ICCJ. Decizia nr. 3902/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3902/2010
Dosar nr. 6688/110/2009
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 61/D din 25 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6688/110/2009, s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 497/D din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 497/D/25 noiembrie 2004, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatului S.C. la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, viol, violare de domiciliu, tâlhărie şi tentativă la infracţiunea de omor.
Condamnatul a formulat mai multe cereri de revizuire, toate fiind respinse.
Prin cererea de revizuire supusă analizei instanţei de fond, petentul a invocat faptul că a fost condamnat fără a exista probe certe.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., fără a indica faptele sau împrejurările noi necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
De asemenea, nu au fost indicate faptele ilicite săvârşite de persoane care îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor judiciare.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat, prin Referatul din 23 octombrie 2009, respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Instanţa de fond, reţinând şi decizia pronunţată în interesul legii nr. LX (60) publicată în M. Of. nr. 574/30.07.2008, a apreciat cererea revizuentului condamnat ca fiind inadmisibilă.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat apel revizuentul condamnat, solicitând admiterea cererii.
Prin Decizia penală nr. 66 din 8 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze pentru minori şi familie, s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.
A obligat revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele.
În conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Prin cererea de revizuire, apelantul-revizuent a solicitat administrare de probe pentru a dovedi o situaţie de fapt care i-a fost cunoscută revizuentului, susţinând pe tot parcursul procesului penal că nu a comis infracţiunea reţinută în sarcina sa.
Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei";, trebuie să fie îndeplinite cele două condiţii:
- să se fi descoperit fapte sau împrejurări de fapt noi, necunoscute de instanţă cu ocazia soluţionării cauzei,
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, a hotărârii de condamnare, în speţa de faţă, a apelantului-revizuent.
Pentru incidenţa acestui text de lege este necesar ca faptele sau împrejurările invocate să fie noi, ori nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate. Legea nu permite ca în cadrul acestei căi extraordinare de atac să se continue judecată prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute deja de instanţele care au judecat cauza în fond.
Acest lucru se putea face de altfel, cu precădere în calea de atac a apelului, dar apelantul-revizuent n-a declarat împotriva hotărârii de condamnare nici apel şi nici recurs, sentinţa intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Nici reaudierea martorilor din lucrări nu se poate efectua în calea extraordinară de atac a revizuirii. În cauză nu-şi găsesc aplicabilitatea nici prevederile art. 394 lit. c) C. proc. pen., apelantul-revizuent nefăcând dovada înscrisului fals, şi nici cel cuprins în dispoziţiile lit. d), unde pentru a putea fi incident acest caz de revizuire se impune ca subiecţii oficiali menţionaţi în text să fi comis o infracţiune în legătură cu cercetarea sau judecarea cauzei a cărei revizuire se cere, în speţa de faţă ofiţerul de poliţie care a efectuat urmărirea penală.
Apelantul-revizuent a mai formulat anterior trei cereri de revizuire care au fost respinse.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul, reiterând criticile din apel în sensul necesităţii administrării de noi probe care dovedesc nevinovăţia sa.
Susţine, în motivele scrise, că audierea sa în faza de urmărire penală s-a efectuat sub presiunea anchetatorilor întrucât anterior a mai fost condamnat pentru alte fapte.
Solicită refacerea urmăririi penale şi reaudierea martorilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 497/D din 25 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus condamnarea revizuentului S.C. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
a) - tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
b) tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (21) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare;
c) omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
d) viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
e) violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă rămas de executat, de 904 zile din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunilor de viol şi tâlhărie, prin Sentinţa penală nr. 284 din 8 februarie 1996 a Judecătoriei Oneşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 70/1997 a Curţii de Apel Bacău, rest pe care l-a contopit cu pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare la data de 20 decembrie 2004.
În esenţă, s-a reţinut că la data de 11 februarie 2004 a pătruns în apartamentul părţii vătămate B.M. din municipiul Oneşti, pe care a încercat să o ucidă, strangulând-o cu un cablu de gât şi lovind-o cu un cuţit, împrejurare în care a sustras şi suma de 15.000.000 ROL. În noaptea de 18 - 19 februarie 2004, acelaşi inculpat a pătruns în apartamentul 4 din blocul x de pe str. R., din municipiul Oneşti, a legat-o pe victima U.E., exercitând asupra acesteia acte de agresiune sexuală, a lovit-o de mai multe ori cu un cuţit, loviturile cauzate pricinuindu-i moartea.
După rămânerea definitivă a hotărârii, condamnatul a formulat în mod succesiv mai multe cereri de revizuire întemeiate pe aceleaşi motive, fiind respinse de instanţele competente ca neîntemeiate.
În cererea dedusă judecăţii, revizuentul condamnat a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., constatându-se în mod corect, de instanţele de fond şi apel, că motivele invocate nu se circumscriu cazurilor invocate.
Revizuentul condamnat nu a invocat fapte şi împrejurări noi care să satisfacă cerinţele dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în realitate solicitându-se readministrarea unor probe sau prelungirea probatoriului administrat de instanţa care a judecat fondul cauzei.
Or, acesta avea posibilitatea să exercite împotriva hotărârii de condamnare, căile de atac prevăzute de lege, să probeze nevinovăţia sa prin administrarea probelor apreciate ca fiind apte să stabilească adevărul.
Este de esenţă că într-o cale extraordinară de atac nu poate fi readministrat probatoriul, după cum nu se poate dispune prelungirea acestuia, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat S.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat S.C. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1326/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1336/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
