ICCJ. Decizia nr. 4055/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4055/2010
Dosar nr. 9135/1/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14/E din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare a persoanei solicitate S.I.N. Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 6 noiembrie 2010 şi până la data de 4 decembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Milano la data de 29 septembrie 2010 sub nr. 10435/10 RGGIP s-a solicitat arestarea persoanei solicitate S.I.N., fiul lui N. şi A., născut în mun. Sibiu, jud. Sibiu, cu domiciliul în Sibiu, strada I., jud. Sibiu, posesorul CI seria yy nr. 002 emisă de Poliţia Municipiului Sibiu la data de 08 iulie 2002, CNP (...) şi predarea acesteia către autorităţile judiciare emitente ale mandatului.
S-a reţinut că persoana solicitată este cercetată în Italia pentru comiterea mai multor infracţiuni informatice prevăzute de Codul penal italian, urmare unui mandat de arestare preventivă, emis la data de 29 septembrie 2010 de un magistrat de investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Milano în dosar nr. 10435/10 RGGIP. Faptele de care este acuzată persoana solicitată S.I.N. sunt prevăzute de art. 416 C. pen. italian şi art. 55 d. legislativ n. 231/2007, constând în grup infracţional organizat şi folosire pe nedrept de carduri de plată şi transfer de valori.
Împotriva sa, Tribunalul din Milano în dosarul de mai sus, la data de 29 septembrie 2010 a emis mandatul european de arestare a persoanei solicitate S.I.N., fiul lui N. şi A., născut în mun. Sibiu, jud. Sibiu, cu domiciliul în Sibiu, strada I., jud. Sibiu, posesorul CI seria yy nr. 002 emisă de Poliţia Municipiului Sibiu la data de 08 iulie 2002, CNP (...).
La termenul fixat, conform art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea a procedat la audierea persoanei solicitate S.I.N. luând act că acesta nu a consimţit la predare şi de faptul că nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 302/2004 modificată, autoritatea judiciară română de executare constată că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului de arestare, incident în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată S.I.N., care a reiterat apărările pe care le-a formulat şi în primă instanţă, invocând motivul de refuz al predării prevăzut de art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, apreciind că pentru faptele comise pe teritoriul României autorităţile naţionale sunt competente să efectueze cercetările penale.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând hotărârea penală recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 3856 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, reglementează un motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare în situaţia în care acesta „se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României”.
Pe lângă faptul că, într-o asemenea situaţie, instanţa de executare nu este obligată să refuze predarea, în mod corect prima instanţă a constatat că apărarea persoanei solicitate nici nu este întemeiată.
Din mandatul european de arestare emis de autorităţile italiene rezultă că faptele au fost comise pe teritoriul Italiei. Este adevărat că o bună parte din pregătirea şi planificarea infracţiunii au avut loc în România, dar efectuarea doar a unor acte de pregătiri nu poate atrage competenţa instanţelor naţionale.
În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 20 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru avocat din oficiu, urmând a fi plătit din fondul Ministerul Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.I.N. împotriva Sentinţei penale nr. 14/E din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană solicitată, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4054/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3914/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
