ICCJ. Decizia nr. 943/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 943/2010
Dosar nr. 1993/1/2010
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată:
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 866/54/2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.G., B. (fost P.) I. şi B.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive subzistă, neexistând nici un argument de fapt şi de drept pentru a se dispune revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Inculpaţii au declarat recurs împotriva acestei încheieri fără a-l motiva în scris iar la termenul stabilit pentru judecarea recursului aceştia nu au fost aduşi în instanţă de la locul de deţinere din motive obiective.
Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat revocarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor pe motiv că temeiurile care au determinat arestarea nu se mai menţin.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpaţilor dar şi din oficiu, în condiţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi că menţinerea duratei arestării preventive a inculpaţilor se justifică, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin şi impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
Astfel, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175lit. a) şi b) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi a mai multor infracţiuni de furt calificat (furturi din locuinţe).
Prin sentinţa penală nr. 62 din 09 martie 2007 a Tribunalului Gorj, secţia penală, inculpatul M.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 de ani închisoare, inculpatul B.G. la 24 de ani închisoare şi inculpatul P.I. la 20 de ani închisoare.
În prezent cauza se află pe rolul Curţii de Apel Craiova pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă tribunalul Gorj, de inculpaţi şi de părţile civile, urmare casării primei decizii pronunţate de instanţa de apel cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 853 din 11 martie 2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în acord cu prima instanţă de control judiciar, Înalta Curte reţine că şi în acest moment procesual sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 coroborat cu art. 681 C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Probele administrate până în prezent nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată, fapte pe care, de altfel, aceştia le-au recunoscut iar pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectivele infracţiuni este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiţii, Curtea are în vedere natura şi gravitatea faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, împrejurările şi modalitatea în care se presupune că au acţionat – 3 persoane împreună, cu premeditare, prin folosirea unui pistol cu electroşocuri pentru a paraliza victima, urmată de sugrumarea acesteia cu centura de siguranţă a autoturismului şi rotirea capului de mai multe ori pentru a fi siguri că a decedat, în scopul deposedării acesteia de sumele de bani pe care le avea asupra ei (victima fiind factor poştal) - aspecte ce pun în evidenţă potenţialul criminogen ridicat al inculpaţilor şi lipsa respectului faţă de valorile sociale apărate de lege.
Fapte de natura celor de care sunt acuzaţi inculpaţii presupun o puternică rezonanţă socială negativă, o stare de indignare, de dezaprobare publică iar judecarea inculpaţilor în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii şi stabilităţii de care trebuie să se bucure mediul social
Menţinerea măsurii arestării preventive se justifică şi din perspectiva jurisprudenţei C.E.D.O. care, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 parag. 3 din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a arătat că motivele pentru a menţine o persoană arestată în detenţie preventive sunt „suficiente şi pertinente" atunci când interesul public al menţinerii ordinii în cauză trece înaintea dreptului persoanei de a fi judecată în libertate, în condiţiile în care ordinea publică rămâne realmente ameninţată raportat la persoana în cauză şi la natura infracţiunii, care produce o anumită tulburare socială.
Faţă de cele reţinute, apreciind că încheierea atacată este legală şi temeinică, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor fiind necesară în continuare pentru buna desfăşurare a procesului penal, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.G., B. (fost P.) I. şi B.G. împotriva încheierii din 4 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 866/54/2009.
Obligă pe inculpaţii recurenţi la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3484/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
