ICCJ. Decizia nr. 4054/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4054/2010
Dosar nr. 9138/1/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Prin încheierea din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, între altele, respingerea, ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocată de inculpatul A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., susţinând că a ridicat această excepţie strict pentru cuantumul pedepsei aplicate. Se constată însă că această critică nu are legătură cu soluţionarea cauzei în apel, asupra cuantumului pedepsei şi susţinerilor inculpatului în sensul nevinovăţiei sale urmând ca instanţa de apel să se pronunţe prin decizia ce o va pronunţa în cauză. Curtea a admis cererile în probaţiune formulate de inculpaţi, urmând a administra probele solicitate. De asemenea, în privinţa măsurii arestării preventive, se constată că în cauză s-a pronunţat deja o hotărâre, chiar nedefinitivă, de condamnare a inculpatului, ceea ce, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, presupune că acesta se află în situaţia prevăzută de art. 5 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care permite privarea de libertate a persoanelor după condamnare, existenţa motivelor plauzibile cerute de dispoziţiile convenţiei - analizate de instanţele române prin prisma prevederilor art. 148 C. proc. pen. - fiind limitată până la pronunţarea unei instanţe competente în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A.S., care a solicitat casarea acesteia şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Recursul este nefondat.
La termenul de judecată din 27 octombrie 2010, inculpatul A.S. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. în raport de dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (11), art. 20 alin. (1) şi (3) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, ce au legătură cu soluţionarea cauzei şi care nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii.
În speţă, dispoziţiile legale la care a făcut referire inculpatul sunt în vigoare, nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la legătura de cauzalitate cu soluţionarea cauzei, aceasta trebuie privită prin prisma finalităţii urmărite de inculpat ca urmare a invocării excepţiilor de neconstituţionalitate.
Cu privire la această finalitate este de observat că inculpatul doreşte de fapt o modificare a respectivelor texte de lege, or aceasta nu este posibilă prin sesizarea Curţii Constituţionale, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului, Curtea pronunţându-se doar asupra constituţionalităţii unor legi sau ordonanţe ori dispoziţii din acestea.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva încheierii din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 737/1372/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3642/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4055/2010. Penal → |
|---|
