ICCJ. Decizia nr. 4065/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4065/2010
Dosar nr. 770/44/2009
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Persoana vătămată U.P. - administrator al SC „P.F.” SRL Galaţi - a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu privire la faptul că judecătorii L.S.M. şi O.M.D. şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciul în Dosarul nr. 2279/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, în care societatea administrată de petent a avut calitatea de pârâtă.
Prin aceeaşi plângere, persoana vătămată a sesizat şi faptul că Z.C. şi M.C., care au reprezentat SC „M.R.L.” SRL Iaşi, au aplicat ştampila acestei societăţi pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare în dosarul mai sus menţionat, deşi societatea era radiată din Registrul Oficiului Comerţului Iaşi, atestând astfel, în mod nereal, că procedura de citare era îndeplinită.
2. Prin Ordonanţa din 20 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii L.S.M. şi O.M.D. de la Judecătoria Galaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi disjungerea cauzei cu privire la făptuitorii Z.C. şi M.C., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Pentru a dispune în sensul celor menţionate, procurorul a reţinut că pentru fapta sesizată în sarcina judecătorului L.S.M. au fost efectuate anterior cercetări în Dosarul nr. 350/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar cu privire la judecătorul O.M.D. s-a reţinut, pe baza verificărilor efectuate, că nu au rezultat indicii privind comiterea vreunei fapte penale cu prilejul soluţionării Dosarului nr. 2729/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
Prin Ordonanţa din 13 aprilie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva Ordonanţei din 20 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
3. Împotriva soluţiei date de procuror, persoana vătămată a formulat plângere în faţa judecătorului.
Prin Sentinţa penală nr. 27 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC „P.F.” SRL Galaţi, prin administrator unic U.P. împotriva Ordonanţei din 20 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, ca soluţiile adoptate de procuror sunt temeinice şi legale întrucât nu există niciun indiciu că judecătorul O.M.D. ar fi comis o faptă penală, petentul neindicând vreo probă în acest sens, iar referitor la judecătorul L.S.M., s-a pronunţat deja o soluţie de neînceperea urmăririi penale.
4. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana vătămată a declarat recurs fără a-l motiva şi, deşi i s-a acordat termen în vederea pregătirii apărării, petentul nu s-a prezentat.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Procurorul de caz şi prima instanţă au reţinut corect situaţia de fapt, din care rezultă fără echivoc că prin pronunţarea unei soluţii nefavorabile de către magistratul nominalizat nu se realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În speţă, nu se poate reţine, în lipsa dovezilor, că actul emis de judecător în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituie în sine un abuz în sens penal sau întruneşte conţinutul constitutiv al altor infracţiuni doar pentru faptul că nemulţumeşte una din părţi (cazul petentei) câtă vreme acesta a acţionat cu bună-credinţă, prezumată ca fiind obiectivă.
Cum faptul contrar nu s-a dovedit (reaua-credinţă a judecătorului), fapta acestuia nu se încadrează în sfera ilicitului penal.
Ca atare, sentinţa pronunţată este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat de petentă va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC „P.F.” SRL Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4062/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1885/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
