ICCJ. Decizia nr. 402/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 402/2010
Dosar nr. 1089/95/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 98/PI din 4 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1089/35/P/2009 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiţionarii B.M.G. şi B.P.R., împotriva Rezoluţiei din 2 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 309/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
A menţinut rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petiţionarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, petiţionarii B.M.G. şi B.P.R. au solicitat tragerea la răspundere penală a comisarului şef de Poliţie A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen.
Din conţinutul plângerii a rezultat că petiţionarii au plantat în faţa casei, un număr de patru arbuşti ornamentali iar în 4 mai 2009 au observat că aceştia au început să se usuce, susţinând că intimatul este cel care i-a distrus date fiind neînţelegerile cauzate de un proces civil.
Efectuându-se acte premergătoare procurorul a reţinut că fapta reclamată nu există, împrejurare faţă de care se impune a se dispune neînceperea urmării penale conform art. 228 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Plângerea formulată de petiţionari împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 369/II.2/2009 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionarii au formulat, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., plângere la instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Oradea.
Se reţine, în esenţă, în considerentele hotărârii atacate, că bănuielile petiţionarilor în sensul că intimatul A.I. ar fi distrus plantele, nu pot fi coroborate cu probe care să conducă la concluzia unei acţiuni intenţionate de distrugere.
Susţinerile petiţionarilor sunt lipsite de fundament şi ca atare nu se justifică desfiinţarea rezoluţiei procurorului.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs petiţionara B.P.R. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul A.I.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Astfel, pe baza principiului constituţional al liberului acces la justiţie, instanţa exercită controlul judecătoresc asupra rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere dispuse de procuror urmând a fi pronunţate una dintre soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în legea internă precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, procurorul are obligaţia, atunci când se invocă încălcarea legii de către cei învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public sau privat, de a verifica susţinerile petiţionarilor şi de a efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale.
Scopul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se, astfel, posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
Tocmai de aceea, organele de urmărire penală, prin efectuarea actelor premergătoare, îşi vor lua o măsură de garanţie în plus privind respectarea legalităţii în opera de înfăptuire a justiţiei.
Legea procesual penală nu limitează verificările ce pot fi dispuse de organele de urmărire penală în faza actelor premergătoare, fiind interzisă însă administrarea de probe, aceasta fiind posibilă numai după începerea urmăririi penale.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, procurorul în mod legal a dispus efectuarea actelor premergătoare, stabilind pe baza acestora, că faptele prezentate de petiţionari în plângere nu există.
Rezultă astfel că petiţionarii au plantat în faţa casei acestora patru arbuşti ornamentali care au început să se usuce, bănuindu-l pe intimatul A.I. ca fiind persoana care a distrus pomii prin supraierbicidare.
Nu există însă niciun indiciu care ar putea confirma bănuielile petiţionarilor.
Simplul fapt că între părţi există o stare conflictuală generată de un proces civil nu poate constitui un temei suficient pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale.
Pe cale de consecinţă, atât rezoluţia procurorului cât şi hotărârea instanţei de fond sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de petiţionara B.P.R. împotriva sentinţei penale nr. 98/PI din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.P.R. împotriva Sentinţei penale nr. 98/PI din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4012/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1766/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
