ICCJ. Decizia nr. 407/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.407/2010

Dosar nr. 4468/87/200.

Şedinţa publică din 3 februarie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

A. Prin sentinţa penală nr. 87 din 7 iulie 2009, Tribunalul Teleorman, secţia penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. g) C. pen. în art. 182 C. pen., formulată de inculpatul B.G.L. şi, în baza art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen., a condamnat pe inculpaţii B.G.L. şi T.G. la pedepse de câte 8 ani închisoare fiecare; în baza art. 239 alin. (1) şi (4) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpaţi la câte 6 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., la câte 1 an închisoare.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus ca în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. proc. pen., inculpaţii să execute, în urma contopirii, pedeapsa de 8 ani închisoare, fiecare; în baza art. 71 C. pen. li s-a interzis acestora exerciţiul dreptului prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timpul executării pedepsei principale, iar în baza art. 65 C. pen. li s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii aceloraşi drepturi pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în cazul inculpatului T.G. s-au aplicat dispoziţiile art. 113 C. pen., în sensul obligării sale la tratament medical pe timpul executării pedepsei în reţeaua sanitară a penitenciarului în care îşi va executa pedeapsa închisorii.

În soluţionarea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, în conformitate cu art. 346 C. proc. pen. - art. 14 C. proc. pen. - art. 998 C. civ. şi art. 969 C. civ., s-a admis acţiunea civilă a părţii civile I.O.S. şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi 30.000 lei daune morale; aceeaşi inculpaţi au fost obligaţi, în solidar, să plătească Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila" Bucureşti suma de 4442,67 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare şi suma de 696,9 lei Serviciului de Ambulanţă Teleorman, cu dobânzile legale aferente datorate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor, precum şi la plata sumei de 846,50 lei către partea civilă I.P.J. Teleorman.

S-a dispus, sub incidenţa art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte, precum şi obligarea la cheltuieli judiciare în favoarea statului, precum şi a cheltuielilor de judecată către partea civilă I.O.S.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă de judecată a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii T.G. şi B.G.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 174-175 lit. i) – art. 176 lit. f) C. pen., art. 239 alin. (1) şi (4) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, în actul de sesizare al instanţei că, în ziua de 8 septembrie 2008, inculpaţii au exercitat acte de violenţă în loc public asupra părţii vătămate I.O.S., poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii, cauzându-i leziuni ce au necesitat cca. 65 de zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa. în aceleaşi împrejurări, inculpaţii au distrus parbrizul, pneul şi luneta autoturismului marca Dacia din dotarea poliţiei.

Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti: proces - verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate, raport de constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman, rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpaţi, eliberate de INML Mina Minovici, declaraţii martori, declaraţii inculpaţi, toate coroborate cu alte acte şi lucrări ale dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpaţii T.G. şi B.G.L. locuiesc în comuna Găleteni, judeţul Teleorman şi sunt prieteni. în ziua de 8 septembrie 2008 aceştia au mers la câmp, împreună cu martorul M.I., cu autoturismul inculpatului T.G., au cules porumb, revenind în localitate în jurul orelor 1100 şi au consumat vin şi bere.

În după amiaza aceleaşi zile, în jurul orelor 1400, inculpaţii în timp ce se deplasau prin localitate cu maşina au oprit vehiculul în apropierea locuinţei martorului G.V., din autoturism a coborât numai inculpatul B.L. şi a mers la poartă pentru a-i cere martorului o brichetă pentru a-şi aprinde ţigara. Inculpatul T.G. a rămas în maşină. Martorul strigat de inculpatul Badea, s-a apropiat de poartă, moment în care din maşină a coborât şi inculpatul T.G.. în urmă cu ani între inculpatul T.G. şi martorul G.V. s-a purtat un proces penal având ca obiect infracţiunea de lovire. Martorul, parte vătămată în acea cauză, l-a iertat şi au stabilit ca, pe viitor, să nu mai poarte nici o discuţie. În acea după amiază de 8 septembrie, martorul, văzând că inculpatul T.G. nu respectă înţelegerea mai veche, l-a rugat să plece. Inculpatul, aflat sub influenţa alcoolului i-a adresat cuvinte şi expresii indecente şi i-a spus „ia furca să ieşi la poartă".

Pentru a evita conflictul ivit, spre poartă s-a îndreptat martora G.M. şi, când aceasta a vrut să închidă poarta, inculpatul T.G. s-a opus şi a lovit-o cu poarta metalică în frunte, după care inculpaţii au plecat cu autoturismul.

La scurt timp, inculpaţii s-au întâlnit cu martorul S.S. căruia inculpatul B.L. i-a cerut ţigară şi brichetă. După ce şi-a aprins ţigara, inculpatul l-a lovit cu palmele peste faţă. Martorul şi-a continuat drumul şi după cca. 300 m a fost ajuns din nou de autoturismul în care se aflau inculpaţii.

Din autoturism a coborât din nou inculpatul B.G.L. şi i-a spus „de ce nu ai stat să-ţi dau bricheta", l-a lovit cu pumnii şi picioarele peste corp până a intervenit inculpatul T.G. spunându-i „lasă-l mă".

După acest incident, inculpaţii au trecut cu autoturismul pe lângă martorul O.A. care se deplasa cu bicicleta prin localitate să înlocuiască becurile pentru iluminatul public şi, profitând de faptul că nu se mai aflau alte persoane pe drum, inculpatul T.G. a oprit autoturismul, a mers cu spatele spre martor şi, în mod intenţionat, l-a aruncat în şanţ.

După câteva minute, inculpaţii s-au întors cu autoturismul, au oprit lângă martor, a coborât inculpatul B.G.L. şi l-a lovit cu piciorul în piept. Martorul a văzut că inculpatul are asupra lui un briceag şi de frică a sărit din nou în şanţ.

În după amiaza aceleaşi zile, martorul G.V. şi, mai apoi, martorul S.S., au mers la postul local de poliţie pentru a reclama agresiunile comise de inculpaţi, de serviciu la această unitate fiind partea vătămată, agent şef I.O.S. care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, audiind persoanele reclamante. În timp ce partea vătămată audia pe G.V. şi S.S. , inculpaţii au venit la postul de poliţie şi au ameninţat pe G. că-l omoară şi-i vor incendia locuinţa. Inculpaţii au părăsit clădirea la intervenţia poliţistului.

Seara, inculpaţii s-au dus din nou în apropierea locuinţei martorului G.V., au aruncat cu pietre şi au ameninţat pe soţia martorului că o violează, că le va incendia casa şi că vor prinde copilul acestuia când va merge spre şcoală.

De teamă, G.V. a anunţat telefonic la 112 cu privire la ceea ce se întâmplă în apropierea locuinţei sale şi atunci a venit partea vătămată - agent şef adjunct I.O.S., îmbrăcat în uniformă, cu autoturismul din dotare, ce poartă inscripţia „POLIŢIA" pe părţile laterale, capotă şi portbagaj, cu nr. de înmatriculare.

În timp ce partea vătămată asculta cele relatate de martor privitor la atitudinea fizică şi verbală a inculpaţilor, aceştia circulau cu autoturismul pe drumul public. Martorul i-a spus părţii vătămate „Opreşte-i şefule acum". Inculpatul T.G. care se afla la volanul autoturismului s-a adresat părţii vătămate „hai ia-te după mine că te aranjez eu". Partea vătămată a plecat cu autoturismul poliţiei după inculpaţi, inculpatul T.G. a introdus autoturismul în curte, i-a spus inculpatului B.L. „nu contează cine este îi dai în cap", s-au înarmat cu două bâte de lungimea de cca. 1 m şi respectiv 94 cm. şi, în alergare, s-au deplasat la poartă şi apoi spre locuinţa numitei G.C. unde partea vătămată oprise autoturismul.

Partea vătămată s-a adresat inculpatului T.G. „G., hai să stăm de vorbă", moment în care inculpaţii au lovit cu bâtele asupra sa, cu intensitate sporită, trântind-o la pământ. Martorul T.L., auzind pe partea vătămată strigând „nu mai daţi că mă omorâţi", a alergat spre locul unde se consuma agresiunea, a văzut pe inculpatul B.L. ce lovea partea vătămată cu bâta în timp ce aceasta era căzută la pământ şi pe fratele său T.G. în imediata apropiere şi a strigat „nu mai daţi că-l omorâţi".

La intervenţia martorului, inculpaţii au încetat agresiunea, iar martorul a ajutat partea vătămată să se ridice şi să urce în autoturism, însă în momentul când aceasta se pregătea să părăsească zona, inculpatul B.G.L. a tăiat un pneu de la maşină cu briceagul pe care-l avea asupra sa, iar inculpatul T.G. a lovit în mod repetat cu bâta şi i-a deteriorat luneta şi parbrizul.

Partea vătămată a reuşit să conducă autoturismul din dotare până la sediu, dar imediat a fost transportată la Spitalul Videle iar de aici la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central „Carol Davila". Intervenţia promptă şi de specialitate a împiedicat rezultatul fatal, deoarece leziunile suferite i-au pus în primejdie viaţa, fiind internată cu traumatism cranio-cerebral acut cu multiple plăgi craniene, contuze, hemoragie, comoţie cerebrală, plagă pavilionară stângă, traumatism toraco-abdominal de mebru toracic bilateral, traumatism membru pelvin stâng, plagă contuză faţă anterioară gamba dreaptă, plăgi excoriate multiple antebrahial bilateral.

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că, în aceeaşi seară, autoturismul din dotarea organelor de poliţie a fost găsit deteriorat în curtea sediului Poliţiei Găleteni, iar pe drumul public, în zona unde a fost comisă agresiunea, s-au găsit urme de sânge şi cioburi.

Din concluziile certificatului medico-legal eliberat de SML Teleorman rezultă că I.O.S. prezintă leziuni de violenţă ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile pot data din 8 septembrie 2008, necesită 65 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii şi au pus în primejdie viaţa victimei.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor de a lovi cu bâtele şi picioarele, cu intensitate sporită, pe victimă, agent de poliţie, în loc public, prevăzând că victima ar putea să moară şi au acceptat survenirea acestui rezultat, care datorită intervenţiei medicale prompte şi de specialitate nu s-a produs, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) – art. 176 lit. f) C. pen.

Fapta aceloraşi inculpaţi, de a exercita violenţe provocând leziuni corporale grave părţii vătămate, poliţist, care îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 239 alin. (1) şi (4) C. pen.

Fapta aceloraşi inculpaţi de a distruge pneul, luneta şi parbrizul autoturismului din dotarea Postului de poliţie Găleteni, judeţul Teleorman, proprietatea I.P.J. Teleorman, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 217 alin. (1) C. pen.

Cum inculpaţii au săvârşit mai multe infracţiuni distincte, s-a apreciat că ne aflăm în cadrul pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările concrete în care au fost săvârşite, agravanta înscrisă în art. 176 lit. f) C. pen., victima tentativei la omor calificat fiind poliţist aflat în exercitarea îndatoririlor de serviciu, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, dar şi datele ce caracterizează pe inculpaţi, tineri, fără antecedente penale, poziţie procesuală relativ sinceră, dar şi atitudinea lor violentă, cunoscută astfel la nivelul comunităţii. Tribunalul a apreciat că prin aplicarea unor pedepse cu privare de libertate într-un cuantum situat spre jumătatea dintre minimul şi maximul pedepsei prevăzute de textele de lege, scopul acestora poate fi atins.

Inculpatul B.G.L. a solicitat instanţei schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) – art. 176 lit. f) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă săvârşirea acestei fapte, solicitare ce a fost respinsă avându-se în vedere modul cum au acţionat inculpaţii, obiectele folosite - bâte din lemn de esenţă tare, numeroasele leziuni produse, prin lovirea repetată cu intensitate sporită, precum şi zonele anatomice vizate, ceea ce impune concluzia că ambii inculpaţi au prevăzut posibilitatea morţii părţii vătămate şi, chiar dacă nu au urmărit acest rezultat, l-au acceptat, acţionând deci cu intenţie.

Totodată, tribunalul având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10695/2008 întocmit de INML Mina Minovici Bucureşti privind pe inculpatul T.G. - din care rezultă că acesta prezintă modificare durabilă a personalităţii după o afecţiune psihică şi are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat, recomandându-se luarea măsurilor de siguranţă conform art. 113 C. pen. - l-a obligat pe inculpat la tratament medical pe timpul executării pedepsei în reţeaua sanitară a penitenciarului în care-şi va executa pedeapsa.

Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că activitatea ilicită a inculpaţilor din data de 8 septembrie 2009 a produs prejudicii părţilor civile I.O.S., Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila" Bucureşti, Inspectoratului Judeţean de Politie Teleorman şi Serviciului de Ambulantă Teleorman, iar potrivit art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile I.O.S. sumele de 10.000 lei cu titlu despăgubiri materiale şi 30.000 lei cu titlu daune morale; Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila" Bucureşti suma de 4442, 67 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente perioadei de internare privind pe victima I.O.S., iar Serviciului de Ambulanţă Teleorman suma de 696,9 lei, reprezentând c/val. transportului sanitar a victimei I.O.S. de la Spitalul Videle la Spitalul Militar, plus dobânzile aferente fiecărei sume de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor.

Urmare a săvârşirii infracţiunii de distrugere, inculpaţii au produs un prejudiciu şi în patrimoniul părţii civile IPJ Teleorman, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 846,50 lei, reprezentând c/val componentelor distruse şi a reparaţiilor necesare pentru autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare, inculpaţii fiind obligaţi, în solidar, să despăgubească şi această parte civilă cu suma solicitată.

B. împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen legal, inculpaţii B.G.L. şi T.G.

În motivele de apel formulate, apelanţii au solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi reţinerea, în favoarea lor, a circumstanţei atenuante legale a provocării, precum şi reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare.

Astfel, s-a susţinut în apărarea apelanţilor - inculpaţi că aceştia au săvârşit fapta aflându-se într-o stare de tulburare emoţională determinată de comportamentul neadecvat al părţii vătămate, ce a dat dovadă la acea dată de o lipsă de tact, având o intervenţie neadecvată. În plus, apelanţii-inculpaţi se află pentru prima dată în sfera ilicitului penal, au manifestat anterior săvârşirii infracţiunii o conduită corespunzătoare, iar în cazul apelantului - inculpat T.G. trebuie ţinut cont şi de faptul că acesta prezintă afecţiuni psihice, prezentând un diagnostic de modificare durabilă a personalităţii, având discernământ diminuat.

Prin Decizia penală nr. 228/A din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au admis apelurile declarate de apelanţii inculpaţi T.G. şi B.G.L. împotriva sentinţei penale nr. 87 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, care a fost desfiinţată, în parte, iar în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. şi art. 239 alin. (1) şi (4) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 rap. art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii T.G. şi B.G.L. la câte 8 ani închisoare fiecare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de câte 8 ani închisoare cu cele de câte 1 an închisoare aplicate fiecărui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare fiecare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen., cu titlu de pedepse complementare conf. art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, precum şi starea de arest a inculpaţilor.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că, în condiţiile în care tentativa de omor săvârşită de către cei doi apelanţi-inculpaţi asupra părţii vătămate, ce exercita la acea dată autoritatea de stat - a implicat şi acte de ultraj, loviri, ameninţări şi acte de violenţă, vătămări, aceste acte urmează a fi absorbite în conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor deosebit de grav, rămasă în faza tentativei. Această agravantă, reglementată în art. 176 lit. g) C. pen., are în vedere acele fapte de omor care se comit din sentimentul răzbunării sau nemulţumirii pentru felul în care victima, în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu ori publice, acţionează, iar prin modul în care prima instanţă a procedat la tragerea la răspundere penală a celor doi inculpaţi nu a fost realizată concordanţa deplină între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret al faptei săvârşită de aceştia.

Pe de altă parte, instanţa de apel a considerat că interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie şi complementară, aplicată celor doi inculpaţi, ar constitui o sancţiune disproporţionată faţă de scopul urmărit prin aplicarea pedepselor din prezenta cauză, neconturându-se vreo nedemnitate a inculpaţilor în a-şi exercita dreptul de alege.

C. împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând, în motivele scrise, a se reţine circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi cea judiciară, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a se reduce cuantumul pedepselor. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al recurenţilor - inculpaţi a precizat şi susţinut recursurile formulate de inculpaţi doar în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând a se reţine circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a se reduce cuantumul pedepselor.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că faptele imputate inculpaţilor se înscriu în categoria celor mai grave datorită valorii sociale deosebite căreia i se aduce atingere, a consecinţelor extreme ce se puteau produce, cât şi a rezonanţei pe care o propagă în mediul social. La rândul său, instanţa de apel, examinând faptele prin prisma criteriilor de individualizare, a apreciat că pedepsele sunt corespunzătoare chiar în condiţiile schimbării încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea infracţiunii de ultraj.

ÎNALTA CURTE apreciază că solicitarea inculpaţilor de a se reţine circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, în raport de împrejurările şi modalitatea în care au comis faptele, aşa cum au fost descrise mai sus, de gravitatea deosebită a acestora, de periculozitatea de care au dat dovadă, astfel că lipsa antecedentelor penale, invocată de apărarea inculpaţilor, nu poate constitui automat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpaţii erau cunoscuţi la nivelul comunităţii ca având o atitudine violentă, dovedită pe deplin inclusiv în prezenta cauză.

În plus, instanţa de fond şi cea de apel au dat dovadă de o clemenţă nejustificată şi chiar au încălcat procedura de individualizare, cu riscul pronunţării unor pedepse nelegale pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. Aceasta întrucât potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza a II a C. pen., „în cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani". Cum în speţă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, instanţa de fond şi cea de apel trebuiau mai întâi să se fixeze asupra uneia dintre pedepsele alternative pe care ar fi aplicat-o în cazul infracţiunii consumate şi abia apoi să stabilească pedeapsa pentru tentativă, raportându-se la pedeapsa alternativă astfel aleasă şi pe care trebuia să o menţioneze în hotărâre pentru a motiva pedeapsa aplicată; or, dacă ar fi optat pentru modalitatea detenţiunii pe viaţă - în ipoteza formei consumate - minimul ce se putea aplica în cazul tentativei era de 10 ani, astfel că pedepsele de câte 8 ani aplicate inculpaţilor ar fi nelegale. Oricum, situându-ne în calea de atac promovată de inculpaţi, acestora nu li se poate agrava situaţia, astfel că discuţia sub acest ultim aspect are relevanţă doar în plan teoretic.

Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi ca nefondate, constatând că pedepsele aplicate sunt bine dozate şi nu se justifică reducerea acestora, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, sunt apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii - inculpat vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.G. şi B.G.L. împotriva deciziei penale nr. 228/A din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate fiecărui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 septembrie 2008 la 3 februarie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 407/2010. Penal