ICCJ. Decizia nr. 3932/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3932/2010
Dosar nr. 2297/3/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 154 din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuent S.F. împotriva Sentinţei penale nr. 293 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul-revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 293/7 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuentul S.F.
Instanţa de fond a reţinut pe situaţia de fapt, că prin Sentinţa penală nr. 34 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 260 din 23 mai 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1041 din 28 februarie 2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, revizuentului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare, pentru comiterea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a patru infracţiuni de tâlhărie şi a trei infracţiuni de viol, în concurs real.
În motivare, instanţa de fond a arătat că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât reevaluarea probatoriului nu face parte dintre motivele de revizuire prevăzute, în mod expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., ci reprezintă motiv în căile ordinare de atac ale apelului şi recursului.
În termen legal, revizuentul a declarat apel pentru nelegalitate.
În motivarea orală a apelului, apelantul revizuent a arătat că cererea de revizuire este întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că nu este vinovat pentru comiterea infracţiunii de viol, solicitând efectuarea testului ADN.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Astfel cum s-a arătat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 154 din 25 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de revizuent reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, aceasta în mod corect reţinând că motivul invocat nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. referitor la descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanţelor ordinare la soluţionarea cauzei, ci are caracterul unei apărări de fond, analizată de prima instanţă de judecată precum şi în căile ordinare de atac ale apelului şi recursului exercitate de revizuent.
Împotriva acestei hotărâri revizuentul S.F. a declarat recurs reiterând oral motivele formulate în faţa instanţei de apel.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Din economia dispoziţiilor art. 393 şi 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, totodată, că, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia, părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
În cauză, revizuentul a formulat cererea de revizuire susţinând că nu a comis infracţiunea de viol, fără a preciza care dintre cele trei infracţiuni concurente pe care a recunoscut-o la insistenţele procurorului, apreciind că este nevinovat, solicitând efectuarea testului ADN, pentru a-şi dovedi astfel nevinovăţia.
Se constată că în mod corect instanţa de fond a stabilit că motivul invocat referitor la lipsa vinovăţiei nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., referitor la descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanţelor ordinare la soluţionarea cauzei, ci are caracterul unei apărări de fond care de altfel a fost analizată de prima instanţă de judecată, precum şi în căile ordinare de atac ale apelului şi recursului exercitate de revizuent.
Nefiind nici alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuent S.F. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 168/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3934/2010. Penal → |
|---|
