ICCJ. Decizia nr. 4039/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4039/2010
Dosar nr. 2869/117/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 296 din 25 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2869/117/2010, în temeiul art. 20, art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I., fiul lui G. şi M., născut în loc.Gligoreşti, jud. Cluj, CNP (...), posesor al CI seria yy nr. 001, domiciliat în loc. Gligoreşti, com. Luna, jud. Cluj, cetăţean român, studii 8 clase, căsătorit, patru copii minori, stagiul militar satisfăcut, recidivist, la pedeapsa de: 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.
În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 414 din 20 iunie 2007 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 03 iulie 2007 prin neapelare şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de: 10 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 03 martie 2010 şi până la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă S.A. şi a obligat inculpatul V.I. la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.A., în sumă de 1000 RON reprezentând daune morale.
S-a constatat că Spitalul Municipal Turda nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată S.A. a corpului delict - furca - precum şi către inculpat a obiectelor de îmbrăcăminte, existente în camera de corpuri delicte a I.P.J. Cluj şi s-a atras atenţia acestora să le păstreze până la rămânerea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 1200 RON din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei, Baroului Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că partea vătămată S.A. locuieşte în satul Gligoreşti, în imobilul aparţinând martorului H.C., pe care îl ajută la muncile gospodăreşti. Acest imobil este situat în vecinătatea casei aparţinând inculpatului V.I.
La începutul anului 2010, partea vătămată a împrumutat de la fiul inculpatului, martorul V.I. jr., un telefon mobil, urmând ca în schimbul acestuia partea vătămată să-i dea fân la animale.
La data de 02 martie 2010, martorul V.I. jr. s-a dus la imobilul locuit de partea vătămată, care tocmai dădea siloz la animale cu o furcă, şi i-a cerut acestuia să-i dea fân la cal, în schimbul telefonului mobil remis anterior. Partea vătămată a refuzat, considerând că a fost plătită contravaloarea telefonului cu fânul remis până în acel moment.
În timp ce partea vătămată şi martorul V.I. jr. discutau, a intervenit inculpatul V.I. care a început să se certe cu partea vătămată şi chiar să arunce cu pietre în direcţia acesteia.
Partea vătămată a îndreptat furca înspre inculpat însă acesta a smuls-o din mâinile părţii vătămate după care i-a aplicat mai multe lovituri cu partea metalică de la furcă. Atunci când inculpatul a smuls furca de la partea vătămată, din greşeală l-a lovit în picior pe fiul său, martorul V.I. jr.
În urma loviturilor primite, partea vătămată S.A. a încercat să se retragă însă a fost urmat de către inculpat, care i-a mai aplicat părţii vătămate câteva lovituri cu partea metalică a furcii, în zona capului. În urma acestor lovituri, partea vătămată a căzut la pământ ajungând în stare de inconştienţă. Partea vătămată a rămas în aceeaşi stare până la sosirea cadrelor medicale, după 15 - 20 de minute de la incident.
Partea vătămată S.A. a fost transportată de urgenţă la Spitalul Municipal Turda unde a fost supusă de urgenţă unor intervenţii chirurgicale.
Din concluziile Raportului de constatare din 03 martie 2010 a I.M.L. Cluj-Napoca rezultă că partea vătămată S.A. prezenta la data examinării leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi corp înţepător (posibil furcă), leziunile au necesitat 15 - 16 zile îngrijiri medicale şi că acestea au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat şi în timp util.
Nu a fost reţinută apărarea inculpatului în sensul că a comis fapta ca urmare a loviturii aplicate de partea vătămată fiului său, întrucât nici un martor nu susţine o astfel de modalitate de derulare a evenimentelor. Dimpotrivă, martorii audiaţi au arătat că partea vătămată nu l-a lovit nici pe martorul V.I. jr., că acesta a fost lovit de inculpat în timp ce lua furca din mâinile părţii vătămate, şi nici pe inculpatul V.I. De asemenea, nu au fost primite concluziile inculpatului, prin avocatul din oficiu, în sensul că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 72 lit. a) C. pen., ori art. 44 alin. (3) C. pen. întrucât, faţă de cele de mai sus expuse, nu s-a dovedit existenţa unui atac din partea părţii vătămate. Atitudinea manifestată de partea vătămată, care, potrivit declaraţiei martorului C.D., a ţinut la un moment dat furca îndreptată înspre inculpat, nu poate fi apreciată ca fiind un atac, în sensul art. 44 C. pen., nefiind însoţită şi de gesturi agresive, şi care, oricum, putea fi înlăturată în alt mod, nefiind necesară comiterea vreunei fapte penale din partea inculpatului pentru a o putea înlătura.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului V.I. astfel cum s-a arătat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen., art. 174 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul V.I., care a criticat-o pentru netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 104/A/2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reţinându-se că fapta inculpatului a primit o încadrare juridică corectă, probele administrate, dovedind că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă de a ucide, având în vedere zonele vizate şi intensitatea loviturilor aplicate victimei. Sub aspectul individualizării pedepsei s-a apreciat că au fost respectate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în condiţiile în care inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.I., care a reiterat criticile formulate în apel, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen. şi solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. şi reducerea pedepsei.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi în conformitate cu disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Prima critică formulată de inculpat, prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. şi este nefondată.
Materialul probator administrat a dovedit că inculpatul a acţionat cu intenţia cel puţin indirectă, de a suprima viaţa victimei şi nu doar de a-i produce acestuia o vătămare.
Calificarea intenţiei indirecte de a ucide este demonstrată de zona vizată (capul şi pieptul părţii vătămate), intensitatea loviturilor aplicate care, conform raportului medical au pus în primejdie viaţa victimei, obiectul folosit, apt de a ucide (loviturile au fot aplicate cu partea metalică a unei furci).
La toate acestea se adaugă diferenţa de vârstă şi de statură între inculpat şi prostituată, primul fiind cel avantajat.
Toate aceste aspecte conturează tentativa la infracţiunea de omor, corect reţinută în sarcina inculpatului.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat, vizând individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondat.
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare însă, făcându-se aplicarea art. 83 C. pen., acestuia i s-a revocat suspendarea condiţionată a executării unei pedepse anterioare de 3 ani închisoare, astfel că acesta urmează să execute o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală şi că, deşi a beneficiat de clemenţă, nu a înţeles să respecte ordinea de drept, perseverând în activitatea infracţională şi săvârşind o nouă infracţiune în cursul termenului de încercare, fac ca solicitarea sa de reducere a pedepsei să nu poată fi primită.
Pentru aceste considerente Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocat oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 27 iulie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 3 martie 2010, la 12 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3350/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3483/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
