ICCJ. Decizia nr. 413/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 413/2010
Dosar nr. 19340/63/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 272 din 28 mai 2009 a Tribunalului Dolj, inculpatul I.C.F. (fiul lui C. şi V.) a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Totodată, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2008 la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 21 iulie 2008 inculpatul a consumat băuturi alcoolice cu victima A.I. şi cu fiica acesteia.
În cadrul discuţiilor purtate cu acest prilej, inculpatul a ajuns la înţelegerea de a-i aduce victimei, în cursul nopţii, o căruţă cu crengi de salcâm, prestaţie în urma căreia să fie plătit cu bani sau în natură (cu o cantitate de grâu).
Potrivit înţelegerii, inculpatul i-a adus victimei o căruţă cu crengi de salcâm însă, aceasta a refuzat să-i achite contravaloarea prestaţiei, situaţie în care inculpatul enervat, a spart mai multe geamuri de la uşă şi ferestrele casei acesteia iar apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu o bucată de lemn în urma cărora victima a suferit un politraumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă, fracturi costale şi de membre, iar la 1 august 2008 a decedat în spital.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 212 din 29 octombrie 2008 a respins apelul inculpatului ca nefondat.
Prin recursul declarat inculpatul a invocat în principal că nu s-a dovedit cert vinovăţia sa întrucât nu s-a stabilit ştiinţific dacă sângele aparţinea victimei şi ca urmare se impune să fie achitat, iar în subsidiar, a criticat individualizarea pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Recursul este nefondat.
Din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, le-a încadrat corespunzător în dispoziţiile legii şi i-au aplicat o pedeapsă just individualizată.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, din probele administrate şi analizate în considerentele sentinţei şi deciziei atacate, rezultă că el este autorul omorului.
Astfel, cu ocazia cercetării locului faptei, acolo unde a fost agresată şi a căzut victima au fost găsite mai multe urme de sânge, inclusiv pe o pereche de papuci bărbăteşti care s-a stabilit că aparţineau inculpatului.
Tot la locul faptei s-a găsit şi un lănţişor din aur, rupt în bucăţi, recunoscut de inculpat ca fiind purtat de el în noaptea de 21/22 iulie 2008, referitor la care s-a concluzionat că ruperea acestuia a avut loc în timpul agresiunii victimei care l-a smuls de la gâtul inculpatului.
Pe cămaşa cu care a fost îmbrăcat inculpatul în aceeaşi noapte, de 21/22 iulie 2008, recunoscută de el şi de către martora P.E., s-au descoperit pete de sânge de origine umană, iar papucii purtaţi de inculpat la aceeaşi dată prezentau pe talpă urme de sânge.
Urme de sânge s-au găsit şi pe baticul victimei şi pe o bucată de lemn găsită în apropierea victimei, care prezenta caracteristici similare cu crengile aduse de inculpat şi depozitate în curtea victimei (planşele foto 3 şi 4 de la fila 14 dos. urm. pen.).
Apoi, prezenţa inculpatului la domiciliul victimei şi discuţiile contradictorii purtate de el cu victima sunt dovedite prin declaraţiile martorei I.I. (filele 56 urm. pen. şi 79 în faza de judecată).
Instanţele au interpretat corect şi apărările contradictorii formulate de inculpat referitor la încălţămintea şi lănţişorul rupt în bucăţi găsit la locul faptei. Sub acest aspect, la instanţa de fond şi apel inculpatul a încercat să explice prezenţa încălţămintei sale la locul faptei prin aceea că şi-a pierdut-o în curtea victimei în timp ce alerga, încercând să oprească căruţa trasă de cai.
Referitor la lănţişorul găsit în curtea victimei, inculpatul a susţinut în faza de judecată, că el s-a rupt în timp ce descărca lemnele aduse victimei, iar în faza de urmărire penală că acel lănţişor se afla în locuinţa sa iar papucii i-a lăsat în locuinţa victimei pentru că s-a grăbit să ajungă acasă (fila 81 dos. urm. pen.).
Aceste argumente precum şi celelalte argumente prezentate şi analizate în considerentele sentinţei şi deciziei atacate, conduc la concluzia că recursul inculpatului este nefondat, iar drept urmare, acesta va fi respins şi vor fi menţinute ca temeinice şi legale hotărârile atacate, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 212 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 iulie 2008 la 4 februarie 2010.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3473/2010. Penal. Neglijenţa în serviciu... | ICCJ. Decizia nr. 58/2010. Penal → |
|---|
