrată de martora M.S., are loc un scandal ce a condus la tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice. A luat hotărârea de a se deplasa la faţa locului, ocazie cu care a solicitat ajutorul agenţilor de poliţie N.C. şi L.R., cărora le-a indicat să vină la faţa locului.
Cu ocazia sosirii sale la faţa locului, ag. pr. F.C. efectuând activităţi de investigare în legătură cu motivele şi împrejurările producerii tulburării şi ordinii publice de la discotecă, în timp ce culegea date de la administratorul M.S., partea vătămată a fost acostată de inculpatul F.M. ce se afla într-o avansată stare de ebrietate, ocazie cu care i-a adresat cuvinte indecente şi injurii cu privire la activitatea pe care acesta o desfăşura, reproşându-i că, în alte cazuri acesta nu şi-a îndeplinit în ceea ce-l priveşte, atribuţiile de serviciu.
Cu toate că lucrătorul de poliţie i-a solicitat să înceteze cu jignirile, indicându-i să vină a doua zi la post şi să formuleze plângere, acesta a continuat să profereze cuvinte indecente şi injurioase. Ba mai mult, inculpatul F.M. s-a năpustit asupra părţii vătămate ag. pr. F.C. şi l-a apucat cu mâinile de reverele ţinutei de serviciu, trăgând de acesta pe o distanţă de aproximativ 4 - 5 metri, cu intenţia de a-l doborî la sol, dar nu a reuşit, partea vătămată prin opunere fizică a scăpat din mâinile inculpatului.
În intenţia de a-l evita pe inculpatul F.M., partea vătămată s-a îndepărtat de acesta, culegând date cu privire la scandalul produs, de la numita M.S.. La un moment dat, în timp ce lucrătorul de poliţie a ajuns pe şoseaua din faţa sediului discotecii, loc unde avea semnal telefonic, prin apelare pe telefonul mobil, a revenit cu solicitarea către colegii săi, să se deplaseze de urgenţă la faţa locului întrucât pe stradă se aflau mai mulţi tineri.
În timp ce partea vătămată ag. pr. F.C. vorbea la telefon, inculpatul F.M. a procurat într-un recipient de plastic tip ";C.C.";, o cantitate de aproximativ 200 ml. benzină de la numitul O.L. ce se afla în stradă, în autoturismul proprietate personală.
Inculpatul s-a deplasat cu sticla de benzină la ag. pr. F.C. şi profitând de faptul că se afla cu spatele spre el, s-a apropiat de acesta aproximativ o jumătate de metru, după care l-a apucat cu o mână de umărul drept cerându-i să se întoarcă spre el, ocazie cu care a aruncat benzină pe faţa şi corpul acestuia, dându-i imediat foc cu o brichetă ce o avea asupra sa.
În momentul în care lucrătorul de poliţie, fiind surprins şi speriat a început să ţipe şi să strige după ajutor încercând să stingă focul ce-l cuprinsese, inculpatul F.M. a abandonat partea vătămată deplasându-se la autoturismul şi grupul cu care acesta venise din localitatea natală, plecând acasă.
Datorită intervenţiei martorilor N.L., H.I. şi A.F., ce se aflau în apropiere, ag. pr. F.C. a reuşit să stingă focul ce-l cuprinsese.
Din declaraţiile părţii vătămate rezultă că, înainte ca inculpatul F.M. să-i dea foc, i-a adresat cuvinte injurioase, indecente şi ameninţări cu moartea.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 57LR din 5 februarie 2007 al S.M.L. Constanţa, rezultă că leziunile de violenţă care au putut fi produse prin flacără suferite de victima F.C., necesită 16 - 18 zile de îngrijiri medicale şi nu îi puteau pune viaţa în primejdie.
Tot din cercetări rezulta că, în seara de 3 februarie 2007, în jurul orelor 24,00 inculpatul F.M. aflându-se în interiorul discotecii din loc. Bărăganu, fiind în stare de ebrietate a săvârşit acte, gesturi şi a proferat cuvinte, expresii indecente faţă de mai multe persoane ce se aflau în discotecă şi se distrau.
Astfel, în prezenţa a peste 50 - 60 de persoane, inculpatul a intrat în discuţii cu martorul O.A., în urma cărora a adresat acestuia şi persoanelor din jurul său, injurii şi cuvinte indecente, după care, spărgând o sticlă de bere de o masă, l-a ameninţat pe acesta că va exercita violenţe asupra sa.
Întrucât martorul O.A. a reuşit să se ascundă în magazia barului, inculpatul a intrat în discuţii contradictorii cu barmanul discotecii S.F., căruia i-a adresat, de asemenea, ameninţări şi cuvinte injurioase şi indecente.
Ca urmare a modului de comportare violent şi indecent al inculpatului, tinerii participanţi la discotecă au renunţat la seara respectivă şi au plecat acasă.
În raport de starea de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului F.M. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen., ultraj prev. de art. 239 alin. (2) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul F.M. solicitând desfiinţarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 239 alin. (2) C. pen.
Potrivit acestei încadrări a solicitat a se proceda la o nouă individualizare judiciară a pedepsei, prin reţinerea în favoarea sa, a circumstanţelor judiciare atenuante.
Prin Decizia penală nr. 73 din 10 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 323/36/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondat a apelului declarat de inculpatul F.M..
A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că atât încadrarea juridică cât şi individualizarea judiciară a pedepselor sunt corecte, neputându-se reţine elemente de natură a reforma hotărârea pronunţată de prima instanţă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul F.M. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs şi în susţinerea orală, recurentul inculpat a arătat că recunoaşte faptele iar atitudinea sa procesuală permite reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. de natură a permite coborârea pedepselor sub minimul special.
De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpatul nu a premeditat săvârşirea faptelor, că partea vătămată a fost ofensată după ce a intervenit într-un scandal în care inculpatul a fost injuriat iar fratele său bătut de alte persoane.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, ambele hotărâri conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Starea de fapt, reţinută de instanţa de fond şi încadrarea juridică a faptelor sunt corecte.
Rezultă din probele administrate că în data de 4 februarie 2007 partea vătămată F.C. a fost sesizat telefonic de către martorul A.I. despre faptul că, la discoteca aparţinând S.C. V.C.I. S.R.L. din localitatea Bărăganu, are loc un scandal ce a condus la tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice.
Partea vătămată s-a deplasat la locul indicat, fiind acostat de inculpatul F.M. ce se afla într-o stare accentuată de ebrietate, adresându-i cuvinte indecente cu privire la activitatea sa. De asemenea, inculpatul s-a năpustit asupra părţii vătămate, apucându-l cu mâinile de reverele ţinutei de serviciu.
Incidentul din bar a fost aplanat prin aceea că partea vătămată l-a evitat pe inculpat îndepărtându-se de acesta cu scopul de a lămuri împrejurările care au generat scandalul.
Ulterior epuizării conflictului, în timp ce partea vătămată se afla pe scară, vorbind la telefon solicitând prezenţa mai multor organe de poliţie întrucât pe stradă se aflau mai mulţi tineri, inculpatul a procurat un recipient în care se afla o cantitate de 200 ml benzină de la martorul O.L., s-a apropiat de partea vătămată aruncându-i benzină pe faţă, dându-i foc cu o brichetă pe care o avea asupra sa.
Datorită intervenţiilor martorilor N.L., H.I. şi A.F., care se aflau în apropiere, au reuşit să stingă focul care cuprinsese corpul părţii vătămate.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 57LR din 5 februarie 2007 întocmit de S.M.L. Constanţa a rezultat că leziunile produse părţii vătămate F.C. au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale şi viaţa nu a fost pusă în primejdie.
A rezultat, de asemenea, din probele administrate că inculpatul, în seara zilei de 3 februarie 2007 în jurul orelor 23,00, aflându-se în interiorul discotecii, pe fondul consumului de alcool a săvârşit acte, gesturi şi a proferat cuvinte, expresii indecente faţă de mai multe persoane.
Raportat la împrejurările comiterii faptelor, Înalta Curte constată că încadrarea în drept este corectă, aspect care de altfel nu a fost criticat în recurs nici de procuror şi nici de inculpat.
Cât priveşte individualizarea juridică a pedepselor - critica invocată de recurentul inculpat circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate în cauză nu sunt susceptibile de critici.
Astfel, împrejurările care pot influenţa gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului şi care pot servi ca circumstanţe atenuante nu sunt susceptibile de a fi calificate ca atare prin lege, această calificare fiind realizată de către instanţa de judecată pe baza cunoaşterii influenţei concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravităţii faptei şi pericolului social al infracţiunii.
Legea enumeră cu caracter exemplificativ, în dispoziţiile art. 74 C. pen., câteva împrejurări care ar putea fi reţinute de instanţă ca circumstanţe atenuante. Pornind de la această enumerare exemplificativă, instanţa poate reţine, ca circumstanţe atenuante şi alte împrejurări asemănătoare.
În cererea dedusă judecăţii, se apreciază că pedeapsa nu poate fi redusă sub limita stabilită de instanţa de fond şi reţinută în apel.
Inculpatul a săvârşit fapte care prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind lezate relaţiile sociale privitoare la dreptul la viaţă, relaţiile sociale privind autoritatea de stat dar şi cele ce privesc convieţuirea socială.
Inculpatul a agresat partea vătămată aflată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu - iniţial prin injurii, iar ulterior prin agresiune - a produs scandal într-un loc public, elemente care relevă gravitatea faptelor şi care conduc, pe cale de consecinţă, la menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză ca fiind legale şi temeinice.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.M..
În temeiul dispoziţiilor art. 192 - 193 C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi partea civilă F.C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 73/P din 10 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata parte civilă F.C., onorariu redus ca urmare a aprecierii instanţei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3897/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1319/2010. Penal → |
|---|
