ICCJ. Decizia nr. 3928/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3928/2010
Dosar nr. 1876/2/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 146 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind transferarea condamnatului S.M. într-un penitenciar din România.
Prin aceeaşi hotărâre s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 285 din 19 iulie 2002 a Tribunalului nr. 6, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de transferare a condamnatului S.M. (fiul lui V. şi M., născut în localitatea A., judeţul Caraş-Severin, cu domiciliul în oraşul O., str. Z.G., judeţul Caraş-Severin, titular al cărţii de identitate eliberată de S.P.C.L.E.P. Oraviţa) într-o închisoare din România.
S-a recunoscut în România Sentinţa penală nr. 285 din 19 iulie 2002 a Tribunalului nr. 6 Valencia - Spania, Sentinţa penală nr. 249 din 17 mai 2004 a Tribunalului nr. 12 Valencia, Sentinţa penală nr. 567 din 24 decembrie 2004 a Tribunalului Penal nr. 12 Valencia, Sentinţa penală nr. 352 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 Valencia şi Sentinţa penală nr. 424 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Penal nr. 6 Valencia.
S-a dispus continuarea în România a executării pedepsei de 7 ani, 7 luni şi 15 zile închisoare şi s-a dedus din pedeapsă prevenţia, executată din 24 mai 2005 la zi.
Prima instanţă a reţinut că prin adresa nr. 41369/2009 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 9 iulie 2009, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate a transmis în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Regatul Spaniei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate S.M. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani, 11 luni şi 15 zile închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile spaniole a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea datei la care se considera executate pedepsele, declaraţia constatând consimţământul la transferare al persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul S.M. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin Sentinţa penală nr. 285 din data de 19 iulie 2002 numitul S.M. a fost condamnat de către Tribunalului Penal nr. 6 din Valencia la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt cu violenţă în stadiul de tentativă şi tulburare a ordinii publice prev. de art. 237, 238.3 şi 240 C. pen. Spaniol raportat la art. 16 şi 62 C. pen. Spaniol, respectiv de art. 634 C. pen. Spaniol, aplicându-i-se totodată şi pedeapsa accesorie de incapacitate specială de exercitare a dreptului de sufragiu pasiv pe perioada condamnării pentru delict.
Prin Sentinţa nr. 249 din data de 17 mai 2004 Tribunalul Penal nr. 12 din Valencia l-a condamnat pe numitul S.M. la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de opunere de rezistenţă împotriva autorităţilor prevăzută de art. 556 C. pen. Spaniol şi la pedeapsa de 20 de zile de amendă cu o cotă zilnică de 6 euro pentru săvârşirea infracţiunii de daune prevăzută de art. 625 C. pen. Spaniol.
Prin Sentinţa nr. 567 din data de 24 decembrie 2004 Tribunalul Penal nr. 12 din Valencia l-a condamnat pe numitul S.M. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt cu aplicarea circumstanţei agravante a recidivei, prevăzută de art. 234 C. pen. Spaniol raportat la art. 16 şi 62 C. pen. Spaniol.
Numitul S.M. a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 352/2005 din data de 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 din Valencia, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de atentat, prevăzută de art. 550 raportat la art. 551, la o pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii împotriva siguranţei în trafic, prevăzută de art. 381 C. pen. al Regatului Spaniei, şi privarea dreptului de a conduce vehicule cu motor şi mopede pe o perioadă de trei ani, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare condiţionată prevăzută de art. 169.1 C. pen. al Regatului Spaniei cu interzicerea specială dreptului de a vota pe perioada condamnării, la o pedeapsă de 8 zile arest la domiciliu pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 625 C. pen. al Regatului Spaniei.
Prin Sentinţa nr. 424 din data de 11 septembrie 2008 Tribunalul Penal nr. 6 din Valencia l-a condamnat pe numitul S.M. la 10 luni şi 15 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţări în mediul familial, cu aplicarea circumstanţei agravante a recidivei prevăzută de art. 171.4 C. pen. Spaniol.
Prin Sentinţa nr. 630 din data de 18 decembrie 2008 Tribunalul Penal nr. 10 din Valencia l-a condamnat pe numitul S.M. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a condamnării, prevăzută de art. 468.1 şi 2 C. pen. Spaniol.
În legislaţia penală spaniolă se aplică cumulul aritmetic al pedepselor dispuse de instanţe pentru fapte concurente, astfel încât pedeapsa rezultantă pe care o are de executat S.M. este de 8 ani, 11 luni şi 15 zile închisoare.
Aceste sentinţe au rămas definitive la datele de 14 ianuarie 2003, 18 iunie 2004, 18 aprilie 2005, 14 septembrie 2005, 11 septembrie 2008 respectiv 18 decembrie 2008, astfel că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile spaniole a rezultat că numitul S.M. a fost arestat la data de 24 mai 2005, durata condamnării împlinindu-se la data de 9 mai 2015; la data de 21 mai 2012 (după executarea a 2/3 din durata pedepsei) sau 16 februarie 2013 (după executarea a 3A din durata pedepsei) va putea fi eliberat condiţionat. În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În fapt:
1. Prin Sentinţa penală nr. 285 din data de 19 iulie 2002 numitul S.M. a fost condamnat de către Tribunalului Penal nr. 6 din Valencia s-a reţinut:
";declaraţia agenţilor de poliţie nu doar a ratificat comiterea furtului de către I.V. dar a şi acreditat participarea la acest delict a celuilalt acuzat C.D.C., care a fost văzut în compania lui I., ţinând telefonul în mână şi au fost surprinşi aruncând pe jos una dintre uneltele folosite pentru forţare atunci când şi-au dat seama de prezenţa poliţiei";.
2. Prin Sentinţa penală nr. 249 din data de 17 mai 2004 Tribunalul Penal nr. 12 din Valencia s-a reţinut:
";în ziua de 14 octombrie 2002, I.V. a lovit cu mâinile autovehiculul O. cu număr de înmatriculare x, proprietatea lui P.sanz de G.D. şi după ce proprietara l-a văzut a anunţat poliţia locală care s-a deplasat la faţa locului, de unde I.V. a vrut să plece pentru a nu fi reţinut, ştiind că este urmărit de agenţii de poliţie; atunci V. a opus rezistenţă, însă poliţiştii nu au putut să îl imobilizeze şi să îl reţină.";
3. Prin Sentinţa penală nr. 567 din data de 24 decembrie 2004 Tribunalul Penal nr. 12 din Valencia s-a reţinut:
";în ziua de 17 august 2004, I.B., cunoscut sub numele de V.I. împreună cu alte persoane, s-au deplasat la magazinul C. din Paterna şi după ce au luat un cărucior de cumpărături, unul dintre aceştia a luat mai multe articole, a aşezat deasupra acestora mai multe scutece pentru a le ascunde, în timp ce ceilalţi doi, s-au apropiat de gardul de securitate al uneia dintre casele de marcat închise şi au ridicat bariera pentru a ieşi fără să le plătească, fiind surprinşi de către agenţii de pază, obiectele fiind recuperate";.
4. Prin Sentinţa penală nr. 352/2005 din data de 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 din Valencia s-a reţinut:
";în ziua de 23 mai 2005, D.Y., cunoscut sub numele de I.V. a condus autoturismul marca A. cu număr de înmatriculare y, proprietatea lui I.F.M., a condus cu viteză mare pe bulevardul P.G. din localitatea Valencia, ignorând semaforul de culoare roşie şi blocând circulaţia. După ce un echipaj de poliţie a fost informat de această conducere periculoasă, care a încercat să îl oprească însă inculpatul le-a ignorat şi a continuat să depăşească semafoarele de culoare roşie, blocând circulaţia pe bulevardul G.; într-un final inculpatul a putut fi interceptat, echipajul de poliţie solicitându-i documentele, moment în care inculpatul i-a atacat pe neaşteptate pe poliţişti, lovindu-i cu picioarele şi pumnii fără a le produce vreo leziune.
Când poliţiştii au intervievat-o pe I.F.M., .. inculpatul s-a adresat acesteia: ";taci târfo, te voi omorî dacă le spui ceva, sunt arestat din cauza ta";, ceea ce a declanşat şocul firesc datorat modului violent în care se comporta în mod obişnuit inculpatul cu aceasta.
Când inculpatul a fost condus la secţia de poliţie a lovit cu piciorul automobilul poliţiei, cu număr de înmatriculare z, producând pagube";.
5. Prin Sentinţa penală nr. 424 din data de 11 septembrie 2008 Tribunalul Penal nr. 6 din Valencia s-a reţinut:
";acuzatul D.Y., numit de asemenea şi M.S. sau I.V., condamnat prin sentinţa definitivă din data de 14 septembrie 2005 pentru un delict de ameninţări condiţionate la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a se apropia de I.F.M., de domiciliul acesteia şi de locul de muncă şi de a comunica pe orice cale cu aceasta, pe o perioadă de 3 ani, la o dată nedeterminată din luna iulie a anului 2006 a sunat-o pe telefon pe I.F.M. .. şi a început să o ameninţe cu expresii de genul ";o să vin în Spania, ştii asta şi o să-ţi arunc acid pe faţă .. o să-ţi tai limba, dar nu o să te omor, pentru vreau să suferi..";.
6. Prin Sentinţa penală nr. 630 din data de 18 decembrie 2008 Tribunalul Penal nr. 10 din Valencia s-a reţinut:
";Acuzatul I.V., cunoscut sub numele D.Y., numit de asemenea şi M.S. condamnat la data de 29 iunie 2004 pentru delict de nerespectarea pedepsei de 9 luni închisoare, a fost condamnat în baza sentinţei definitive din data de 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 din Valencia, ca responsabil în conceptul de autor al unui delict de ameninţări, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interdicţia de a se apropia şi comunica pe orice cale cu I.F.M. pe o durată de 3 ani, în data de 27 martie 2007, acuzatul a contactat-o telefonic de mai multe ori pe aceasta din urmă, care speriată nu i-a răspuns la apeluri, acuzatul lăsându-i două mesaje: ";sunt în Spania, vin să văd fata, spune-i că tata îi aduce cadouri şi dacă eşti de acord să vin azi";. Apoi acuzatul a sunat-o din nou de mai multe ori, fapt ce a speriat-o pe d-na F.";.
Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului S.M. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de tentativă la furt calificat, ameninţare, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri şi ordinii publice, precum şi ultraj, prevăzute de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen., 20 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., 217 alin. (1) C. pen., 239 alin. (1) C. pen., 193 C. pen., 321 alin. (1), (2) C. pen., 217 alin. (1) C. pen., 239 alin. (1), (2) C. pen. şi 193 C. pen., cea mai gravă dintre infracţiuni, tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. fiind pedepsită cu închisoare de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni.
Astfel cum a rezultat din declaraţia din data de 27 martie 2008, numitul S.M. şi-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia dublei impuneri în ceea ce priveşte condamnarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 630/2008, pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, întrucât legea română nu prevede ca infracţiune nerespectarea interdicţiei condamnatului de a nu lua legătura telefonică cu partea vătămată.
De asemenea, nu se regăseşte în legislaţia română infracţiunea de conducere agresivă prin traversarea intersecţiei pe culoarea roşie a semaforului, pentru care S.M. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 352/2005, ante-menţionată.
Prin urmare, au fost scăzute din pedeapsa totală, pedepsele de 6 luni închisoare (Sentinţa penală nr. 630/2008) şi respectiv 10 luni închisoare (Sentinţa penală nr. 352/2005), urmând ca numitul S.M. să continue executarea restului de pedeapsă în România.
Împotriva Sentinţei penale nr. 146 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o sub aspectul greşitei admiteri a cererii formulată de Ministerul Justiţiei din Regatul Spaniei privind transferul persoanei condamnate S.M. într-un penitenciar din România.
În motivarea recursului se arată de către parchet că din documentele transmise de statul de condamnare rezultă că numitul I.V., alias D.Y., S.M. şi B.I., cetăţean moldovean a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a condamnării prevăzută de art. 468 alin. (1) şi (2) C. pen. spaniol, ce nu se regăseşte şi în C. pen. al României.
Intimatul a mai fost condamnat şi la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii împotriva siguranţei în trafic prevăzută de art. 381 C. pen. spaniol care, de asemenea, nu au corespondent în legislaţia penală a României, putând constitui conform O.U.G. nr. 195/2002 contravenţie.
Inexistenţa condiţiei dublei incriminări prevăzută de art. 129 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 a fost constatată corect de către instanţa de judecată, relativ la cele două fapte descrise mai sus, însă în mod greşit, prin hotărârea recurată s-au scăzut din pedeapsa totală de 8 ani, 11 luni şi 15 zile închisoare, cele două pedepse de 6 luni şi respectiv 10 luni închisoare şi, s-a dispus transferul condamnatului în România, în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani, 7 luni şi 15 zile.
După condamnarea persoanei transferabile prin şase hotărâri penale, autorităţile judiciare spaniole, au cumulat aritmetic pedepsele aplicate, potrivit legislaţiei spaniole, astfel încât pedeapsa rezultantă este de 8 ani, 11 luni şi 15 zile.
Recunoaşterea parţială a hotărârilor de condamnare şi transferul în vederea executării unei părţi din pedeapsa finală, unică, nu reprezintă o posibilitate legală întrucât executarea pedepsei nu se poate face fracţionat între cele două state, cel de condamnare şi cel de executare.
Din examinarea celor 6 sentinţe rezultă că prin acestea s-a dispus condamnarea lui I.V., cetăţean moldovean, fiul lui V. şi M. alias ";S.M., D.Y. şi B.I., fiul lui V. şi E.";.
Având în vedere că persoana condamnată s-a prezentat sub mai multe identităţi, existând dubii cu privire la identitatea sa reală, atâta timp cât nu există niciun act care să statueze că celelalte identităţi pe care şi le-a atribuit S.M. sunt false, se consideră că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi sub acest aspect.
Faţă de motivele expuse se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de transfer.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Prin Sentinţa penală nr. 630 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Penal nr. 10 din Valencia a fost condamnat numitul I.V. alias D.Y., S.M. şi B.I. - cetăţean moldovean - la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a condamnării prevăzută de art. 468 alin. (1) şi (2) C. pen. spaniol, constând în aceea că a contactat telefonic pe I.F.M. de mai multe ori, după ce printr-o hotărâre penală i s-a interzis acest lucru.
Această faptă nu este însă încriminată ca infracţiune în C. pen. român.
Prin Sentinţa penală nr. 352 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 din Valencia a fost condamnat numitul D.Y., născut în Moldova, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de atentat, 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii împotriva siguranţei în trafic prevăzută de art. 381 C. pen. spaniol, 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare şi 8 zile arest la domiciliu pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
S-a reţinut în fapt că, la data de 23 mai 2005, numitul D.Y. alias I.V. a condus un autoturism cu viteză mare, a ignorat culoarea roşie a semaforului, a blocat circulaţia şi, când s-a reuşit prinderea sa, a lovit lucrătorii de poliţie, a distrus autoturismul acestora şi a ameninţat pe I.F.M.
Infracţiunea prevăzută de art. 381 C. pen. al Regatului Spaniei nu are corespondent în legislaţia penală a României, putând constitui contravenţie, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002.
Prima instanţă a constatat corect că nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 129 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune transferarea persoanei condamnate în România, în vederea executării pedepsei, însă în mod greşit a dedus din pedeapsa totală de 8 ani, 11 luni şi 15 zile închisoare durata celor două pedepse de 6 luni şi, respectiv, 10 luni închisoare.
Pedeapsa de 8 ani, 11 luni şi 15 zile închisoare a fost stabilită de statul de condamnare prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate persoanei condamnate, iar în conformitate cu art. 144 - 145 din Legea nr. 302/2004, statul de executare nu poate dispune doar o executare parţială a acestei pedepse, restul urmând a fi efectuată în statul de condamnare.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că există serioase dubii cu privire la identitatea reală a persoanei condamnate, prin cele 6 sentinţe dispunându-se condamnarea lui I.V., cetăţean moldovean, fiul lui V. şi M., alias ";S.M., D.Y. şi B.I., fiul lui V. şi E.";.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa sentinţa penală recurată şi rejudecând, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind transferul persoanei condamnate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 146 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată şi în fond, respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind transferul persoanei condamnate S.M. alias I.V., alias D.Y., formulată de autorităţile spaniole.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2010. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 3929/2010. Penal → |
|---|
