ICCJ. Decizia nr. 4306/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4306/2010
Dosar nr.6293/1/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Verificând admisibilitatea cererii de contestaţie pendinte în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. La data de 13 iulie 2010 condamnatul Ş.F. aflat în Penitenciarul Codlea a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 2509 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 114./372/2006, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. [„când la judecarea recursului (...) inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) C. proc. pen (...)”] cu motivarea că „la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nici măcar nu mi s-a permis să iau legătura cu avocatul din oficiu (...) nu mi s-a dat posibilitatea de a-mi angaja un apărător, prin asta mi s-a încălcat dreptul constituţional de a avea un proces echitabil (...)” prin Decizia penală sus-menţionată au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii I.M., Ş.F., B.R.A. şi B.R. împotriva Deciziei penale nr. 91/AP din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care în apelul procurorului a fost desfiinţată parţial Sentinţa penală nr. 141 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului pentru minori şi tineri Braşov sub aspectul încadrării juridice a faptelor de trafic de persoane şi trafic de minori/respectiv greşitei achitări cu privire la săvârşirea infracţiunii de proxenetism iar în rejudecare a fost condamnat inculpatul Ş.F. - alături de ceilalţi coinculpaţi în cauză - în baza art. 12 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedepsele de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen. pe durata de 5 ani, 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe durata de 5 ani şi respectiv 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe durata de 3 ani în final fiindu-i aplicată inculpatului apelant Ş.F. pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) şi e) C. pen. pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară); premergător dezbaterilor recursurilor - potrivit celor consemnate în partea introductivă a Deciziei penale nr. 2509 din 24 iunie 2010 - Înalta Curte a pus în discuţie necesitatea ascultării inculpaţilor recurenţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa certă, aducând totodată la cunoştinţa acestora prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar recurenţii inculpaţi conştientizând drepturile şi garanţiile lor procesuale şi-au manifestat expres voinţa de a nu da declaraţie în această fază procesuală, uzând de dreptul la tăcere].
2. Înalta Curte, având în vedere caracterul extraordinar al procedurii iniţiate de condamnat reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., înainte de judecarea acestora, instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a), c) şi e) fără citarea părţilor în care sens pentru a putea fi adoptată rezolvarea juridică favorabilă - potrivit alin. (2) a textului de lege amintit - trebuie să se constate cumulativ că „cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depune ori se invocă dovezi care sunt la dosar”.
În speţă potrivit celor consemnate în partea introductivă a deciziei penale atacate „recurenţii inculpaţi conştientizând drepturile şi garanţiile lor procesuale, şi-au manifestat expres voinţa de a nu da declaraţie în această fază procesuală uzând de dreptul la tăcere”.
Or, conform art. 386 lit. e) C. proc. pen., caz invocat în cererea pendinte, anularea hotărârii penale definitive se poate face când, la judecarea recursului (...) inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea sa era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) C. proc. pen.
Cum la judecarea recursului inculpatul Ş.F. „(…) şi-a manifestat expres voinţa de a nu da declaraţie în această fază procesuală uzând de dreptul la tăcere” situaţia prevăzută de art. 386 lit. e) C. proc. pen. nu se regăseşte în speţă în plus motivele indicate în cerere „la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nici măcar nu mi s-a permis să iau legătura cu avocatul din oficiu (...) nu mi s-a dat posibilitatea de a-mi angaja un apărător, prin asta mi s-a încălcat dreptul constituţional de a avea un proces echitabil (...)” exced cazului de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. care se referă limitativ doar la situaţiile procedurale „când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1)".
Ca atare, motivele pe care se sprijină contestaţia nu sunt dintre cele prevăzute cu art. 386 lit. e) C. proc. pen., lipsind una din cerinţele cumulative prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., astfel că cererea de contestaţie pendinte se va respinge ca inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.F. împotriva Deciziei penale nr. 2509 din 24 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 114./1372/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 4083/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 497/2010. Penal → |
|---|
