ICCJ. Decizia nr. 1319/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1319/2010
Dosar nr.6508/121/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 18 ianuarie 2010 Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul L.C., cetăţenia română, studii 11 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. la 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 4 septembrie 2009 la zi.
L-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile U.C. suma de 500 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că la data de 3 septembrie 2009 organul de poliţie a fost sesizat cu privire la faptul că numita L.L. din comuna B., judeţul Galaţi, se afla decedată la domiciliu.
Urmare constatărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul L.C. şi victima L.L. au fost căsătoriţi timp de 6 ani, având un copil în vârstă de 5 ani.
După circa 4 ani de la căsătorie victima a început să consume alcool, neglijându-şi familia şi treburile gospodăreşti. Motivul acestui comportament al victimei a fost explicat de inculpat ca fiind decesul unui copil, iar cel în viaţă având diverse afecţiuni.
Şi inculpatul L.C. obişnuia să consume băuturi alcoolice, deseori împreună cu victima.
Pentru soţi au apărut neînţelegeri, inculpatul fiind cel care avea faţă de victimă comportament violent, aplicându-i corecţii fizice.
Martorii vecini şi rude confirmă violenţele, aceştia văzând-o pe victimă cu semne pe corp şi aflând de la aceasta că a fost lovită de inculpat.
De altfel, inculpatul a recunoscut că îşi lovea soţia.
În dimineaţa de 3 septembrie 2009, enervat de faptul că victima nu a ieşit din locuinţă să-1 ajute la treburi, inculpatul L.C. a lovit-o cu palmele peste faţă.
Întrucât aceasta tot nu a ieşit din cameră, după alte 20 minute inculpatul a revenit, a tras-o pe victimă de păr, solicitându-i din nou să iasă afară din casă, fiind refuzat.
În sfârşit, după ce a pregătit de mâncare copilului, inculpatul a mers din nou la victimă, a tras-o jos din pat şi a început să-i aplice lovituri cu pumnii şi picioarele peste tot corpul.
Victima neopunând vreo rezistenţă, fiind slăbită fizic, inculpatul s-a urcat cu genunchii pe aceasta, aflată pe podea şi a lovit-o cu capul de marginea din lemn a patului.
După aplicarea acestor lovituri care au durat 5 - 7 minute, inculpatul a urcat-o pe victimă în pat şi a acoperit-o cu plapuma. Văzând că aceasta nu mai reacţionează, inculpatul s-a speriat, mergând la vecini şi anunţând că „L. moare".
Martorul M.R.C. a mers la locuinţa inculpatului şi a văzut-o pe victimă cu urme de violenţă şi respirând greu, inculpatul recunoscând că a lovit-o.
Echipajul ambulanţei, sosit la faţa locului, a constatat decesul numitei L.L.
Potrivit Raportului medico-legal autopsie, moartea numitei L.L. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale şi contuzii pulmonare, pe fondul unei intoxicaţii etanolice acute. Leziunile traumatice descrise la nivelul capului au fost de gravitate maximă, determinând moartea victimei prin efect compresiv asupra creierului, sângele conţine 1,25 g. ‰ alcool.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, care a criticat-o pentru greşita individualizare a pedepsei, apreciată ca insuficientă faţă de gravitatea faptei, precum şi inculpatul L.C., care a solicitat reducerea pedepsei, prin reţinerea împrejurării provocării din partea victimei.
Prin Decizia penală nr. 27 din 19 februarie 2010 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul parchetului, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, a majorat pedeapsa aplicată de la 15 ani închisoare la 17 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară în conţinut şi durată.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a reţinut, ca relevante în aprecierea necesităţii majorării pedepsei, modalităţile faptice de exercitare a actelor de violenţă, respectiv multitudinea loviturilor în zone vitale ale corpului victimei şi conduita ulterioară a inculpatului, caracterizată prin indiferenţă faţă de urmările faptei sale, nesolicitând intervenţia ambulanţei pentru salvarea vieţii soţiei sale.
Pentru a respinge apelul inculpatului, instanţa a reţinut că susţinerile acestuia, potrivit cărora victima l-ar fi înşelat şi consuma în exces băuturi alcoolice, nu pot avea semnificaţia circumstanţei atenuante a provocării.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o prin concluziile orale, prin apărător şi personal, pentru greşita încadrare juridică, apreciind că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, neavând intenţia de a-şi ucide soţia, precum şi pentru greşita individualizare a pedepsei, apreciată ca excesivă faţă de conduita victimei, care îşi neglija familia, avea relaţii extraconjugale, era stăpânită de viciul beţiei şi refuza să efectueze activităţi gospodăreşti.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului L.C. este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 2859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În cauză situaţia de fapt a fost temeinic şi corect stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii.
De altfel, inculpatul L.C. a recunoscut că la data de 3 septembrie 2009 a exercitat acte de violenţă faţă de victimă, care se afla în stare de ebrietate şi refuzase să-1 ajute la treburile gospodăreşti şi, de asemenea, neglijase, ca de atâtea ori, să-i pregătească hrana copilului.
Conform constatărilor din Raportul medico-legal de autopsie, moartea numitei L.L. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale - coastele V, VI şi VIII - şi contuzii pulmonare, pe fondul intoxicaţiei etanolice acute.
Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri active cu corpuri dure iar cele de la nivelul capului au fost de gravitate maximă.
Faţă de aceste constatări, care relevă o conduită violentă activă, diversificată şi de intensitate a inculpatului faţă de victimă, cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este neîntemeiată.
Aplicând lovituri victimei cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, lovind-o cu capul de partea lemnoasă a patului şi comprimându-i toracele cu picioarele, cu consecinţa fracturării coastelor V, VI şi VIII şi lezării plămânilor, inculpatul a avut reprezentarea posibilităţii decesului soţiei, acceptând acest rezultat, chiar dacă nu l-a urmărit.
Aşa fiind, nu se poate susţine că inculpatul a urmărit numai să aplice o corecţie fizică soţiei sale, multitudinea, intensitatea, dispunerea şi gravitatea loviturilor confirmând vinovăţia sub forma intenţiei în realizarea laturii obiective a infracţiunii de omor, în toate componentele sale.
Înalta Curte apreciază, însă, că individualizarea judiciară a pedepsei, făcută de instanţa de fond, este cea adecvată realizării funcţiilor şi scopului pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
Este neîndoielnic că inculpatul a exercitat acte de violenţă în modalitatea faptică sus-arătată, asupra victimei şi care, astfel realizate, au condus la deces.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei, alături de aceste împrejurări, trebuie să se ţină seama şi de celelalte criterii, cum sunt dispoziţiile părţii generale a Codului penal, persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Referitor la împrejurările săvârşirii faptei, susţinerile inculpatului L.C., potrivit cărora victima neglija familia, consuma în exces băuturi alcoolice şi nu avea grijă de copil, sunt confirmate prin declaraţiile martorilor D.C. şi M.R.C.
Evident că aceste împrejurări nu pot justifica crima însă ele există şi explică desele stări conflictuale între părţi, astfel încât, deşi nu au semnificaţia unor circumstanţe atenuante, sunt relevante în individualizarea pedepsei între limitele legale speciale.
Inculpatul nu are antecedente penale.
Văzând astfel, gradul de pericol social, ridicat, al faptei săvârşite, împrejurările comiterii acesteia şi persoana inculpatului, Curtea apreciază că pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată de instanţa de fond, este cea care asigură atât realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii, cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
De asemenea, admiţând recursul inculpatului L.C., va fi casată Decizia pronunţată de instanţa de apel, menţinând Sentinţa penală nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Galaţi.
Din pedeapsa aplicată se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 septembrie 2009 la 7 aprilie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 septembrie 2009 la 7 aprilie 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 390/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1326/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
